Nu am avut probleme în privinţa propriei mele sexualităţi. M-am acceptat repede, fără plânsete şi întrebări nocturne adresate conştiinţei. Nu am ieşit la geam să strig în gura mare că sunt gay şi să văd cum reacţionează lumea. Puteam să intuiesc dezastrul care va urma dacă făceam asta.
Nu sunt adeptul penelor roz şi nici a eşarfelor în curcubeu. Nu mă dau în stambă şi nu flutur din mâini pe stradă, dar nu-mi neg orientarea sexuală. Cine mă place mă place aşa. Iar pe cei care nu mă acceptă nu-i trec pe o listă de aşteptare pentru spânzurătoare. Nici eu nu pot accepta întreaga lume şi sunt sigur că e (şi) pierdera mea într-un fel sau altul.
Începusem să-mi studiez amicii şi prietenii în cele mai mici detalii în speranţa că le voi putea spune cine sunt cu adevărat. Nu pentru mai multă iubire, pentru compasiune sau ca să fiu etichetat „special“. Pur şi simplu urăsc să mă dau drept altcineva. În plus, mă săturasem să scornesc de fiecare dată câte o (nouă) poveste plauzibilă pentru a-mi explica acţiunile. Am fost foarte surprins să aflu că am nişte prieteni atât de deschişi. Pentru ei contez eu, nu cu cine mă culc şi cum o fac. Mi-au oferit sprijin, iubire şi încredere.
Mult mai surprins am fost să văd de-a lungul vremii că cei mai în vârstă sunt uneori mai deschişi la minte decât cei din generaţia mea. Poate am avut eu norocul să dau doar peste astfel de oameni? Oricum e ciudat să văd cum unul de vârsta mea şi a prietenilor mei se uită urât la un gay în timp ce, unuia cu 20 sau 30 de ani mai mare decât mine nu-i pasă cu cine mi-o trag şi nici ce spune biserica despre asta.
Am fost de-a dreptul şocat când i-am spus mamei că niciodată nu poate fi vorba de vreo femeie ci doar despre vreun bărbat. Mi-a spus că mă iubeşte oricum. Mama, care avea o problemă vizibilă cu homosexualii? Mama, care vine dintr-o familie ce se crede super credincioasă şi care îşi face cruce de cel puţin 10 ori pe zi? Fiecare membru în parte!? Mă aşteptam să fie ea cea şocată, nu să mă şocheze ea. Iar eu m-am ascuns atâta timp de ea? Adică am pierdut atâta timp preţios şi m-am îndepărtat de ea? Credeam că o cunosc foarte bine, de-asta am tăcut atât timp şi nici nu aveam de gând să-i spun vreodată că mă culc cu bărbaţi. Trebuie să recuperez timpul pierdut! Dar nu pot.
Bătrânii au văzut multe. Noi vedem mai multe. Ei au învăţat din asta. Noi?
Ai dreptate. Am observat si eu faptul ca in general cei mai batrani inteleg mai bine, poate pentru ca au trecut mai mult prin viata :), pe langa faptul ca si generatia mai tara este si sub efectul unei manipulari sociale mai intense.
Felicitari pentru ca i-ai spus mamei tale si mă bucur ca te-a acceptat asa cum esti si continua sa te iubeasca, ai o mama adevarata :). Si in cazul meu raspunsul parintilor a fost foarte asemanator, desi in cazul meu parintii au cam fortat o iesire din dulap, să zicem că mă complăceam prea mult într-o situație nici alba, nici neagra, undeva în zona gri 🙂 și era timpul.
Erata: „generația mai tânără” este și sub efectul …
Adevarat 🙂
Sunt parinti care se fac ca inteleg ca odraslele lor sunt gay, lezbi sau bisexuali, insa dupa ce il vad ca de ex: cu un baiat de brat incep sa planga si sa urle ca nu le vine a crede, cred uni ca orientarea sexuala este ceva trecator, insa nu este asa.
Pe mine sincer ma enerveaza cei care vor doar sa experimenteze sa vada cum se simte cu o p**a in ei… pai ori iti face placere ori dute d***u.
Şi mama a crezut, sper că nu mai crede, că e ceva trecător pentru că simte nevoia unui nepoţel. Dar i-am explicat că şi în scenariul ei, în care sunt cu o femeie, aş fi adoptat un copil. Şi pot să fac asta dacă vreau cu adevărat. S-a liniştit.
Oricum asta e pe lângă subiect, dar m-ai făcut curios: tu ai ştiut că îţi place penisul înainte să încerci?
Eu am stiut de mult ce imi place si cu cine imi place sa imi petrec timpul.;)
Mi-e groaza sa le spun parintilor… Nu cred ca sunt prosti, intuiesc ei ceva, dar e tabu deocamdata si toata lumea e fericita atata timp cat nu vorbim despre asta.
Pana la urma cred ca da, este vorba de experienta.
Mai-varstnicii au invatat (unii cel putin) ca oamenii sunt o suma de “calitati” si “defecte”. Si au invatat, poate, sa prioritizeze calitatile si defectele pe care le vad in ceilalti.
Si nu, nu sustin ca a fi gay este un defect: fac doar referire la faptul ca a fi “altfel” (cu sensul de “a avea interese diferite”) poate fi considerat de unii un defect. Si iarasi, nu ma refer strict la sexualitate: ganditi-va de cate ori nu ati etichetat pe cineva ca fiind “manelist” sau “str8” sau “(whatever-partid)-ist”…
In general, ne place sa ne adunam cu cei cu interese si gusturi similare (“cine se aseamana se aduna”). Pentru ca interesele comune faciliteaza conversatia…
Cum “tineretul” e manipulat in special pornind de la sex (“sex sells”)…cum forfotesc in pline furtuni hormonale si discuta/glumesc constant despre sex… este normal ca mare parte din discutii sa fie legate de sex. Si, evident, sexul “altfel” poate fi…incomod 🙂
Pe de alta parte, mai-varstnicii au acumulat deja experienta si in privinta asta… au invatat ca nu totul se rezuma la sex, ca mai sunt si alte lucruri, poate mai importante…
Just a random thought… rezultat al masturbarii intelectuale provocate de articol! Bravo, Life!
Michel Angelo, există cărţi prin..ternet cu poveşti ale părinţilor care au trecut prin dezvăluirile copiilor gay. Eu am găsit cel puţin una, habar n-am, oare ajută?
@Michel-Angelo Desi e tragic, totusi e mai bine ca nu vorbesc despre asta decat sa spuna cum se vor purta cu prietena ta, de ce nu le prezinti si lor prietena etc. si sa ranjesti la ei ca un pampalau :))