Păi, după cum am stabilit cu mine şi cu Dumnezeu acum ceva timp sunt foarte, foarte, homosexual. Nu este un mare secret – oricine are chef să mă ia la puricat îşi dă seama în două mişcări. De ce? Băi, nu prea mă ascund. Mă întreabă cineva “L-ai fute pe x-ulescu?” “Absolut, l-aş fute aşa, aşa, şi mai ales aşa!”. “Omg”. “Şi dacă vrea să te fută el?” “A, ok. Cât mai puternic. Să mă dau cu capul de tăblie, să aud zap zap zap minute în şir”. “2x Omg!”.
Însă zilele astea m-am gândit serios de ce mois “iz” gay. Şi ce face un bărbat mai mişto decât o femeie. Afară de motivul evident (are pulă, coaie, şi doar o gaură plină de căcat <uneori>), totul se rezumă la… psihoza masculină. Îmi place şi cel mai minuscul detaliu la un bărbat care mă atrage (ce frază de om fără studii): cum se mişcă, cum râde, cum se scobeşte în nas, cum se şterge cu prosopu, cum se vaită de ceasurile morţii pentru te miri ce fleac (hai să nu ne dăm la fund, toţi avem momentele noastre de regine ale dramei), cum are draci, cum sparge chestiuni, cum înjura şi mă trimite în morţii mamei… cum îi cresc floci din cur… asta e viaţa! Cine vrea un bibelou care să spună: da… desigur… te rog… mulţumesc? Sună frumos pe hârtie… însă viaţa pe hârtie arde dintr-un singur foc.
Asta înseamnă un aliat. Lumea în care eu şi cu el trăim, şi lumea în care existăm/co-existam. Sunt două sfere complet diferite. În privat (aşa numita buda emoţională) iubirea poate să fie hardcore, de la certuri la bătăi, la sex nebun cu flegme din gura unuia spre altuia; poate eu vreau să mă piş pe el, sau invers. Până la urmă e lumea noastră, indiferent cât de aurie, maronie, rozalie. Ha! Desigur, trebuie să includă şi ceva normalitate, altfel ne ducem toţi dracu.
Ah, şi ce e mai mişto decât să-ţi aştepţi bărbatu’ acasă după o zi lungă. Să miroasă frumos simultan împuţit. Parfumul încă predomină iar încet, încet, mirosul mamei natură se luptă cu apa de Paris. Şi mirosul ăla de coaie încinse, mai ceva decât un gând puternic. Şi poate e obosit, poate n-are chef nici să se spele, poate a avut cea mai proastă zi din viaţa lui. Aici apare, iubirea. Aici apare cine te spală pe spate sau se ceartă cu tine şi te spală cu furtunul în faţa casei. Cine îţi aruncă ţigările în wc apoi te miroase că oricum ştie că mai fumezi pe ascuns? Cine îţi curăţă maşina de jeg şi ambalaje de cafea datând din era 2000-2010, şi îţi ţine morala că eşti un împuţit. Apoi te ia în braţe, după o zi lungă, grea, şi-ţi spune: Împuţit sau nu, te iubesc. Ne spălăm, trece. Nu ne spălăm, ajungem la dermatolog, tot trece. Nu tu dramă, nu tu boceală – doar noi. Şi, tot ce am spus acolo, se aplică şi invers. Absolut tot.
Viaţa, iubirea… sunt toate o cascadă. Singurul lucru care trebuie să fie viu şi nelimitat este izvorul (de resurse, hahaha). Nu ştiu dacă o să găsesc un bărbat la fel de psihotic ca şi mine. Poate chiar l-am găsit. Însă m-am săturat de toate rahaturile imaginaţiei. Oamenii se cacă, oamenii sunt plini de microbi, şi căcatul, orice ai face, pute. Singurul odorizant este iubirea. Cu cât mai lungă, adâncă şi clădită pe stâncă, cu atât mai puternică.
Şi? Ce facem. Tragem linia la septic sau… iubim?
Smog
Ah fuck…. marry me.
Dai dovada de o vulgaritate fascinanta invesmantata intr-un invelis al lucrurilor marunte ce tin de rutina zilnica. Cu alte cuvinte, spui lucrurilor pe nume. Si totusi…n-ar strica daca ai fi vorbit de partile mai atragatoare la un barbat. (nu neaparat faptul ca se scobeste in nas sau ca pute, dar in fine, iubirea ne face intr-adevar sa acceptam persoana in cauza oricum ar fi ea…este valul care acopera toate aceste minore defecte). Cu siguranta ca vei ajunge sa cunosti pe cineva ca tine, mai devreme sau mai tarziu, asta daca nu cumva deja il cunosti.
Wish you best of luck! (scurt si la obiect, mi se inchid ochii) -_-”
Ture:X Si 100% adevarat
Dincolo de limbajul vulgar, smog e realist și spune lucrurilor pe nume, (verde-n față). Pudicitatea a aruncat-o la gunoi atunci când a făcut ultima dată curățenie în casă. Deși o asemenea exprimare este distractivă chiar și pentru aceia care nu o folosesc la un moment dat expiră, obosește.
Pentru a vorbi astfel iți trebuie facultatea curajului pentru a fi al dracului de sincer. Totuși noi oamenii dăm sens la tot ceea ce facem așa că trăim speranța unei maturități continue.
Pfoai, betoon:))Dur, porcos, dar genial…
🙂 Woo hooo.. a bohemian like you ! 🙂
Zap zap zap fleosc fleosc fleosc pleosc pleosc zap zap. AAAAaaaaaaaa ..aaa ..a.
🙂
Iubirea ca odorizant – genial!. Sper să existe toată gama – de corp, de cameră, de baie, de mașină; la flacon mare, mijlociu și mic; parfum, spray, deo-stick, sare de baie și pudră (de tras pe nas).
Termen de valabilitate nelimitat, în orice condiții de păstrare.
În caz de efecte neplăcute (greață, peri albi) sau alergii (strănut, tuse, dificultăți la respirație, ochi roșii, iritații, mâncărimi etc.) se recomandă întrerupea imediată a utilizării și apelarea de urgență a site-ului albastru.
Pentru intoleranțe și alergii provocate de iubire se recomandă dez-odorizantul numit pasiune.
😎
Cam asa ceva 🙂
Si totusi iubirea e antitodul, pacat ca oamenii refuza sa vada asta..
Eh, oamenii sunt “fantastici” cand vine vorba de iubire.
Nu “fantastaci”.. Oamenii sunt superficiali cand vine vorba de iubire. Si nu vorbesc doar despre iubirea dintre doi oameni care sunt compatibili, iubirea de cuplu, ci de iubire in general.Iubirea pentru un loc, un obiect, un prieten.
Stiu doar un lucru despre ea: se pierde.Comic e cat de profunda este iubirea la o varsta frageda si cum pe masura ce crestem devine tot mai superficiala.Sa fie oare din cauza societatii in care traim sau a noastra?Cine degradeaza valoarea unui sentiment?
Una dintre intrebarile care, cel putin pentru un adolescent la 18 ani, nu are un raspuns.
Poate imi va raspunde timpul.
Meh, mie îmi zicea fostul că îi place cum miros când vin de la sală.
Și trebuie să recunosc, eu îl luam mai strâns în brațe când mergeam pe munte câteva zile și n-aveam cum să facem duș.
Daaaar… totuși îmi aduc aminte mai des de parfumul lui. Sincer să fiu, nu îmi păsa așa de tare… vroiam doar să îl iau în brațe.
Raul la 20 de ani o sa ai toate raspunsurile din viata. la 21, realizezi ca nu sti nici macar daca esti in viata sau nu.
in final, te descurci tu cumva. toti am reusit.
Marin – parfumul e cea mai puternica forma de iubire. E greu sa simti atingerea cuiva cand.. nu te atinge (ma rog in conditii “treze”) insa mirosul.. este ca o tumora. Mereu acolo.
Smog esti teribil, mai facut sa ma imaginez stand pe wc cand sunt constipat, scobindu-ma in nasul infundat de atata scremut, transpirat de durerea constipatiei blocata la iesirea prin sfincter.
Daca mai pui si un vant al schimbarii{partz}, trebuie ca mult sa te iubeasca cineva, daca rezista netulburat la asta.
Feromoni. Gata, am redus toată postarea într-un cuvânt. :))
A da. La asta chiar nu m-am gandit.
in momentul in care tu te combini putem incepe filmarile la ‘pariu cu viata – the S&M years’. ma ocup eu de promo :))
sau mai bine… nu!
Hai ca intru in off-topic.
http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet/?fp
Eşti grozav, nebunaticule! M-aş lăsa pe mâna ta… M-aş lăsa să fac ce vrei tu… :>
Asta trebuie cumva sa ma alinte sau ceva?
Pentru restu, citez proba #21.
there should be a zoo.