De patru ani încoace la fiecare început de februarie se întâmplă Luna Istoriei LGBT în Bucureşti, o serie de evenimente care celebrează diversitatea şi drepturile omului. În acelaşi timp, acest festival se mai desfăşoară şi în alte 8 ţări europene.
Deschiderea festivalului are loc astăzi, 1 februarie, ora 18:00, la The Can (str. Povernei nr. 35) şi după ce veţi asista la prezentarea planului acestei luni pline de evenimente, o să puteţi asculta un performance special de spoken poetry şi un concert acustic susţinut de Cătălina Antal şi Andra Anuţoiu.
Am văzut pe calendarul lor nişte evenimente foarte interesante. Vor avea discuţii de grup despre coming out, despre forme de opresiune şi discriminare, discuţii cu părinţii persoanelor LGBT, discuţii despre literatură gay cu invitaţi speciali, apoi proiecţii de filme, spectacole de teatru şi atelier de improvizaţie, dar şi o sesiune de speed dating şi una de board games.
E o ocazie să cunoşti oameni interesanţi şi implicaţi în emanciparea comunităţii LGBT româneşti şi poate ar trebui să încerci să mergi la cât mai multe dintre evenimentele de mai sus. Eu voi încerca să ajung şi să scriu şi pe blog despre ce am văzut.
Have fun!
Desi nu face parte din programul lunii istoriei lgbt, vreau sa va semnalez un spectacol queer cel putin interesant care va avea loc in martie: https://www.facebook.com/events/737880786326737/?ref_newsfeed_story_type=regular
Salut! Pana reuseste Tudor sa participe/revina cu impresii, vreau sa spun doua cuvinte despre evenimentele la care am participat pana acum, proiectia Children 404 si LGBT Quiz Night.
Fiind vorba despre un documentar despre situatia adolescentilor lgbt din Rusia, dupa promulgarea legii care interzice propaganda gay, ma asteptam sa fie un film destul de deprimant, insa creatorii au reusit sa mentina un ton echilibrat prin inserarea unor momente usor amuzante (si destul de multe imagini cu pisici sau caini 🙂 ). Cred ca a ajutat si optimismul si energia tinerilor care au aparut in film.
Proiectia filmului in Romania imi pare o idee buna, deoarece situatia din Rusia este indeajuns de similara cu cea din Romania, fiind posibila recunoasterea ca familiare a unora din situatiile prezentate, si in acelasi timp, lucrurile sunt mai grave, este o Romanie dusa la extrem, ceea ce permite o perspectiva mai clara asupra lucrurilor.
Am fost putin surprins de numarul relativ mare de spectatori. Pentru cei care nu au putut ajunge, filmul se gaseste pe youtube: http://youtu.be/BVHTGpBiD-Y
A, inca o chestie la care m-a facut sa ma gandesc filmul este ca in discursul pro-LGBT nu se regaseste destul de des afirmarea faptului ca protejarea copiilor este o prioritate, lasand astfel tabara anti sa revendice protectia copilului. Cred ca ar trebui subliniat cat de dificil este sa treci prin adolescenta ca gay/trans/queer, fara a avea un sprijin sau modele, cel putin la fel de des pe cat e aruncata intrebarea naiva “da’ eu ce-i spun copilului daca vede doi gay pe strada?”
La quiz night-ul din Mojo am facut echipa cu doi prieteni, unul gay, altul straight, si ne-am completat destul de bine, incat intrebarile n-au fost asa dificile cum ma temeam.
Au fost 8 runde a cate 10 intrebari, iar printre categorii au fost: ce reprezinta imagini cu tematica LGBT, recunosterea unor piese muzicale, cultura LGBT, istoria gay etc. Cea mai dificila runda ni s-a parut cea pe tema trans (aici eu m-am enervat pentru ca am uitat titlul filmului Transamerica, cu Felicity Huffman, film reusit, pe care il vazusesem de doua ori 😐 ).
Am reusit sa terminam pe locul 4, iar membrii echipei de pe locul 1 au fost atat de draguti incat sa imparta sticla de vodka castigata cu noi. It was appreciated. Hac! Alte premii au fost carti cu tematica LGBT, calendarul ortodox ;), invitatii la festivalul One World Romania.
Dincolo de premii, a fost o seara reusita deoarece atmosfera informala si intrebarile accesibile au permis destule hohote de ras. Apoi, cu ocazia asta am descoperit ce lacune am in materie de cultura LGBT, iar noi, cei din comunitate, suntem primii care avem datoria de a ne cunoaste cultura, fie ca inseamna istorie, politica, psihologie sau arte.
A mai fost cineva la ceva? Daca da, cum vi s-a parut?
Liniște totală, se pare că doar tu AlexP participi.
Heh, eu-s destul de sigur ca nu particip singur, nu-s atat de schizofrenic 🙂 Imi pare rau doar ca nu participa si alti autori, sau ca nu vor sa povesteasca. Asta e, poate saptamana viitoare…
Voi merge si eu maine si pe 24. Pacat c-am ratat speed dating-ul, a fost cineva?
Uite c-a spart gheața Ferudin, mișto.
Poate ne ciocnim pe-acolo, ferdin. Sper ca stii ca la atelierul de maine e recomandat sa confirmi prezenta pe mail.
Nu vazusem partea cu ” In limita locurilor disponibile ” si confirmarea prezentei.Hmm, multi membri ai comunitatii cu chef de discutii!
Am intrebat in mail si care-i faza cu securitatea asta si mi s-a spus ca e doar ca sa se poata organiza mai bine, sa stie cam la cati oameni se asteapta. Deci poti veni si fara sa confirmi si oricum nu-i prea tarziu s-o faci… cred
Aseara am fost la atelierul de solidaritate intracomunitara.
In conditiile in care in interiorul comunitatii abunda misoginismul (manifestat inclusiv prin respingerea tipilor efeminati), ageismul (varstismul?), transfobia, mi se pare ca astfel de activitati sunt o necesitate pentru a construi o comunitate adevarata.
Atelierul a permis participantilor o autoeducare prin confruntarea diferitelor opinii vizavi de ce inseamna o comunitate, cum ne raportam la comunitatea LGBT+, ce parere avem despre unele opinii si stereotipuri prezente in spatiul public, cum ne raportam la limbajul discriminator venit din exteriorul sau din interiorul comunitatii. Structura a fost una caracteristica workshopurilor, organizatorii, doar indrumand discutiile si propunand exercitiile de grup.
Desi, dupa cum spuneam, au existat opinii puternic divergente, disputele au pastrat un ton respectuos, ceea ce a facut ca atmosfera sa fie una placuta in ciuda frigului din sala (s-a stat pana aproape de 11 noaptea). Pentru mine a fost o gura de aer si nu pot sa nu ma intreb cum ar decurge unele din confruntarile din mediul virtual (de pe darkq si alte forumuri) daca ar avea loc fata in fata.
Datorita diversitatii participantilor (gay, lesbiene, queer, friends, nonbinary) am plecat de acolo cu senzatia ca am dobandit unele perspective noi.
Totusi, as fi apreciat o implicare mai puternica a organizatorilor, mai ales la nivel teoretic. As fi vrut sa aflu opinii avizate despre cum poate fi construita solidaritatea in interiorul unei comunitati (incet si cu rabdare, nu? 🙂 )
Cred ca mai toti participantii au plecat cu senzatia ca mai sunt lucruri de zis, mult mai multe decat se pot acoperi intr-o singura zi. Si apropo de asta, credeti ca ar fi binevenita transformarea unui atelier de genul asta intr-o serie de workshopuri (ca sa nu le zic seminarii/cursuri)? Sau aveti idei de alte teme de atelier care ar trebui propuse?