Ca să continui „foiletonul” de culturalizare (forțată sau nu), am transpus din Wikipedia în lb. engleză și acest episod. Dacă voi credeți că merită, voi continua și cu alte „istorii” antice. Sper să vă placă, mai ales că am observat tendințele „flamboaiante” din ultimul timp.
Structura socială a Romei antice era sistematizată pe ramură paternală, adică familiile erau construite, precum și în zilele noastre, pe criteriu paternal, bărbatul (cel mai în vârstă) fiind „capul familiei”. Cetățeanul roman (bărbat) născut liber deținea libertate politică (libertas) și avea drepturi depline asupra sa și asupra componenților familiei sale (inclusiv a servitorilor sai), adunați sub acoperișul său. Virtutea („vir”) era o caracteristică activă prin care se definea statutul unui bărbat roman.
Cultul acestei virtuți bărbătești a dus la favorizarea relațiilor homosexuale. Bărbații romani erau liberi a se implica în relații sexuale cu alți bărbați fără ca acest lucru să aducă atingere masculinității lor sau poziției lor sociale, atâta vreme cât ei își asumau rolul de partener sexual activ, penetrant. Cei care își asumau rolul de partener sexual pasiv erau de obicei sclavii, prostituații și „entertainer”-ii din societatea romană, a căror practica sexuala îi plasa pe aceștia din urma într-un fel de dizgrație („imfamia”), fiind excluși din beneficiul anumitor drepturi chiar dacă erau cetățeni liberi, ca oricare altul. Se pare că preferințele sexuale ale bărbaților romani erau reprezentate de băieți tineri cuprinși între vârstele de 12 și 20 de ani.
Nu cunoaștem multe amănunte despre relațiile homosexuale între femei, din lipsa de interes asupra acestui subiect a autorilor romani de texte, care erau cu precădere de sex masculin.
În timpul Republicii romane, cetățenii romani născuți liberi aveau dreptul de a se proteja fizic de abuzuri de orice fel, inclusiv pedepsele fizice și abuzurile sexuale. Legile romane acordau drepturi de stăpânire capului de familie asupra tuturor membrilor familiei sale și asupra slujitorilor (sclavii) săi.
Cultul virilității presupunea că un bărbat este cu atât mai masculin cu cât domină cu virilitatea sa atât femeile cât și băieții asupra cărora avea drepturi depline, întotdeauna având rol sexual activ. În fapt, dacă un bărbat roman liber întreținea relații homosexuale în rol pasiv, acest lucru constituia o amenințare la adresa libertății și drepturilor sale de până atunci. Era un lucru normal pentru un cetățean roman liber să dorească parteneri sexuali atât femei cât și băieți, în egală măsură, atâta vreme cât el își asuma acest rol activ.
Însă era de așteptat ca legăturile extraconjugale să țintească numai femei sau băieți tineri din rândul sclavilor, prostituaților sau al „entertainer”-ilor. Nu era important sexul partenerului sexual, atâta vreme cât experiențele sexuale nu aduceau prejudicii statutului și avantajelor unui cetățean liber. Era astfel imoral a întreține relații sexuale, partenerii fiind amândoi cetățeni romani liberi, sau cu membri de familie ai unui cetățean liber (soție, fiică, fiu, etc). Dacă se dorea un partener din rândul sclavilor unui alt cetățean roman, nu era nevoie decât de permisiunea stăpânului lor. Mai târziu, dificultatea pe care o aveau bărbații romani în a se încadra în aceste limite impuse de societate a dus la erodarea identității elitei masculine în societatea romană ca și autoritate de necontestat.
În epoca imperială a Romei, teama de a nu pierde privilegiile politice aferente demnității de cetățean roman liber din cauza asumării rolului pasiv în relațiile homosexuale și din teama de nesupunere în masă a lor față de autoritatea imperială – împăratul au dus la o relaxare a acestor norme impuse vieții sexuale ale romanilor liberi. Astfel, istoria vorbește despre o „decădere” a virtuozității romane în privința sexualității, însă pentru noi, homosexualii, acest lucru semnifică eliberarea totală de orice fel de norme impuse a exprimării sexuale în Roma imperialistă. Termenul de „decădere” a societății pe criterii sexuale a fost impus și introdus aproape forțat de către autoritățile bisericești din primele veacuri creștine. Odată cu răspândirea creștinismului în peninsula italică, aceste preferințe homosexuale ale romanilor devin un subiect tabu, nu numai pentru romani, dar și pentru restul lumii, oriunde creștinismul a avut succes.
Deși în Biblie nu întâlnim multe condamnări ale practicilor homosexuale (cei care au scris Biblia au avut grijă să nu cumva să piardă adepți pentru motivul că romanii nu pot părăsi practicile sexuale cu care erau obișnuiți ), acestea găsindu-se mai cu seamă în Vechiul Testament (care ar trebui să aibe cel mult o valoare istorică, iar nu religioasă, pentru credincioșii săi), totuși cei care au interpretat ulterior scrierile Noului Testament (interpretări valabile în zilele noastre) au impertinența de a spune că practicile homosexuale este de la sine înțeles că sunt incompatibile cu statutul de creștin.
În literatura romană întâlnim des povești homoerotice, datând de pe vremea influențelor grecești asupra culturii romane, aproximativ prin secolul al 2-lea î.Hr, când poemele grecești adresate de către poeți unor tineri frumoși inspiră „moda” homosexualității romane. Frumusețea masculină devine punct de reper a numeroase preocupări artistice ale vremii, cum ar fi sculptura, literatura și filozofia. Gaius Valerius Catullus, un poet roman, își exprima atracția pentru un tânăr cetățean roman liber în poeziile sale. La fel și Lucretius, recunoștea o atracție pentru băieți („pueri”), nespecificând vârsta în care s-ar putea încadra aceștia. Mai putem enumera pe Vergilius, Horatius, Propertius, Tibullus, alți poeți care au recunoscut această atracție pentru băieți.
În opera sa „Eneida”, Vergilius zugrăvește o poveste de dragoste petrecută într-un așezământ militar între Nisus și Euryalus, doi soldați descriși ca fiind bărbați romani liberi („viri”) de un deosebit curaj militar, a căror cinste se aseamănă cu demnitatea numită „pietas” în rândurile cetățenilor romani. Astfel, Vergilius aduce cinstea cuvenită iubirii dintre cei doi, chiar dacă ea contravine regulilor din societatea romană până la acea vreme.
Ovidius, poetul roman exilat în cetatea Tomis (Constanța de astăzi), a propus o „revoluție” a plăcerii heterosexuale, pentru că, spunea el, plăcerea simțită prin intermediul relațiilor heterosexuale este mai mare, datorită faptului că ambii parteneri simt plăcere, nu numai unul din ei (partenerului pasiv din relațiile homosexuale nu i se cerea acordul, de multe ori nefiindu-i pe plac experiența respectivă). Însă Ovidius nu face altceva decât să acorde drepturi și partenerilor pasivi din relațiile sexuale între bărbați, un fel de repunere în drepturi, pentru că el relatează mituri despre practica homoerotică în lucrarea sa „Metamorfoze”, recunoscând astfel vechimea acestor practici.
Tinerii care își însușeau rolul pasiv în relațiile homosexuale dintre bărbații romani erau numiți în numeroase feluri: „cinaedus”, „pathicus”, „exoletus”, „concubinus” (=amant), spintria (= cel care practică sexul anal), „puer” (= băiețel), „pullus” (= pui ), „pusio”, „delicatus” (în expresii ca „puer delicatus” – băiețel delicat), „mollis” (= moale, folosit mai ales în sens estetic, pentru a sublinia antiteza cu masculinitatea agresivă), „tener” (delicat), „debilis” (= slab, neputincios), „effeminatus” sau „discinctus” (= efeminat). Acești termeni se referă nu la o anumită categorie, cum ar fi cea a homosexualilor în zilele noastre, ci se referă la circumstanțele în care se desfășoară actul sexual în sine.
Se putea foarte bine ca termenul de „exoletus” să se refere la un adult, la un cetățean roman care a avut o anumită experiență sexuală cu un alt bărbat, nu neapărat la atracția acestuia pentru bărbați. Se cunoaște faptul că uneori, cetățenii romani în vârstă începeau să prefere rolul pasiv într-o relație homosexuală cu unul din sclavii lor, acesta din urmă fiind nevoit să își asume rolul de partener penetrant, însă cetățeanul roman era considerat „morbus” (bolnav).
Ce este mai interesant… este că, deși căsătoria era considerată a fi o uniune heterosexuală cu scopul de a da naștere de copii, totuși în perioada de început a Imperiului Roman apar cupluri de bărbați care își celebrează căsătoria după aceleași ritualuri, în prezența prietenilor. Aceste mariaje apar în surse istorice scrise, sub forma unor situații pe seama cărora se făceau glume. Legile romane nu aprobau căsătoriile între parteneri de același sex, însă odată ce erau celebrate conform ritualurilor străvechi, acestea erau înregistrate oficial. Abia după apariția creștinismului aceste căsătorii au fost interzise.
Numeroase surse istorice arată că însuși împăratul roman Nero și-a celebrat două astfel de căsătorii cu parteneri bărbați, o dată având rolul „miresei” și o dată având rolul de „mire”. Ceremoniile au inclus elementele tradiționale precum dota (zestrea) miresei și purtarea tradițională a voalului de mireasă. La fel, împăratul Elagabalus (secolul al 3-lea e.n.) a fost mireasa partenerului său de sex masculin, iar numeroși bărbați adulți de la curtea sa aveau „soți”, ca și împăratul pe care îl cinsteau. Cicero condamnă într-una din lucrările sale („Philippicae”) pe Marc Antoniu, despre care spune că a fost un om de moravuri ușoare (mai direct spus „târfă”) în tinerețile sale, până când Curio l-a făcut să fie stabil, luându-l în căsătorie.
Legile romane prevedeau, chiar dacă nu favorizau partenerii sexuali pasivi, că aceștia se bucură de dreptul de a putea să nu fie supuși relațiilor sexuale forțate, fără voia lor. Cei care încălcau acest drept (conform „Lex Julia de vi publica” – legea romană a vieții cetățenești – din timpul lui Iulius Caesar) erau executați, o pedeapsă foarte rar întâlnită în legislația romană din acele timpuri. În aceste cazuri, subiecții violului, fie că erau sclavi, cetățeni liberi, femei sau bărbați, erau absolviți de orice vină legată de aceste evenimente.
Soldatul roman, ca și cetățenii liberi, se bucura de respectul cuvenit datorat statutului său și respecta normele impuse de societatea romană și în viața sa amoroasă. Pentru vreme de aproape două secole, soldaților le-a fost chiar interzisă căsătoria, aceștia putându-se bucura numai de pe urma serviciilor oferite de prostituate și a prostituați, de sclavii sexuali, de „violul de război” (soldaților le era îngăduit să violeze bărbați și femei care nu erau cetățeni romani) și de legături sexuale cu parteneri de același sex. Totuși relațiile sexuale între băbați romani – ca cetățeni romani liberi – contraveneau normelor impuse de societatea romană și erau considerate a fi violări ale disciplinei militare, uneori pedepsindu-se cu moartea.
Existau numeroase cazuri în care ofițerii romani abuzau de autoritatea lor militară pentru a obliga soldați din subordinea lor a întreține relații sexuale cu ei, după care aceștia sufereau consecințele de rigoare. Plutarch menționează faptul că soldații de rând erau încurajați să opună rezistență eventualelor insistențe venite din partea superiorilor lor, ca parte componentă a demnității lor militare. El povestește despre un soldat pe nume Trebonius, care era curtat de ofițerul său superior și care l-a ucis pe acesta pentru a-și păstra integritatea sexuală (ofițerul a vrut să îl violeze), neputând fi condamnat pentru uciderea superiorului său, ba dimpotrivă oferindu-i-se o decorație pentru curajul său.
În Imperiul Roman, în ceea ce privește tipul sexului între parteneri de același sex, se practica atât sexul anal, cât și cel oral. Găsim referințe despre un anume Secundus, deosebil de abil în obținerea plăcerii prin intermediul sexului oral („Secundus felator rarus”- nu este greu să traducem cuvintele din latină). Mărimea penisului era una din caracteristicile necesare unui bărbat atrăgător, spre deosebire de Grecia antică, unde se considera că un bărbat atrăgător ar trebui să aibe penisul cât mai mic.
După cum spuneam mai sus, atitudinea favorabilă față de aceste practici homoerotice se schimbă odată cu răspândirea creștinismului pe teritoriul Imperiului Roman. Persecutarea homosexualilor a început abia în secolul al 3-lea, când Filip (supranumit Arabul) interzice prostituția masculină. De aici, o serie de legi au început să apară, îngrădind manifestările și libertățile homosexualilor, începând cu violul minorilor și până la căsătoriile între persoane de același sex. Până la finalul secolului al 4-lea, s-a introdus pedeapsa prin ardere de viu a celui care întreținea relații homosexuale în rolul de pasiv. Sub conducerea împăratului Justinian, toate relațiile sexuale între parteneri de același sex, indiferent de rolul asumat, au fost declarate „împotriva naturii” și erau pedepsite cu moartea.
Se justifica aceasta, spunându-se că toate aceste acte homosexuale duc la mânierea lui Dumnezeu și la răzbunarea Sa împotriva oamenilor (542-559).
Știu, este stupid faptul că această atitudine asupra homosexualității a fost introdusă de către misionarii creștini și autoritățile bisericești creștine și mai ales că ea nu a fost schimbată de la acea dată până în zilele noastre. Probabil că într-un final, omenirea va face cu acuratețe un bilanț foarte obiectiv asupra beneficiilor și dezavantajelor pe care le-a produs apariția creștinismului în lume.
Deși interzise oficial, relațiile homosexuale au continuat să fie tolerate în societatea latină până cel puțin prin secolul patru, când populația unui oraș roman se răscoală împotriva conducătorilor din cauza condamnării unui soldat (conducător de caleașcă militară) acuzat că a hărțuit sexual un camarad de arme, cerând autorităților ca acesta să fie eliberat.
Frumos. Chiar misto. Mi piaci, cum ar spune romanii.
@FireMan când am văzut titlul m-an gândit că te-ai apucat să scrii/traduci/elaborezi fenemenul homosexualitații în toate culturile. Sunt curios despre ceea ai să spui despre homosexualitatea în spațiul carpato-danubiano-pontic de la Origni pănă in prezent.
CRED ca un studiu corect asupra influentei/rolul/impactul religiei crestine asupra istoriei si evolutiei omenirii nu se va face … public prea curand.
@FireMan Ma bucur ca ai adus acest pasaj in discutie.
Biserica crestina si misionarii din aceea vreme a trebuit sa ia intiativa pentru ca multe obiceiuri nu puteau continue.
De ce zic asa.
Ideea era ca erau foarte multe persoane care erau straight si aveu relatii cu alti barbati sau copii care este inaceptabil dupa parerea mea. Nu era in firea lor si este inaceptabil.
Cu siguranta multi dintre ei erau si gay de adevaratelea, care nu ales acest lucru. aici se pune altfel problema.
Oricum ideea cu sclavi iara nu este acceptabila.
Noul Testament de cele mai multe ori face referire la persoanle straight si nu la cele care asa s-au nascut gay. Asta trebuie inteles.
Cand citim Biblia trebuie sa ne uitam si la contextul istoric (in care a fost scrisa) ca in acest caz si ne putem da seama clar la cine se refereau scritori Bibliei.
Eu zic ca este inacceptabil pentru o persoana gay sa aiba realti cu o femeie si la fel este si pentru un barbat care este straight.
Daca esti gay atunci fi gay si daca esti straight atunci fi straight.
Biserica de azi a facut foarte mult rau este adevarat, dar Biserica Crestina primara a facut foarte mult bine.
Trebuie sa invatam sa facem distinctie intre Biserica lui Hristos care cuprinde toti Crestinii Adevarati si ceilati care sunt Crestini numai cu numele.
Iar referitor la Biblie, ea nu ne ataca in mod direct pe noi cei care ne-am nascut asa.
Alexander
Alexander, să îmi aduci și mie o păpădie de acolo de pe unde alergi tu, că vreau să îmi fac ierbar.
Gargarita rita, rita gargarita, incotr-o tu oi zbura, acolo mi-e dragostea,
Dar vine misonarul alexander si ne omoara dragostea ca asa zice biblia.
http://www.trilulilu.ro/conycornelia/39091bd8dca1fb
“..să îmi aduci și mie o păpădie de acolo de pe unde alergi tu, că vreau să îmi fac ierbar.”
@FireMan ce vrei sa zici prin asta?
Alexander
@cristymaykei Eu vreau sa fac clar ce zice Dumnezeu si Biblia si sa incerc sa repar cat pot ce a facut rau Biserica.
Nu vreau sa omor iubirea nimanui nici Dumnezeu nu vrea nu intelege gresit ce vreau eu sa zic.
Alexander
FireMan si @cristymaykei imi spuneti va rog intr-un mesaj privat ce am zis gresit sau cu ce nu sunteti de acord din ce ma zis.
Ca nu vreau sa ma abat de la tema articolului.
Multumesc mult!
Alexander
Profesoara mea istorie mi-a spus la inceputul anului ca Burebista intretinea si el relatii sexuale cu barbati si ca sotia lui era foarte fericita ca acesta nu o insela cu femei ci cu reprezentanti ai sexului masculin. Dar asta se datora faptului ca femeie era privita ca un nimic in acele vremuri, neavand nici o valoare in plus decat sa faca copii.
@Domyno profesoara ta ar fi în stare să spună că și Adam a fost homosexual!
Pai uite dovada legata de Adam 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=dZgf4N6_7wE
Articolul este interesant la fel ca si cel despre homosexualitatea in Japonia, insa trebuie sa-ti atrag atentia ca, atat in ceea ce priveste cultura Japoniei cat si cea a Romei antica, este accentuata sexualitatea in complexitatea ei si nu homosexualitatea privita in particularitatea ei.In cultura nipona sexualitatea este vazuta ca o parte integranta a vietii cotidiene fiind distribuita in marea majoritate a operelor.
Cu alte cuvinte sexualitatea este cea pusa pe un piedestal, nu homosexualitatea. Daca vei face o cercetare amanuntita vei gasi o serie de opere in care sunt prezentate sau au la baza relatiile heterosexuale, homosexuale, zoofile, pedofile. Hokusai, un cunoscut artist al perioadei Edo, a realizat o ilustratie care a devenit faimoasa ( “Tako to ama”) in care este surprinsa o partida de sex dintre o femeie si doua caracatite. Si inca o remarca referitoare la prostitutie, in special la cea masculina din randul actorilor din teatre… Ei erau apreciati si vazuti foarte bine din prisma profesiei de actori, insa nu erau cu nimic mai presus decat ceilalti barbati care se prostituau in bordelurile din diferite districte rau famate.
Prostitutia indiferenta ca era vorba despre cea masculina sau feminina reprezenta o afacere pecuniara extrem de profitabila ca si in zilele noastre (Japonia este una dintre tarile favorite in ceea ce priveste turismul sexual). Barbatii ca si femeile care se prostituau sau erau obligati sa se prostitueze – pt ca multi nu o faceau din placere – erau victime ale maltratarii fizice, psihice, in plus li se administrau droguri care sa le starneasca un apetit sexual desavarsit pentru a satisface cat mai multi cienti si a fi pe placul acestora.
Aceeasi soarta o aveau si actori de gen masculin care se prostituau. Subiectul este amplu… se pot scrie carti cu mai multe volume… In ceea ce priveste Roma antica nu am atat de multe informatii, insa ceea ce tu ai omis sa spui este ca primul roman al literaturi latine “Satyricon”, scris de Petronius, prezinta printre altele si picanteriile unui triunghi amoros de tip homosexual. Iti recomand sa faci si o incursiune in istoria civilizatiilor din Peninsula araba si din Orientul Mijlociu.. poate intr-o viitoare postare ne vei furniza si noua informatiile pe care le vei gasi..
Anka, mulţumim frumos pentru completări, ele sunt întotdeauna binevenite. Nici nu am avut intenţia să subliniez o eventuală înclinaţie a majorităţii spre homosexualitate, dar fiind un website cu şi despre homosexuali, mi-am permis să omit celelalte aspecte ale sexualităţii acestor culturi, enumerând doar chestiuni legate de realitatea homoerotică din acele timpuri. Îmi cer scuze, dar eu nu mă pricep la altceva… şi nu am ales eu asta, ci asta mi-a fost dat să mă intereseze.
@Domyno e destul de amuzant.
Nu intelege gresit…nu te-am apostrofat, ci doar am vrut sa completez cele scrise de tine cu o prezentare succinta a unui cadru general din care a derivat tematica homosexualitatii.Un surplus de informatii nu strica niciodata,nu?
Stai liniştită, nu cred că m-ai apostrofat şi dacă ai face-o m-aş bucura pentru că vine de la tine.
@fireman multumesc pentru timpul acordat pentru sintetizarea acestor informatii
a ridicat cineva o problema pe care de ani de zle o am in cap si am propus-o spre punere in practica tuturo asociatiilor care se erijeaza in aparatori ai culturii subculturii gay
a fi gay in spatiu carpatho danubiano pontic
paranteza: cine mai are cartea publicata de ILGA&ACCEPT numita SCANDAL PUBLIC? generatia 18-25 ar trebui sa o citeasca se refera la abuzurile si tratamentele aplicate in ultimii ani.. pre cadere articol 200 aliniat 1
dar cred ca ar fi un mega proiect si o munca de ani si ani, dar sunt informatii care se pierd incet incet… ar trebui cautate persoane gay trecute de 50-60 de ani si documentata viata acestora in romania.. exista fotografii existaa istorii care se pierd cu fiecare zi..
comunitatea gay romaneasca nu are o istorie documentata si pusa la punct
nu avem fotografii ‘de epoca’ cu locurile de intalnire cu stilul de viata
nu avem nimic
nici nu ma mira ca homosexualitatea e INCA vazuta ca un rau imprumutat din Occident ca e ‘la moda’
nu e o rezolvare dar sunt convins ca toti cunoastem persoane mai in varsta gay.. si ceea ce au de spus.. ar trebui pastrat undeva…
e o idee prea mare pentru o persoana sau pentru un blog
si e unul dintre proiectele importante pe care le am in cap si la a a caror realizare mi-ar placea sa contribui…
Un_tip
Ăsta e specificul naţional cred eu. Orice am face nu suntem în stare să consemnăm. De aia nu vom şti niciodată cum trăiau dacii( homosexuali sau heterosexuali). Lucrări ca “Scandal public” sunt rare şi au o circulaţie restrânsă, cred că nu ne interesează de fapt. Te rog ţine-mă la curent cu dezvoltarea proiectului tău
@Un_tip
Păi nu văd de ce nu ai lua frâiele în mâini și am începe acest proiect. Avem mesagerie privată, ne-am putea ocupa fiecare de o anumită perioadă și am putea aduce fiecare câte un grăunte ca și contribuție. Pe mine mă fascinează să aflu lucruri noi și cred că sunt destui oameni pe aici care ar fi interesați să contribuie. Eu unul am timp, deci îmi poți propune direct o perioadă pentru care va trebui să mă documentez.
Io as fi tentat sa scriu un articol intitulat “Romania antica si homosexualitatea” si sa descriu anii pe care ii traim. 🙂
Dealtfel, voi încerca să continui „foiletonul” pe care l-am început, vorbind despre homosexualitatea în India, Israel și orientul apropiat, în Orientul Mijlociu și în China. Mă rog la Dumnezeu să îmi dea putere să le termin. 🙂
Baga tare!
CM ca mare dreptate ai, suntem atat de uituci incat 1000 de ani din istoria noastra chiar lipsesc cu desavarsire, iar daca nu existau romanii e posibil nici sa nu fi aflat ce stramosi avem.
anka de ce nu faci TU un articol? Sigur ar fi interesant.
un_tip interesanta idee si m-a angajez si eu in acest proiect al tau.
ia trimite-mi un pm daca chiar vrei sa miscam ceva.
Promit ca voi face un articol, dar nu in viitorul apropiat pentru ca sunt prinsa in presesiune si apoi vine sesiunea de iarna si am, mai mult decat suficient, de invatat…dar asa cum imi gasesc timp sa citesc si uneori sa comentez postarile de pe acest blog, imi voi gasi timp si sa scriu un articol- asa printre pauzele “lungi si dese” ca doar sunt cheia marilor succese…
@all nu ma refeream la romanica antica pur si simplu fiindca ne lipsesc ‘izvoarele’ scrise sau nescrise’ probabil exista daca nu au fost distruse sau abandonate de vreun arheolog sau curator de muzeu podibonzi
as fi fericit daca am reusim sa recuperam informatii din perioada interbelica si din perioada postbelica
@CM SCRIU CU LITERE MARI INTENTIONAT!
‘Lucrări ca “Scandal public” sunt rare şi au o circulaţie restrânsă, cred că nu ne interesează de fapt’
sunt REVOLTAT si cu greu m-am straduit sa ma abtin pana la ultimul paragraf.
circulatie restransa??????? nu sunt fanul activitatilor orrganizatiilor LGBT din Romania, dar.. si repet DAR aceaasta lucrare este de departe cea mai bine documentata cea mai clara cu nume, localitati, situatii nr de dosar penal, numele agentilor care au instrumentat cazul care prezinta represiunea si opresiunea gay-lor din Romania in baza articolului 200 prin sintagma ‘scandal public’
faptul ca o consideri cu ‘circuit restrans’ e vina ta; ca nu ai incercat sa pui mana pe ea;
nu prezinta interes dar te intereseaza un proiect.. ce ai vrea sa afli? daca traian i-o tragea lui decebal?
oamenii care sunt subiecte ale acelei carti au povesti de spus; nu i-a intrebat nimeni; sunt in viata si sunt doar o statistica fara ca sa stie nimeni nimic de viata lor
nu prezinta interes?!?!??
uuuuff
Un_tip relaxează-te, acţionează din nou Caps Lock şi citeşte ce îţi scriu acum ( cu litere normale şi cu zâmbetul pe buze):
Eu am broşura , nu de aia o consider cu circulaţie restrânsă ci pentru că aşa este . De mult timp nu am văzut-o la altcineva acasă, nu am mai auzit discutându-se despre ea, aşa am dedus că nu se află în miezul discuţiei. Constatam amar că nu prezintă interes pentru noi ca public gay. E o presupunere pe care m-aş bucura să o poţi contrazice. De fapt constaţi şi tu că e aşa în fraza imediat următoare. De ce ie răţoieşti la mine, eu sunt vinovat că ne interesează( iarăşi nu vorbesc despre mine şi tine)în mod exclusiv cine şi-o trage cu cine?
Pe mine personal mă interesează multe, despre Traian , despre Decebal şi foarte mult m-ar fi interesat poveşti ale homosexualilor trăitori în România anilor 50-60-70-80. Şi nu, nu poveşti picante cu sex în toaleta gării. Despre aia credeam că este proiectul tău şi mă arătam interesat. Îmi pare rău că reacţionezi…impulsiv strică atmosfera.
PS citeşte articolul meu cel nou “Bibliotecă” , ţi se datorează. Iniţial am vrut să pun un link pentru tine să poţi descărca “Scandal Public” apoi m-a luat valul şi am redactat articolul.