No menu items!

Vinovat de inocență

Acelasi autor

Bună din nou…

Wow...câte comentarii.. Nici n-aș fi crezut..Ultima dată când mi s-a acordat o așa atenție a fost...stai..nu s-a întâmplat niciodată.. Mersi că-mi sunteți alături...într-un fel. Nu...

Bună tuturor…

Nu pot accepta ca sunt gay !! Nu pot.. e prea ciudat…Dar nu pot accepta nici ca el să nu ma iubească. Ce crudă e viața cu unii, cum lăsați în voia nimănui suntem unii. Doamne nu pot înțelege ceea ce nu înțeleg. Unii oameni nu se schimbă niciodată…iar alții se schimbă de tot. De ce tocmai el trebuie să se schimbe?

Scuze dacă am început direct așa, eu sunt o fire mai ciudată, uneori neînțeleasă nici chiar de mine. Sunt un nebun așai, spune-o, e ok… M-am obișnuit să fie ok atunci când nu e. În fiecare seară stau și plâng pentru același lucru…El e prea departe, și nici că-i pasă.. Îi cer web pe mess, îi spun să lase unpic jocurile, și să vorbim și noi 5 minute de…de noi.. Dar el mereu râde și ma tratează așa de indiferent..Nu vreau să-l pierd, nu vreau nici măcar gându ăsta să-l am.

Doamne cred că sunt blestemat să nu fiu iubit..Trebuie să rezist chiar dacă nu pot..vreau să fiu iubit de el… trebuie să fiu.. Vreau să fac totul cu el..

Hmm uită-te la mine. Ce cuvinte de gay spun. Lumea asta a luat-o razna rău de tot. Oamenii se schimbă radical, nimic nu mai e ceea ce pare, deja trăim într-o lume în care haosul face ordine făcând dezordine, iar noi, așa zișii ” oameni ” devenim treptat, treptat doar praf aruncat în ochii existenței. Suntem condamnați să nu înțelegem împortantul, să privim răul în ochi, să iubim iluziile proiectate de noi înșine, să strivim bunătatea, să distrugem bucuria și să ne ascundem de adevărul cel neadevărat.

Trăim într-o lume în care toți vorbim aceeași limbă, dar nu comunicăm unul cu celălalt. Oamenii par niște păpuși ce joacă pe o scenă imensă numită destin, care sunt conduse de un singur păpușar, de EL. Dacă ar fi să existe un regat al umbrelor, aș fi primul rege al lui. Aș chema un demon călător să creeze o fisură spațiu-timp, prin care să absoarbă toată viața pământească și s-o dea pe cealaltă parte înnegrită. Nu știu de ce mă simt captiv și fără aer.

OMG cei asta???? FILOSOFIE? V-am spus că sunt un ciudat.. Nu merit a fi iubit, credeam că el e jumătatea mea, dar se pare că eu sunt cel fără de pereche. Ajutați-mă să înțeleg ceea ce nu înțeleg.. vă rog..

3 COMMENTS

  1. E putin ciudat sa cerem iubire, nu crezi? Nu stiu daca ce zic e corect sau nu, dar din punctul meu de vedere, atunci cand o persoana nu te iubeste, nu poti sa dai din picioare si sa urli la cer ca vrei sa te iubeasca, acum, in momentul asta, el si numai el ( sau ea, depinde de caz).

    Dar nah, asa suntem noi oamenii cerem lucruri imposibile. Poate la randul tau cineva din viata ta te iubeste si urla la cer cerand ca tu sa ii dai atentie.

    Lucrurile care nu le intelegem ne fac sa evoluam, in timp, sau eu la asta am ajuns sa cred. Ce conteaza ca nu te iubeste? Cel putin tu esti capabil sa iubesti. Durerea, suferinta si tot chinul vin la pachet cu iubirea. Si apoi, pe langa el sunt multi altii, ce conteaza daca esti gay sau hetero? Ce? Crezi ca in viata unui hetero nu se poate intampla la fel? :)) Ba da si inca cum…

    Si apoi, daca am sta sa ne batem capul cu toate lucrurile pe care nu le intelegem, unde am ajunge? La nimic. Sau poate doar am ajunge la spital din cauza durerilor de cap si nu numai. In orice caz, nu te ambala, timpul are el metodele lui, la fel si destinul, nu crezi ?

    😉

  2. Complexitate in simplitate… 🙂
    Te inteleg perfect; asa gandeam si eu intr-un timp. Si imi parea ca nimic nu are sens pe lumea asta daca nu reusesc sa rezolv cumva lucrurile si sa-mi traiesc visele. Cu trecerea timpului, insa, am observat ca imi framantam mintea si imi consumam energia inutil; ii facea placere sa stie ca ma gandesc intens la el si isi permitea sa ma tina asa in suspans, cand de fapt in realitate, eram “roata de rezerva” 😉
    Unii ma considera si acum un pic inocent, dar imprejurarile vietii, in ciuda aparentelor, m-au stabilizat sentimental. Cand esti condus de sentimente, realitatea te poate rani profund. E bine sa faci pasi mici chiar daca esti impins din dorinta inimii sa te daruiesti! 🙂 Multi dintre prieteni, mi-au marturisit ca nu mai pot sa iubeasca si nici nu mai cred ca pot fi iubiti. Articolul tau este complex, la fel ca sufletul nostru. Exista doua mari pericole in ce priveste dezamagirea in dragoste: ori esti predispus la “mila” altcuiva care pare foarte interesat sa inceapa o relatie cu tine, in acest moment cand esti “ranit”, ori incet-incet devii insensibil la dragostea adevarata, incapabil sa oferi afectiune si mai ales sa o primesti din partea cuiva.
    Rezerva-ti timp sa te gandesti ce implica fiecare aspect din viata si relatie.
    Uneori nu trebuie sa alegi doar cu inima; te expui unei suferinti care se prelungeste mult dupa terminarea relatiei…
    Inocenta, sensibilitatea, afectivitatea, iubirea – sunt nepretuit de valoroase si merita din plin sa le pastrezi, nealterate, toata viata. Cum?
    Fii ferm fata de tine insuti si daca vezi ca orice incercare din partea ta, el o tratateaza cu indiferenta, fii intelept si pune punct; nu-ti permite sa te amagesti singur! 😉 [scris din experienta, cu drag]

  3. Salut inocent,

    Imi pare rau sa aud ca suferi atat de tare, din fericire (cata ironie) te inteleg perfect, sunt in exact aceeasi situatie.
    In fiecare dimineata imi promit ca o sa fiu mai tare si sa trec peste, urmeaza acel moment de nebunie in care nu mai pot respira si simt nevoia sa fac ceva sa ii arat ca exist, ca pot fi doar al lui si la fel ca in cazul tau, nu ma vede.

    Cred ca singura solutie e sa acceptam si sa mergem mai departe, ironic iti zic tie dar eu la randul meu nu cred asta, undeva in adancul meu tot sper la o schimbare .

    Asa ca … hold on, o sa fi mai bine candva.

Comments are closed.

Vezi si...

Simply beautiful song and voice!

Pur si simplu ador melodia, versurile, vocea, linia melodica....totul. Sper sa va placa.

Articole din aceeasi categorie