Mă cam durea capul acum vreo două ore şi am încercat să dorm puţin. Am aţipit surprinzător de repede, dar parcă eram semiconşient. Îmi dădeam seama că visez, dar nu mă puteam trezi cu totul. O stare foarte tâmpită. Tot felul de aberaţii s-au perindat prin mintea mea, aberaţii pe care nu mi le mai amintesc, dar categoric nu au fost deloc plăcute, dat fiind faptul că după ce m-am ridicat din pat, m-am simţit şi mai obosit. M-a cuprins o stare de agitaţie, pe care nu ştiu încă cum să o gestionez şi tot ce aş vrea să fac, ar fi sa nu ies azi niciunde. Dar n-am să pot face chestia asta… Nici azi.
Apoi m-am aşezat la laptop şi am pornit Winamp-ul, apăsând obsesiv “Shuffle”, doar doar avea să-mi sară un titlu în ochi. Şi chiar am remarcat o melodie. N-o ascultasem de foarte mult timp. E una din piesele mele preferate de la Celine Dion. Varianta, pe care o am eu, e single, cea pe care am gasit-o pe youtube e un duet cu Mario Frangoulis. Şi adevărul este că mesajului melodiei i se potriveşte mult mai bine o fuziune de voci superbe, decât una singură.
Poate că doar sunt overemotional acum. S-or fi adunat iaraşi prea multe şi nu ştiu cum să mă eliberez de ele. Una din cele mai grele munci ale fiinţei umane este să se ajute pe sine şi să o facă într-un mod imparţial, lipsit de caracteristici subiective.
Momentan am rămas numai eu cu mine şi asta îmi va permite să îmi limpezesc puţin mintea.
