Draga.. Cititorilor. Umblu de ceva vreme pe aici (de ieri mai exact) si m-am hotarat sa incep sa va “povestesc” epopeea vietii mele. Nu-i prea captivanta si nici prea emotinanta, insa este… ceva. Cred ca numele, varsta si alte date prea putin importante pentru mine, nu conteaza atat de mult.
So.. Sa incepem cu inceputul. Sunt o bisexuala, mandra de asta si ca orice fiinta umana iubesc nebuneste. De fapt daca as putea defini “dragostea” mea as spune ca este un fel de obsesie diminuata cu niste sentimente putin cam frivole. Da, stiu.. Neclar si nepreveziu. Insa asta este de fapt dragostea. O obsesie foarte lirica, ce creeaza dependente banale uneori. Am patit-o si sincer nu mai vreau…
Viata mea? Well.. Viata mea e prea usoara pentru cat as vrea eu. De curand ma gandeam(asa cum fac intotdeauna) si imi imaginam un posibil viitor: Un apartament frumos, un job ca lumea, o iubita simpatica si nu stiu.. Un pachet de tigari alaturi si sa nu uitam de caine. Dansand pe melodia lui Zaz-Je veux si miscandu-mi cracii si intreg corpul sub privirea partenerei mele pe ritmul vioi al acelui cantec. Cam simplu, insa nu imi trebuie mai mult. Da.. Si mi se parea destul de in regula. Visez cam mult si stiu asta, insa fara sa visez nu as mai fi… Eu.
Altceva destul de important este ca imi place sa imi atribui cuvantul si calitatea de”nebuna”. Nebuna nu in sensul “Fac orice, nu imi pasa de reguli, sunt o rebela”. Si nici in sensul de “Inchisa pe viata la un sanatoriu, intr-o camasa de forta”. Nebuna mai mult in directia felului cum gandesc, cum vad lumea. Moartea si viata sunt niste chestii trecatoare, absolut efemere pentru mine. Stiu.. Cam instabila gandirea mea, dar este o caracteristica al spiritului meu de autor. “Autor? Ce autor poate fie pustoaica asta?”, probabil ca va intrebati. Nee.. Nu-i ceva ce as putea defini ca pe o ocupatie ci din nou ca o obsesie destul de atractiva. Scrisul.. Cam asta fac in… restul timpului cat nu ma pierd in discutii seci si interminabile cu cei din jurul meu.
Da.. Cam asta fac. Scriu visez si inebunesc tot mai mult. Si imi place. Este tot ce ma defineste si ce ar trebui sa stiti. Asta a fost asa, ca o introducere, desi nu stiu de ce am scris-o. Poate doar ca sa-mi dezvalui mie pentru a nu stiu cata oara ca nebunia mea este cat de cat matura. Probabil dupa ce ati citit asta nu stiti nimic despre mine, insa tot ce va pot spune este sa cautati sensul din spatele cuvintelor. O “ceva” despre starea mea in acest moment? Oripilata de preconceptiile umane impotriva relatiilor libere si incapabilitatea de a intelege ce e gresit sa fiu lesbi sau bisexuala. Cam asta ar fi… Ma cheama caietul meu de compuneri, deci va las. V-am pupat. ByE!!
P.S.:Pentru cei care chiar sunt curiosi si pentru care conteaza, numele meu este Claudia.
Bun venit Claudia, stai linistita ca nimeni nu e sanatos de-a-ntregul si nebunia asta de care ‘suferim’ reprezinta sarea si piperul vietii 😀 . Revin-o cu poze cu cainele tau si de ce nu, o compunere din caietul ala.
hey there stranger
“Dumnezeu – s-a spus – e ceea ce fiecare stie sa faca cu propria sa singuratate”
eu nu doresc sa-l cred pe el nebun. sunt curios sa cunosc algoritmul… nebuniei tale, desigur.
toate faine,
A.
khaos
Thx for welcome. Cainele ala, nu? Nu am caine. Planuiesc sa iau unul. De pe strada poate. De fapt i-as lua pe toti. Ah.. Sensibilitatea de scriitor. Si da. De ce nu? Poate am sa va prezint cate ceva din acea nebunie ce eu(printr-o notiune abstracta) o numesc scris.
abstraaact
Hey. M-ai pierdut daca m-ai luat cu filozofii legate de religie. Algoritmul nebuniei mele? Asta pare intersant. Trebuie sa cercetez adanc prin mintea mea prafuita dupa el. Trebuie sa fie pe undeva. Pana atunci. V-am pupat!! ByE!!
citatul meu era in legatura stransa si indestructibila cu urmatoarele tale cuvinte… “Scrisul.. Cam asta fac in… restul timpului cat nu ma pierd in discutii seci si interminabile cu cei din jurul meu.”
asta pentru ca nu vreau sa te am pe constiinta daca te pierzi… printr-o padure sau… mai rau chiar te mananca lupul 😉
abstraaact
Ah.. Ce dragut si compamitor. Pacat ca nu m-ai prins in toane bune. Sa stii ca imi plac lupii si nu cred ca m-ar ataca. N-ar indrazni.
Sunt intrigat de modul tau de gandire, si vreu sa-ti insiri gandurile prin pasi simpli (ai degetelor) pe tastaura sa imi fac o parere despre ceea ce esti…
ps. asta pentru ca nu am nici cea mai mica idee despre ce simte o fata pentru o alta sau ce o deranjeza, sau ce o incanta (nu cunosc, nu am discutat pana acum cu persoane asemanatoare tie 🙂 WELCOME !!!
In timp ce-ti citeam postul imi imaginam cum as fi stat si as fi povestit cu tine lucrurile astea. Imi place mult de tot cum gandesti.
M-am regasit in cuvintele tale, iti spun sincer.
Mi-ar fi placut sa stam la o cafea intr-o zi de duminica.
Keep up.