Intru rar pe Romeo. O data la doua, trei saptamani. De curiozitate sau alte motive. De fiecare data acelasi cliseu: aceleasi parasute, aceleasi texte expirate gen: “Ca0t o yubire syncera shi dar…”, “Nu caut nimic” (dar are o poza si aceea cu curu’), poze false, frustrati, pixeli in loc de chip, tristeti incrustate pe fete, lacrimi, drame, tragedii, lacrimi iarasi… who the fuck cares de dramele de doi bani ale fiecaruia?
Facebook. Bine, asta ar trebui sa fie un portal de socializare. Gay-ii o percep altfel. Lasand la o parte faptul ca ai cel putin 600-700 “prieteni” in comun cu vreun anonim, pe wall drama continua sub o forma mai elaborata: citate despre iubire, “Buna dimineata, cine vrea sa bea o kfea co mine”, “da like sau share pentru 5 sau 10 euro”, “sal cf?”, comentarii de 2 bani (pisica mea cred ca ar reusi sa scoata ceva mai bun), alte lacrimi, alte drame.
In cluburi. Mentalitate de femei batute carora a inceput sa le placa, duhoare de transpiratie sub tricoasul zara, unghiute date cu lac incolor, fond de ten dat cu spaclu, buricuri goale murdare unduindu-se curat pe “ard in flacari” sau “ia-ma”, o apa plata 7 lei, suvite blonde, par ars, pantaloni albi cu pantofi negrii, producatori, mizerie, fum. Tot iubire se cauta, presupun. Dar daca tot nu s-arata, macar un futai sa fie. Nici nu conteaza cum te cheama sau ce ai de zis.
Doamne fereste sa fii altfel. Ca ai fite. Esti cu nasu’ pe sus. Rau. Rece. Inabordabil.
Zi mersi ca inca nu s-a ivit vreun posesor de club sa introduca si darkroom, punea capacul.
Ps- cei care ati dat click pe “slab”, ar trebui sa cititi ultimul articol postat de Michel-Angelo 😛
Am ras in hohote citind, cu toate ca e trist daca chiar asa stau lucrurile. Mi-am tot propus sa-mi fac si eu conturi pe romeo, fb etc sa “vad” cu ochii mei fenomenul, dar nu am reusit inca sa ma mobilizez.
Ce nu inteleg eu este de ce daca spectacolul oferit de cluburi si siteuri-le de socializare este asa grotesc sunt totusi atat de frecventate. Eu daca merg intr-un club/bar/restaurant si nu imi place a doua oara nu mai merg…este o contradictie in termeni sa persisti in a face ceva care iti provoaca evident un discomfort, fie el macar si estetic.
1. Ala care a apasat pe -slab- probabil il apasa problemele personale de erectie…
2.Cat despre de ce nu ne plac acele locuri, totusi le frecventam. Lipsa de ocupatie, curiozitatea asta macabra a romanilor de a mai afla o barfa, singuratatea (da, este un mare dusman…te impinge sa faci lucruri necugetate), etc. Motivele sunt nenumarate insa tin strict de individ, cum le cerne si le opreste pe cele mai bune pentru el.
Robert, eu am ajuns la concluzia ca in acele locuri nu poti gasi un om interesat de ce ai de spus sau cine esti tu. Cei care ar fi fost interesati intr-un fel, probabil, ca au parasit “Titanicul”.
Ma bucur ca am avut puterea sa recunosc cine sunt, astfel cei din jurul meu , intelegandu-ma, au putut sa-mi prezinte un om minunat cu care acum impart momente extraordinare. Anonimatul si ascunsul a ceea ce esti nu te impinge decat acolo pe acele site-uri sau locuri (asta e un mic sfat pentru cei care inca se indoiesc ca sunt liberi sa aleaga si sa iubeasca pe cine vor: parintii se duc, prietenii raman sau nu, la final esti doar tu singur….atunci?!)
LeKick , concluzia ta e greşită, o demonstrează articolul ăsta. Dacă ai fi fost în clubul ăla în ziua aia l-ai fi întâlnit pe Robert . Şi dacă a fost unul o dată, nu mai poţi susţine că “in acele locuri nu poti gasi un om interesat de ce ai de spus sau cine esti tu”
Articolul nu demonstreaza decat faptul ca Robert e unul dintre cei care probabil vor parasi “Titanicul” tocmai din cauzele enumerate de…chiar el. Faptul ca nu am intalnit persoana care sa ma asculte (exemplu Robert) asta nici nu ma obliga sa ma duc neincetat acolo sa astept in disperare ca poate apare intr-o zi. Mergem mai departe, schimbam tactica…facem altceva…gasim alta modalitate.
Ceea ce am vrut eu sa subliniez este faptul ca exista si alte posibilitati pana cand situatia revine la normal si vom putea merge in acele locuri sau vizita acele www-uri cu sanse mari de a gasi pe cineva interesant, interesat de noi, etc…
P.S. Sa inteleg ca frecventezi locurile de gen si te-am jignit intr-un fel? Imi cer scuze m-am referit strict la flora si fauna expusa de Robert in articol. Plus o intrebare simpla: te duci din om in om si ii intrebi daca vor sa te asculte pana il gasesti pe ala, care este ok? Nu ar fi mai bine sa avem parte de cafenele, baruri decente unde vin omaneni capabili, unde poti deschide o discutie fara frica, etc. Cred ca aici este buba. Ne rezumam doar la gay clubs si www-uri…si ehhh..speram.
Yep, de acord cu CM. Pe Romeo si pe alte site-uri, poate si in cluburi, exista oameni interesanti care: a)fie intra o singura data, se lecuiesc si nu mai calca vreodata pe acolo; b)cand se aliniaza niste planete, mai fac o verificare la cativa ani, “ca poate s-a mai schimbat ceva”. Evident, nu se schimba lucrurile, asa ca intra iar intr-un con de umbra pt cativa ani.
Pe langa cunoscutul de oameni noi prin friends (care pot fi un garant al calitatii, desi nici atunci nu e intotdeauna asa :P), avem aceleasi tool-uri de socializare ca toata planeta. Doar ca la noi oamenii sunt cum sunt si e vorba de majoritate. Parerea mea e ca, inevitabil, si multi oameni ok pasesc pe aceasta mizerie, insa trec suficient de rapid pentru a nu se murdari. Desi ma raportez la un interval de cativa ani buni, am cunoscut o serie de oameni faini, verticali, inteligenti, pe Romeo sau alte site-uri asemanatoare.
@Dracarys, degeaba, 98% dintre gay are o doaga lipsa (frustari, lipasa unei perceptii reale asupra realitatii, neimpliniri ascunse sub pres… etc).
@LeKick, io ziceam de asa… in general… lumea gay e low low quality. Normal ca mai sunt si exceptii. Numa pe DarkQ cati oameni ok am intalnit. Suntem o sleahta de fitosi, ce mai? 🙂
Yahoo! News a publicat un articol in care mai multi tipi gay au fost intervievati. Probabil ca ar trebui sa ii multumim si lui Robert.
:)))
LeKick
Nu mă poate jigni o vorbă spusă la modul general, eu sunt sensibil la vorbele care îmi sunt adresate direct. Şi nu, nu sunt dintre cei care frecventează cluburile, din sigurul motiv că nu-mi place atmosfera de club . În general. Nu mi place muzica aia, fumul de ţigare, tipul de interacţiuni posibile acolo.
Articolul nu poate demonstra ce urmează să facă autorul, aia o putem bănui doar ( cu mai multe sau mai puţine şanse de a ne înşela). Articolul dovedeşte indubitabil că a fost acolo, că doar n-o să-l jignim pe prietenul nostru bănuind că vorbeşte din auzite…
Să răspund şi la întrebarea aia simplă, NU. DAR… singura şansă să se îmbunătăţească atmosfera pe acolo este să meargă oameni de calitatea cerută de tine . Şi să îşi conserve calitatea odată intraţi acolo , indiferent de nivelul de alcool şi de perioada trecută de când au avut parte de companie intimă. Degeaba se deschid cafenelele şi barurile decente . Or să fie sau goale, sau se vor umple cu aceeaşi populaţie.
Robert, lumea gay nu e mai low quality decât nivelul general. Să îţi povestesc o întâmplare. Eram în Cluj de un an, îmi dădeam seama că nu vorbesc la fel cu amicii pe care mi-i făcusem ( prieteni din faţa blocului cu care mergeam la beri, la baschet şi la munte) şi ca să nu fiu caraghios vorbind cu accentul din locul unde crescusem făceam eforturi să vorbesc cât mai corect, după limba literară. Şi la o bere, unu’ mai simplu aşa mă ia deoparte şi îmi spune ” auzi mă, tu ce pula mea vorbeşti aşa cu noi? Ce, te crezi profesor de română? Ce , eşti mai superior ca noi? “….
CM,
Daca punem fata in fata gay-ii cu cei hetero (vorbesc despre intreg, fara particularizari), si le analizam putin viata prin prisma stresului psiho-emotional – ne da doua chestii oarecum diferite.
Avem pe de-oparte homosexualul roman, ascuns de multe ori, care trebuie sa se comporte “normal” (pana si el se refera la heterosexuali ca fiind “aia normali”, ceea ce e si mai tragic, nu-i asa?), care trebuie sa isi minta parintii de multe ori, care trebuie sa inteleaga si sa se apare de stresul posibilitatii arderii in iad, sa minta in fata amicilor samd. Bun. Dpdv psihologic, amprenta pe care o lasa toata aceasta sandrama este una marcanta din punctul meu de vedere. Vasta majoritate a gay-ilor adopta un comportament submisiv, tocmai din acesta cauza. Contactul lor, real, cu cei ca ei este Romeo si cluburile gay. Acelea sunt pelerinele sub care se simt in siguranta si obtin cumva ceea ce vor. Asa se face ca gay-ii sunt cam labili sentimental, extrem de sensibili, penibili uneori. In toata aceasta “cautare” a lor de a fi fericiti se pierd pe drum si devin niste mascote imbracate in roz, cu o poseta atarnata la gat, nesiguri pe ei si se sinucid o data la 3 zile cu Vitamina C sau, in cazul mai grav, cu aspirina.
Pe de alta parte avem heterosexualul roman, care poate fi exact cum vrea el, neingradit, chiar si gras si urat, ca tot isi gaseste vreo muiere care sa i-o suga, poa’ sa iasa in oricare din sutele de cluburi si poate agata, socializa fara a-i fi in permanenta teama ca il va vedea colegul de servici, seful sau mai stiu eu cine.
Argumentul heterosexual este exact ca si teoria lui Hitler – orice conflict politic ajunge sa degenereze, finalmente, spre idila Hitler.
In idila gay, heterosexualitatea a devenit un fel de Hitler – si daca le compari pe cele doua – e mai mult chestie de speranta decat de realitate.
Problema nu este ca sunt toti roz, mov, verzi, si toate cele. Problema este defapt raportul dintre varsta si singuratate. Din moment ce majoritatea se sinucid, apare un deficit.
Apoi este legata de faptul ca majoritatea barbatilor gay nu-si doresc sa se casatoreasca – si iubirea pana nu este in acte, macar conceptual, ofera raspundere limitata dpdv emotional. Si nu constrange “individul” sa devina un produs finit.
E vorba de educatie, de abordare, de atat de multe chestii. Insa nu, nu mai ridica in slavi heterosexualitatea pentru ca si ei au aceleasi probleme. Nu vrei tu sa le vezi. M-am saturat sa merg la mai multe avorturi decat nunti. Iar barbatii heterosexuali sunt fericiti pentru ca niciodata nu obtin ceea ce isi doresc.
Da… proud to be gayy, yeyyyy!
Mai, cum iti explici ca intr-un club gay sunt unii care stau ca prostituatele rezemati de pereti si asteapta? Sau ca un om la 40 de ani, gras ca o vaca isi ia o plasuta neagra pe el (hidious)? De unde acest comportament de femeie chinuita?
You`ll find a bloke, eventually. But make sure you put a ring on it.
Nu am cum sa iti explic. Adica daca ne rezumam la club, depinde si unde mergi. Apoi este si chestie de curaj – si lipseste in lumea asta a noastra – fie ca este vorba de depasirea contitiei proprii sau de curaj emotional, majoritatea ajung sa fie niste reprimati.
Insa din punctul meu de vedere, sa judeci cluburile este ca si cand ai judeca un adapost de caini vagabonzi – te multumesti cu ceea ce primesti.
In loc sa iti pierzi vremea prin cluburi, mai bine gaseste-ti ceea ce te defineste pe tine si in domeniul ala vei gasii si pe cineva bun pentru tine.
Plus ca de unde “Doamne fereste sa fii altfel. Ca ai fite. Esti cu nasu’ pe sus. Rau. Rece. Inabordabil.” – ca ieste clar ca cineva ti-a lasat de inteles asta.
Daca eu stau sa ma gandesc ce crede lumea despre mine, nici nu as mai iesii din casa.
Fuck em.
Lasa Pisi ca facem o seara de party asa cum stiu eu. Vezi tu ce inseamna viata de noapte in TM cu adevarat.
it’s just a cigarette …
http://youtu.be/4TV_128Fz2g
🙂
@Roy,
Inca vreo doua seri jonctionale ca aseara si ne descurcam 🙂
Chiar ii spuneam lui F. ca toata povestea a fost ca o gura de aer curat.
@Pisi
Ma bucur ca v-ati simtit bine 🙂 Si stai linistit – se va repeta in curand 😉
Cristy , nu m-am prins dacă invitaţia ta e ironică , aşa că voi răspunde ca şi cum n-ar fi. Nu e treaba mea să culturalizez plebea. Pentru că: 1 nu sunt în poziţia să o fac , am destule lipsuri, şi 2 prostul are locul lui în lume, am eu dreptul să îi stric armonia interioară? Avem în schimb( noi, ăştia fiţoşi) datoria să ne arătăm în toată splendoarea şi cu orice risc. Şi dacă strălucirea spiritului nostru o va depăşi pe cea a stroboscopului, dacă fraza noastră va fi mai interesantă decât cel mai recent refren al Innei POATE un gheişor de prin preajmă îşi va dori să aibă şi el ce avem noi şi va veni timid să ne ceară cu împrumut o carte. Eu cel puţin aşa am păţit.
Oi fi eu câteodată sarea şi piperul ( de fapt mă uit în oglindă şi observ că sunt aşa tot timpul….)
dar ştiu că sunt momente când sunt de-a dreptul oţetul şi ricinul…
CM am lipsit putin si ai si uitat ca nu ratez nici o faza haioasa plina de umor, dar cel mai muult ma amuza umorul tau serios ori intepturile amicale mascate.
Ti-am mai spus, fata de tine ca persoana nu pot sa fiu ironic si nici n-o sa fiu vreodata. Dar asta nu inseamna ca n-o sa fac haz sau dupa caz, serios, atunci cand ma atingi la suflet prin ce scri.
ps
Ai comentat aceeasi idee sub alta forma, iar daca ai fi citit atent comentul meu nici nu m-ai mai fi suspectat de ironie.
ps la ps
Sarea si Piperul in dozajul corect incanta, produce placere, incantare, bucurie, dar de multe ori ‘corect’ are alta valoare pentru fiecare, insa prin comunicare se gaseste dozajul corect mediu ce aduce in final echilibrul necesar armoniei.
Oare nu asta dorim toti? A r m o n i e ?
Cât am stat (recent) în Craiova am mers cu tovarășii LGBT doar în localuri normale și trebuie să recunosc că m-am simțit mult mai bine decât în cluburile gay (atât cât nu eram beat sub influența băuturilor alcoolice :D). Nu există termen de comparație între lumea din cluburile gay și cluburile mai selecte din marile orașe românești. Probabil pentru că în cluburile normale lumea e mai puțin superficială. Sincer cred că nici măcar fetele de 18-20 de ani nu se stresează atât de mult în legătură cu prezența lor într-un club pe cât o fac cei care frecventează cluburile gay.
Eu îmi explic asta prin faptul că atunci când mergi într-un club normal nu cunoști 100% din oamenii care sunt prezenți acolo și nu stă nimeni să se uite atent la tencuiala de pe fața ta sau la noua poșetă, spre deosebire de dățile câng mergi în Sauvage sau Delirio. N-am mai fost în astea de luni bune și cred că nici n-o să mai dau prea curând pe-acolo, pentru că nu mai văd rostul: oricum nu e de agățat în club, muzica e cum e, lumea e cum e. Singurul avantaj pe care mie mi-l oferă un club gay este posibilitatea să mă sărut cu un alt băiat. Însă cred că și asta e o chestie supralicitată. Heterosexualii nu sunt nici pe departe la fel de interesați de lucrul ăsta precum suntem noi – de câte ori ați văzut lume sărutându-se într-un club normal? De fapt, de câte ori ați văzut băieți sărutându-se în cluburile gay? Eu rar am observat asta.
Până la urmă, nu e mai bine să merg cu aceeași sumă de bani și să mă distrez într-un club normal, care îmi oferă mult mai mult, și să las sărutatul și gesturile provocatoare pentru locurile mai intime? Pentru mine răspunsul e din ce în ce mai clar.
În opinia mea, restul rămâne cel mai bine în sarcina lui Romeo 🙂 O fi el plin de oameni de doi bani, dar e aproape la fel de plin și de oameni cu care măcar ieși la un suc fără să regreți. Cluburile și FB n-au cum să fie la fel de bune ca Romeo la găsit partenerul ideal pentru că nu sunt optimizate pentru dating gay.
@RobertG #7, 11 etc.
N-am timp acum să scriu prea multe dar asta mi-a adus aminte de un fragment, plin de umor şi autoironie, din corespondenţa purtată de APA în pregătirea DSM-III.
April 18, 1977.
Franklin E. Kameny (Mattachine Society, Washington, D.C.) to Dr. Robert L. Spitzer. Chairman, APA Task Force on Nomenclature and Statistics, Department of Mental Hygiene, New York State Psychiatric institute.
…
Dyshomophilia: Predisposing Factors: Early exposure to fundamentalist religious beliefs. Also, the absorbed societal impact of DSM-I and DSM-II and their erroneous characterization of Homosexuality as a mental disorder, with the ensuring selfdeprecation.
Cure: Informing the patient that DSM-III no longer lists Homosexuality as a mental Disorder.
Pentru ce înseamnă APA, DSM etc. se poate consulta wikipedia.
Dyshomophilia a fost inclusă în DSM-III sub numele Ego-dystonic Homosexuality dar a fost scoasă din DSM-IV.
Sufereau, după DSM-III, de Ego-dystonic Homosexuality acei homosexuali care nu-şi puteau accepta homosexualitatea.
Cei interesaţi de subiect pot citi articolul Edited correspondence on the status of homosexuality in DSM-III, Ronald Bayek and Robert L. Spitzer, în Journal of the History of the Behavioral Science, no. 18, 1982.
Acum intelegi de ce prefer sa imi petrec seara cu prietenii, incasa sau la o terasa si evit sa mai trec pragul cluburilor gen…
Eu unu sunt oripilat de tot ce se gaseste in aceste cluburi…pacat, pentru ca majoritatea cluburilor sunt primitoare, ok la nivelul preturilor dar praf la nivel de persoane care le viziteaza.
Welcome in the club !
@Deiu, las’ ca mergem acolo unde am zis. 😀
Urat pe Romeo. Urat in cluburile alea. Urat. Urat. Urat.
Dar daca nici acolo nu gasesti nimic… unde ar trebui sa cauti? Sa abordezi pe strada un tip, ca te-ai hotarat (in 3 secunde si 10 metri) ca iti place?
Si daca raspunsul este da, atunci cum ar trebui sa se intample? 🙂
@Trevor, pai tocmai asta e ideea.
Si nu e o chestie individuala, ci generala. Toata lumea se plange ca asta e nasol, ca aia e aiurea etc. Dar… unde sa intalnesti gay daca nu in mediile unde acestia se aduna? Pe strada? Te pui sa urmaresti pe cineva? Stai picior peste picior in parc? Sau pur si simplu stai in casa si astepti sa-ti pice?
Adica bun, ok.., nu intru pe Romeo ca e lumea cum e…. nu merg in cluburi gay pentru ca e asa cum e… ce faci atunci?
Spune-mi si mie cand afli :)) Sunt foarte interesat.
@Trevor, pai draci, ca e clar ca n-o sa stam acu’ inchisi in casa. De ex., acu’ sambata am fost intr-un club str8 din Timisoara cu niste prieteni. A fost foarte fain, doar ca a fost frig (fiind ceva event outdoor summer etc) si nu am stat foarte mult. Deci, e clar ca omu’ se poate distra indiferent unde daca e cu oamenii potriviti.
In plus, oricum, deja in multe cluburi str8 tipii se ling cu tipii, tipele cu tipele… e deja prea mainstream sa fii doar hetero. 😀
pff…. greu e sa iti faci cont aici! mai usor e sa deschizi cont la banca :))
@Robert: Poti sa mergi in Le Sinema (Summer sau… Winter) sau Heaven sau oricare alt club. Dar te duci sa-i ceri tipului la care te uiti de ceva vreme numarul de telefon si sa-l chemi la o cafea pe el, tipul la care te uiti de ceva vreme? Daca raspunsul e da, iti spun c-am facut-o si pe asta. 😛 Once. Dar nu poti face asta de rutina… Reformulez. Nu pot face asta de rutina 😀
Asa ca tot nu-i o solutie. E o solutie sa nu stai in casa, sunt de acord. Dar nu rezolva problema de la care am pornit aceasta discutie 🙂
@Trevor, clar ca nu (desi uneori o privire sau un zambet venit din partea cuiva despre a carui orientare sexuala nu stii nimic – spune mai multe decat 1000 de cuvinte).
Cert este ca daca vrei ceva “sigur” nu ai foarte multe optiuni si vrei, nu vrei – trebuie sa intri in hora si sa joci.
Si … zau asa?? Chiar trebuie sa intru in hora asta plina de: “ai loc? cat o ai? vreau sa ne f…etc.”; chiar trebuie sa ajung sa imi fie scarba ca fac parte dintr-o comunitate care zici ca e cladita numai si numai pe sex si libidinism??
Imi e teama ca o sa ajung sa ma izolez doar pentru advertenta pe care o capat cu fiecare click pe Romeo (nu frecventez cluburi gay). Pacat ca suntem atat de redusi sa ne dam seama ca prin atitudinea josnica si “respectul” dintre noi ne facem o imagine in fata “judecatorilor” deplorabila si inacceptabila de catre ei. Deci..ce ne ramane de facut?? Eu pot sa zic ca sunt un caz fericit..pt ca familia ma sustine si ma accepta,sunt cei mai buni prieteni ai mei…dar imi dau sema ca nu e destul!!! Incotro ne indreptam???
Oare se poate sa fie… asa…si…asa…si pedeasupra sa ne mai si placa…si sa fim placuti! Se poate in “secta” asta sa nu existe minciuna ca, cred ca si Dumnezeu se mira si ne pedepseste pentru minciunile pe care le zicem/facem?? De ce este asa totul, complicat, cand defapt … suntem oameni ca ori care si cu caracter (uni)!?