E ceva timp de când urmăresc acest blog. Citesc articolele și mă bucur să aflu că nu sunt singurul diferit, sau cum îmi place mie să spun: special. Azi fiind o zi călduroasă de început de august, iar eu stând în casă, cu ventilatorul pe mine, încercând să simt ușoara briză ce vrea să mă răcorească, iau decizia de a vă spune scurta mea poveste. Nu e o poveste extraordinară, dar cred că fiecare dintre noi avem ceva de spus. Uite așa, dau play la un album muzical și încep să scriu!
Nu am fost niciodata straight, indiferent de ceea ce această societate încerca să îmi impună. Iar prin societate, mă refer și la părinți, familie, prieteni, apropiați ect. Știam că sunt diferit de ceilalți, dar nu știam în ce sens. Mă simțeam gol, singur, dar nu îmi dădeam seama de ce? Niciodată nu m-am apropiat de colegi, de prieteni de același sex. Din totdeauna am fost acel băiat care stătea în preajma fetelor; ne uitam împreună la filme, povesteam…
În jurul vârstei de 13 ani am observat o înclinație spre băieți dar cum am fost crescut într-o familie cu principii morale puternice, dar mai ales cu principii creștine de neclintit, am negat totul, spunându-mi că-mi va trece. În mintea mea eu urma să îmi termin toate studiile, să am un loc de muncă bine plătit, să mă căsătoresc cu o fată și să avem copii. Acesta era planul perfect. Nimic nu putea să-mi dea peste cap visele și speranțele de viitor, până într-o zi cand a apărut el. Dar acest „a apăturt” nu s-a întâmplat brusc. Îl știam de mult timp dar nu mi-a atras atenția în mod special niciodată. Am să spun că-l cheamă C. Mi-a trebuit o săptămână ca să mă îndrăgostesc de C. Am fost nevoiți să fecem niște renovări împreună și vrând, nevrând, am stat împreună neștiind că acest tip îmi va rămâne în minte mult timp. La finalul săptămânii eram forte fericit, nu relizam ce mi se întâmplă. La finalul zilei mă lăsa să mă joc în parul lui, dar mă considera un copil, difernța de vârstă fiind de aproape 8 ani.
(Fragment din junalul meu:) Știu că mă voi opri foarte greu pentru că eu continui să merg pe calea acesta și doar din când în când imi mai pun niște frâne. Am nevoie să imi trag niște linii – limite, pe care să nu le trec. Când îl ating, acele limite devin, oarecum, declare și mă fac să le trec puțin. Ultima dată când ne-am uitat la film, i stroke his hair again. La un moment dat i-am atins gâtul mai gentil iar el mi-a luat mâna și a dat-o brusc mai încolo; aceea era limita. Probabil că el bănuiește ceva pentru că nu-mi răspunde la mesaje, dar nici nu mă întreabă de ce fac lucrurile acestea. I-am trimis portetul (facut de mine, în creion); iar răspunsul la intrebarea: cum ți se pare? a fost: Interesant… Mi-aș dori să mă întrebe de ce fac toate astea, poate i-aș spune, sau măcar să își dea seama singur de faptul că îl consider că mai mult decât un prieten. Oricum, dacă și-ar da seama, m-ar respinge și m-ar certa, aș avea parte de o terapie șoc, una ce mi-ar frânge inima.
…………………………………………………………………………………
Acum se împlinește un an de când m-am îndrăgostit de el, dar spre rușinea mea, nu am găsit puterea de a-i spune acest lucru. Mi-e tare frică de reacția lui. Nu vreau să se îndepărteze de mine și știu că ar face aceasta pentru că el nu e gay. El e un playboy convins. O dată, în timp ce aveam o discuție referitoare la faptul că eu nu am nicio relație, m-a întrebat: „Nu îți plac fetele?”. Pentru o secundă am vrut să recunosc faptul că nu îmi plac fetele, dar apoi creierul am luat comanda în locul inimii și am răspuns: „Ba da, logic că imi plac!”.
Acum îmi dau seama că ar fi cazul sa merg mai departe, că nu se poate, cel puțin nu cu el. Nu l-am mai vazut de ceva vreme. Cu toate că mi-ar placea o relație cu el pe termen lung, realizez că ar fi mai bine să nu-l mai văd niciodată. Totuși într-o bună zi aș vrea să am puterea să-i spun că dregostea nu ține cont de religie, vârstă, orientare sau sex.
Clavin
Hi, Calvin. Imi place nick-name-ul tau ^^
Intr-un fel in viata fiecarui exista si a existat o persoana caruia am vrea sa ii marturisim ce simtim si nu avem putere, sau pur si simplu, nu ne dorim sa o pierdem. Intr-un fel sau altul, tot ne supunem regulior societatii, caci degeaba ne-am revolta, singurii raniti ramenm tot noi, chiar daca facem ceva sau nu.
Mi-a facut placere sa-ti citesc articolul. Succes, cine stie ce te asteapta pe viitor. ^^
“dragostea”
Ihi articolul tau imi aduce aminte de iubirica mea din adolescenta , care a ajuns un betiv fara viitor si acum incep sa ma gandesc oare ce mi-a placut la el.
Anyway am trecut si eu prin ce treci tu, dar spre deosebire de tine, eu il imbatam si ma jucam cu el, gen pipaituri si imbratisari si atingerea organului copulator :)).
Realizam ca se excita dar niciodata nu am incercat mai mult, doar il excitam si apoi il lasam in pace, pana intr-o seara cand ne tineam in brate pentru ca era foarte frig.
L-am sarutat pe gat si m-a respins, dar ma lasat sa il tin in brate in continuare.
Apoi cand am ajuns in casa la el l-am sarutat si a ramas surprins spunandu-mi “Mai aveai putin si imi bagai limba in gat”.
O seara mai tarziu am ramas la el, dormeam in acelasi pat, il pipaiam si ca niciodata in aceea seara se excitase foarte tare, asta permitandu-mi sa trag si de boxeri sa ii dau jos, avand in vedere ca dormeam doar in boxeri impreuna :))) tentatia era mare, trebuie sa ma intelegi.
Mi-a luat mana si mi-a asezat-o pe pieptul sau.
A doua zi dupa-masa m-a sunat si mi-a spus ca l-am excitat si sub forma de gluma imi spune ca ma spune lu’ masa mare :)).Oricum nu iti fa griji ca nu o sa gasesti pe cineva, sunt muuuulti baieti ok care asteapta sa fie descoperiti. Eu am inceput sa am relatii gay decembrie anul trecut deabea si pot sa iti spun ca au fost incredibile si mi-au oferit o incarcatura emotionala nemaipomenita pe care nu as schimba-o pentru nimic in lume.
Da, Dexus, îmi place și „Când dragostea…”. Îți mulțumesc pentru faptul că ai împărtășit cu mine o parte din povestea ta și pentru încurajare. 🙂 I know that out there, the right guy is waiting for me; the person that i can share the joy of life with, the person that i can be honest with. 😀
Foarte fain articolul! Felicitari! Este exact ca o carte buna pe care o caut de mult timp si nu am gasit-o pana acum! O deosebita incarcatura emotionala, romantic cum imi place mie. Sincere felicitari!
Dexus copil perv, nebunatic, de mic te dădeai la p, bravo ție, măcar știai ce vrei si-o făceai cu hotărâre, nu ca ăștia care fac facultatea că vrea mă-sa și ta-su și ei habar de nimic nu au, decât să mănânce banii babacului.
Calvin, o să ai puterea să i-o spui.