Am descoperit o chestie foarte tare recent. Se numeste EXPERIENTA si nu ma pot satura de ea. Pana la urma exista doua tipuri de oameni pe lume: cei care fac si cei care intentioneaza sa faca…candva. Chestia asta o vedem peste tot in jurul nostru; facem lucruri pentru oameni pe care nici nu ii cunoastem si ne asumam deciziile unor lideri necunoscuti.
Ni se dicteaza ce sa purtam pentru ca e la moda, ce sa mancam pentru ca e cea mai cautata mancare, ce sa bem pentru ca se vinde cel mai bine. Suntem incredibil de dependenti de acordul tuturor si de deciziile catorva. Peste tot e asa, dar parca in lumea gay cu atat mai mult. Parca suntem mai dependenti de altii decat oricine… ne lipsesc lideri, modele de urmat, exemple, iar cand apar le respingem pentru ca nu sunt destul de bine clasati (urmati de destui oameni).
Oamenii sunt foarte comozi… abia asteapta sa li se spuna ce sa creada; sunt toti niste copii ce trebuiesc educati constant si crescuti in concordanta cu credintele catorva. Ar fi asa de usor de facut o schimbare intr-un oarecare cerc social daca stii pe ce butoane sa apesi. Pana la urma viata e o strategie de marketing iar relatiile interumane sunt actiuni de PR. Noi suntem propria noastra marfa si majoritatea habar nu avem cum sa ne vindem.
Se spune ca avem zile bune si zile proaste. Adevarul e ca zilele proaste sunt zilele in care rezultatele actiunilor noastre mediocre ne sunt relevate iar zilele bune sunt cele in care norocul ne surade. Toate zilele ar fi bune daca memoria noastra nu ar fi asa de scurta. E de ajuns sa iti analizezi propria viata: de cate ori nu ai repetat aceleasi greseli, fie ca ti-ai luat acelasi produs care stii ca nu merge sau te-ai combinat cu acelasi gen de tip care stii ca iti va face rau. Nu ne respectam, aproape ca ne dorim sa fim mediocri pentru ca abia in momentul in care deschizi ochii si misti bolovanii vezi serpii de sub ei.
Orice, absolute orice are un aspect negativ si unul pozitiv; depinde ce vedem si cum putem folosi totul in favoarea noastra. E asta o atutudine aiurea, o abordare primitiva, egoista? Posibil. Conteaza? Chiar deloc. Singurii care se plang pe lume sunt cei incapabili, cei care nu se pot ridica si trag si pe altii in jos dupa ei.
Singurul lucru care merita avut este EXPERIENTA. Este vorba despre folosirea unui traseu deja stabilit pentru a gasi repere pentru drumul care urmeaza sa fie parcurs. Cand o sa acultam si o sa retinem tot ce se intampla in jurul nostru, o sa putem, intr-un mod aproape schematic, complet analitic sa controlam aproape tot ce se intampla in jur.
Dorinta de a controla este defapt generata de o sursa de control care deja este prezenta. Tot ce are nevoie este de un stimul care sa actioneze ragazul pararel. Sta la baza unelor teorii referitoare la controlul mintii. Singura cale prin care poti evita orice forma de manipualre este sa-i tratezi pe cei din jur exact cum tu ai vrea sa fi tratat. implicit viceversa.
Iti trebuie o pauza.
Hop in KLM (nu am gasit la JAL) si lasa-ti inima in Tokyo.
he he
te sun maine (azi)
nu garantez ca raspund ca am niste treaba in Tunari.
Dorinta de a controla tine de domeniul patologicului… Tirania, autocratia, dictatorialismul si-au dovedit de-alungul istoriei umane ineficienta pe termen lung… Experienta poate fi acumulata, impartasita sau negata fara impuneri exterioare propriului nostru univers, fara sa calcam in picioare propriile noastre crezuri, fara sa incercam a fi altcineva decat suntem noi insisi…
Oricum, imi place metafizica abordarii lui Danu… Deh, ale tineretii valuri… 😉