No menu items!

Primum movens

Acelasi autor

Dileme

Sunt intr-unul din acele momente cand simt nevoia sa merg la un psiholog sa discut despre problemele recente. Totusi, pana sa fac acest pas,...

La Multi Ani, Copii!

M-am gandit sa postez o imagine cu desenele animate favorite din copilaria mea. E inca dimineata dar am o presimtire ca va fi primul...

Dubito, ergo sum

In urma unei discutii purtate cu o cunostinta pe facebook am ajuns la concluzia ca multi dintre noi au o toleranta scazuta fata de...

Prima mea postare in lumea Darkqiana. M-am gandit deja de mult sa contribui si eu cu ceva constructiv la blog dar am tot amanat: ba ca nu am timp, ba ca nu am inspiratie, ba ca nu am ceva de spus care sa merite.

Apoi a aparut postul lui Robert despre fericire si cuvintele profesorului sau.

Chiar daca este un subiect extrem de vast si amplu, am sa incerc pe scurt sa-mi descriu parerea despre aceasta. E o parere pur subiectiva, realizata din experientele de viata acumulate pana acum in mod direct, sau indirect – vazand de la altii ce si cum.

Cred ca pana la urma si fericirea este la fel ca si postarea unui nou articol pe blog. Asa cum am spus si la inceput, am tot amanat sa scriu pe blog din diverse motive: timp, inspiratie, context. Parca la fel amanam de multe ori si fericirea proprie. Idealizam si vedem totul ca pe un punct care incoroneaza eforturi sustinute de-a lungul timpului: voi fi fericit cand voi avea un prieten, voi avea un anumit job, o anumita casa/masina, etc.

Ne conditionam in mod implicit fericirea personala de factori externi noua. Vreau sa va impartasesc ca pentru mine, ultimul an a fost pana acum cel mai fericit an din viata mea. S-au intamplat intr-adevar multe lucruri si in planul meu extern, dar cred ca si pe plan intern cel putin la fel de multe. Nu am inca prieten, nu am nici jobul, casa sau masina pe care mi le doresc dar nu le vad ca niste scopuri. Sau ba da. Sunt scopuri. Dar nu ele in sinea lor. Sunt mai degraba niste consecinte firesti ale dezvoltarii mele pe plan personal si profesional.

Imi doresc multe din cele enumerate mai sus. Dar daca le idealizez nu stiu daca ma vor face fericit. Ma simt fericit si recunoscator pentru ceea ce am in acest moment si cred ca voi avea si cele enumerate la un moment dat ca si consecinta. Iar daca ar fi sa nu fie asa, nici atunci nu e capat de lume pana la urma. Poti trai fericit si daca nu ai o relatie. E bine sa o ai, dar nu e o conditie sine qua non pentru viata.

Cand 2 romani se intalnesc, in general discuta despre probleme, despre cat de grea e viata, etc. Cand 2 occidentali se intalnesc discuta despre lucruri pozitive, se incurajeaza unul pe celalalt, au o atitudine surazatoare spre viitor. Stiu si inteleg ca nu sunt comparabile cele 2 situatii. Dar de undeva trebuie inceput. Si aceasta decizie trebuie luata la nivel personal. Ce lasi sa patrunda in sufletul tau in mod constant si ce lasi afara. Lasi scandalagii gen Dana Grecu, Mircea Badea, Basisti sau Antonisti, sau iti creezi un sistem de filtrare a lucrurilor pe care le lasi sa-ti patrunda in suflet si care-ti sunt dragi.

Nu stiu daca exista o cheie a succesului sau a fericirii. Dar cred ca e important sa reusesti sa fii rezonabil cu tine si cu lumea din jur.

Previous article
Next article

6 COMMENTS

  1. „Prima mea postare in lumea Darkqiana” & „Cred ca pana la urma si fericirea este la fel ca si postarea unui nou articol pe blog” – EPIC, priceless
    – Puțină apă și puțin aer, vă roooog!

    @Michel-Angelo
    Lăsând gluma la o parte, din punct de vedere psihologic (dacă sunt specialiști care citesc asta, poate vor putea evalua mai bine ceea ce spun), articolul tău emană (ca să fiu politicos) de la 7 poște a nefericire. Fericirea nu îți permite să te gândești dacă ești (așa cum e cazul articolului tău) sau nu ești fericit. De fericire se poate vorbi decât la trecut sau la viitor. Îți poți aminti momentele în care erai fericit sau îți imaginezi momente în care vei fi fericit, vreodată. Ei bine, dacă „amintirile ne chinuiesc” și nu putem vizualiza experiențe fericite din trecut, atenția unor oameni se întreaptă către viitor, către cum și-ar putea imagina cineva că ar putea fi fericit… Și aici, există o singură problemă. Nu există nici un plan pe care l-ai putea îndeplini pentru a ajunge la fericire. Ba dimpotrivă, mulți oameni cu experiență ar spune că momentele de fericire sunt simple și mai ales neașteptate. Vreau să subliniez acest cuvânt – „neașteptate” – pentru că mie mi se pare că este condiția cea mai sinceră a fericirii.
    Cu aceste idei, zic eu logice, mă înarmez pe mai departe și îmi permit să îți pun câteva meșe la portretul tău de autor DarkQ. Dacă îmi este permis, bineînțeles. Bun. Aș putea spune că ai scris acest articol din nevoia de a ți se confirma faptul că ești fericit. Pentru că dacă ai fi fericit, nu ai fi interesat decât de motivul fericirii tale, nu și de expunerea senzațiilor resimțite în prezent cu privire la job, dragoste, viață în general… Reiese mai de prin toate paragrafele faptul că nu ești mulțumit cu ceea ce ai. Nicidecum că ești fericit, după cum spui că ai fost în ultimul an.
    Un job ideal este acela în care nu îți pasă de salariul lunar, ci doar de faptul că faci ceea ce îți place.
    O relație ideală este aceea care te face să simți că evoluezi, că ești LIBER, că simți.
    Partea cea mai gravă a vieții în consumerismul prezent este ideea aceea că o anumită cantitate de bani (sau proprietăți) aduce fericirea. Dar oricine a avut o viață lipsită de bani și apoi s-a îmbogățit (exagerând puțin) poate confirma faptul că banii nu aduc neapărat mai multă fericire, ci mai multe griji. Nu voi spune niciodată că banii nu sunt utili și că nu susțin sentimentul de fericire (prin accesul la diferitele facilități materiale), însă cu siguranță că nu o pot cumpăra.

  2. Fercirea e un cuvant, o dorinta, un scop. Am intalnit oameni fericiti, deoarece se simteau iubiti si impliniti in propriul univers. Acest cuvant are de-a face cu altruismul. Cu alte cuvinte nu stiu daca voi fi fericit prin ceea ce fac, dar pot si sigur ca sunt capabil de a face pe cineva fericit. Cum? Ascultandu-l, sustinandu-l, cunoscandu-l, sacrificandu-te pentru el/ea, implinindu-i dorintele, oferinudu-i caldura inimii in mod gratuit. Acesta este primul pas spre a fi fericit: oferind tot fara a cere nimic in schimb.

    E normal sa-ti doresti lucrurile materiale, care in cazul tau vor veni, important e sa ai rabare. Insa ele nu te vor face mai fericit, dar mai responsabil. Michel. este riscul sa ne pierdem atunci cand vrem sa-i cunoastem pe toti, alergam catre toti, iar pentru a face acest lucru trebuie sa lasi pe altii in urma.

    Michel…, acest nume imi aduce aminte de statuia lui David sau Moise. Toate viata nostra este o munca de indepartare a prisosului pentru a aduce la lumina esenta. Iar munca noastra va ramane dupa noi ca o marturie vie ca am existat. Va fi sculptorul fericit? Nu stiu. Ceea ce stiu este faptul ca el a devenit vesnic prin creatia lui.

  3. Fericirea ar trebui sa existe fundamental in fiecare pentru ca toti ar trebui sa fim fericiti ca existam. Restul implinirilor sunt ca niste globuri prinse in pomul de Craciun si cu cat e mai frumos impodobit cu atat sunt sansele mai mari sa vina mosu’ pe la tine :))
    Eu sunt roman si nu vorbesc asa cum ai zis in articol. Neaparat trebuie sa iau la puricat arborele mele genealogic.

  4. Va multumesc pentru feed-back 🙂
    Sunteti niste draguti 🙂
    @Fireman: “Un job ideal este acela în care nu îți pasă de salariul lunar, ci doar de faptul că faci ceea ce îți place”
    Altfel vezi viata cu burta plina, si altfel cu burta goala. Glumind… e important ca jobul ideal sa-ti aduca satisfactie personala dar si materiala si profesionala.

    Poate am amanat prea mult sa scriu aceste articolash si am nimerit chiar intr-un moment mai incert. Nu as spune ca sunt nefericit acum, e doar un moment de incertitudine, si in general incertitudinea imi consuma foarte mult resursele.
    Dar sunt fericit. Fericit si recunoscator. In general. Poate nu sunt cel mai fericit in clipa aceasta, dar daca e sa trag o linie despre anul care a trecut si sa fac o medie pe care sa o compar cu alti ani, este clar cel mai fericit an de pana acum 🙂

    Dar asa e. Fericirea nu e neaparat cuantificabila, masurabila, comparabila. E o stare. Ma simt fericit si recunoscator pentru toate cele de pana acum. In rest, inca nu vad lumina de la capatul tunelului, dar stiu ca e acolo 🙂

  5. Michel-Angelo, imparte din fericirea ta cu mine doar verificandu-ti mesajele! :)) Imi pare rau pentru intarziere. 😀

  6. Michael-Angelo: In articolul tau se intrezareste mai degraba multumire decat fericire.

    Oricum, nu are rost sa te strezezi prea mult. Conceptualizand sentimente o sa ajungi sa sti totul despre ele si sa nu le traiesti.

    Il ascultam odata pe Plesu povestind ce le spunea lor (lui si lui Liiceanu) Noica: ca in definitiv, o conditie materiala si sociala buna e “moarte pentru spirit”. Esti tentat sa nu mai faci nimic decat sa le consumi. Ma gandesc ca s-ar putea sa fie ceva adevar in asta.

    Felicitari insa pentru “Primum movens”. Citesc de doi ani acest blog dar nu am scris niciodata. Motive se gasesc intotdeauna. Rusine mie.

Comments are closed.

Vezi si...

Cum te bagi în seamă cu un tip pe Facebook dacă ești gay?

Păi e simplu. Îți faci un profil, pui acolo că ești cu 7-8 ani mai tânăr, că ai studii superioare, etc. Urci 2-3 poze cu tine, dar nu înainte de a le trece prin filtru' ăla de la Photoshop care îți face pielea fină, fină, fină.... atât de fină...

Articole din aceeasi categorie