No menu items!

Trentemøller

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Privește, privește prin ferestra plamadita din respiratia mea și din genele tale caci acolo unde cad, din când în când, ușor, bucați din aripi albe, obosite de-atâta valuri sparte de țărm, acolo dragul meu este locul unde se naște ea, pasarea maiastră, dintr-o nevoie dureroasă… zborul continuă, este ca o necesitate, chiar daca asta presupune un efort supraomenesc de a vedea lumină în nopțile cele mai negre, să știi…

Totul este ca o gară imensă, unde trenuri mari și mici, grabite vin și pleacă. Mereu vocea plictisită va anunța venirea și plecarea, dar nimeni nu o va auzi decât dacă va sta cu urechile lipite de perdeaua de ceață ce desparte lumile între ele. Coborâm și ne urcam instictiv în vagoane și așteptam sa fim duși la destinație. Dar unde mergem de fapt? Oricât am merge, oricât ne-am grabi… nu ramânem oare pe loc, prin statutul nostru de veșnic calatori? Pierdem detaliile, ne grabim să ajungem “acolo”.

Previous article
Next article

1 COMMENT

  1. Quite deep…

    -incepe atat de feeric  dar -cand ma gandesc la gara ,la trenuri,la vertijul creat de graba oamenilor , imi imaginez o realitate gri ,vad o imagine cotidiana lipsita de sens ,de culoare ,de frumusete.

    Pierdem detaliile crezand ca asa vom castiga timp/bani/fericire …dar acele ”detalii” ne estetizeaza viata!

    Cine poate sari din tren si sa nu ajunga ”acolo”?

Comments are closed.

Vezi si...

Daca…?

Daca fericirea ne cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam si noi in ea? Daca fericirea vrea fericire?...

Articole din aceeasi categorie