Pentru mine sa fiu gay a ramas, intr-un fel, o durere. Insa e si o mare bucurie pentru ca pot simti asa cum prea putini oameni pot sa o faca.
Vazand insa pozele acelea vintage cu scenele de afectiune, mi-am dat seama insa ca aceste scene sunt totusi prea rare, cel putin in viata mea. Am visat si inca o mai fac, sper la fat-frumosul meu pe cal alb. Cred insa ca acesta este un ideal la care toti aderam, fie ca ne gandim sau nu.
Am vizualizat mereu relatia mea cu un baiat ca o prietenie, parteneriat de viata dar si o profunda colaborare si comunicare. Dar oare se mai poate azi asa ceva? De la “De profundis” al lui Oscar Wilde, trecand prin “Maurice” al lui Forster ajungand la Annie Proulx cu a ei celebra povestire “Brokeback Mountain” in literatura iubirile gay exista, se nasc, ard si mor … Toate sunt cuprinse de o oarecare unda de tragism, de durere nemarturisita. Literatura, filmul plus experientele mele de viata ma fac sa cred ca iubirea intre doi barbati se naste si arde foarte repede, stingandu-se apoi in drumul ei… De ce oare? Nu am o explicatie, dar inca mai visez cu ochii deschisi.
Initial am vrut sa-mi fac un blog cu marturisirile mele despre experientele, visurile si idealurile mele. Insa azi, asa cum adeseori se vede in viata de zi cu zi, virtualul e o alta lume, cu alte reguli, parca e o alta viata. Uitam sa traim in realitate sau ne transpunem mai mult online, intr-o lume care cuprinde in general, extremele umane: de la idealuri/vise pana la cele mai cumplite perversiuni si atitudini.
Visez. Inca mai am idealuri. Dar sincer, m-am saturat sa ma tot loghez pe romeo – lucru pe care cred ca-l fac involuntar, cel mai adesea – si sa astept ce… ? Vorba unui cantect mai vechi “si tot astept pe cineva de nu mai vine”. Traiesc cu impresia ca mai demult, cand nu era internetul, atunci cand iti gaseai un partener (si nu ma refer aici la sex!) tineai mai mult la relatia ce se infiripa. Acum…
Acum… a ajuns sa nu mai conteze decat fizicul, poza, sexul, marimea, grosimea si daca ai sau nu loc. Oare interfata aia e doar o papusa gonflabila?! Trist as zice…
Multi din cei care cauta ceva stabil, afectiune si intelegere se refugiaza in sex. Am incercat si eu, dar nu mi-a reusit. Unii pot, eu nu pot, nu mi-e stilul…
Nimeni parca nu mai cauta sensibilitate, afectiune, romantism. Oare asa sa fie? La aceasta hai sa-i zic… disolutie a lirismului vietii se raspunde cu sufletul, cu visul. Inca mai visez la o intalnire pe strada, o cina romantica sau un sarut usor, aproape nevinovat. Dar parca nu mai e timp pentru asa ceva… parca totul fuge…
Iertati confesiunea… dar simteam nevoia sa scriu aceste randuri…
Si da, inca mai visez! De ce? Pentru ca visele ne tin in viata…
Pot sa spun ca “ma bucur” ca nu sunt singurul care mai viseaza la acel fat-frumos chiar daca scurta mea experienta in aceasta lume mi-a aratat ca nu e chiar asa cum visam.M-am lamurit cu toate site-urile gen romeo.Acolo se cauta doar sex si foarte rar,chiar niciodata iubire,afectiune,intelegere.Sincer cateodata ma gandesc:oare visez prea mult,oare ce imi doresc eu este prea mult?Stiu un singur lucru :nu merita sa suferi!Eu inca sper ca va veni cineva special in viata mea…Cica speranta moare ultima,dar mi-am dat seama ca in unele cazuri odata cu speranta mor si visele la care ai sperat .
Vom trai si vom vedea ce ne rezerva aceasta viata :)!
In viziunea mea, o relatie de dragoste nu se bazeaza doar pe sex, dar sexul totusi isi are menirea lui bine-intentionata in acest cadru idilic. Din descrierea ta, sper sa nu gresesc, inteleg ca o “relatie” incepe prin CUNOASTERE, PRIETENIE. Trebuie sa-l cunosti pe cel de langa tine, sa vezi daca aveti puncte comune, sentimente care sa converge intr-un punct comun al existentei voatre ca si cuplu. Prietenia ofera stabilitate si INCREDERE mai ales unul in celalalt. Ai posibilitatea sa imparti cu cel de langa tine lucruri care te apasa, sentimente ce te exalta, o gama variata de trairi romantice.
Am intrat si eu pe Romeo. Nu pot zice, pana acum ca este o experienta memorabila. A-ti imagina ca poti gasi persoana ideeala chiar prin conversatie pe site cred ca ar fi cam imprudent. CUNOASTEREA ce cea mai importanta, si niciun site nu iti ofera asta. Mi-a placut xintagma de “papusa gonflabila”. Eu vad site-urile de genul asta (daca nu chiar toate site-urile) ca un spatiu comercial virtual. Pe Romeo, spre exemplu, iti expui detalii proprii succinte (date personale, poze etc.) spre oferta dialogului si poate spre alte actiuni ulterioare. Ideea de falsitate, care mie imi releva din acea sintagma a “papusii” nu este general valbila. TU poti alege daca este sau nu asa. De ce zic asta? Pentru ca aceeasi expunere o avem si in viata reala, stand la o masa cu cineva si oferind detalii care sa ne fac atractivi din multe puncte de vedere in fata celuilalt. Parametrii realitatii si falsitatii ii satbilim NOI!
GOOD LUCK! 🙂
Eu prima dată aș vrea să facem o diferență între iubire și fluturașii din stomac. Petru mine sunt doi termeni diferiți care însă nu se exclud unul pe celălalt, pot coexista, cel puțin o perioadă de timp. Problema în multe relații apare după ce fluturașii își iau zborul. Unii decid să rămână în relație, alții preferă să zboare cu fluturașii. Practic, de aici cred că se poate vorbi de o compatibilitate între parteneri, ”de prietenie, parteneriat de viata dar si o profunda colaborare si comunicare”.
Spuneai că iubirile între bărbați ard repede și se sting. Cred că toate iubirile (mai degrabă pasiunile), deopotrivă cele hetero și homosexuale ard repede. Numai că între bărbați, iubirile au un caracter ușor clandestin, de multe ori relația e știută numai de cei doi protagoniști. La un moment dat cei patru pereți sufocă pasiunea, dorința sexuală e consumată și nefiind și alte lucruri care să-i țină împreună pe parteneri, totul se termină. Nici la iubirile heterosexuale nu apare fenomenul de evărlasting lăv, doar că aici o relație e oarecum validată într-un cadru social. Cei doi își pot exprima iubirea oriunde și apoi construiesc ceva împreună. Apare certificatul de căsătorie, mai vin și câțiva copii, e aproape un mers mecanic al lucrurilor, văzut ca firesc.
Din punctul ăsta de vedere, putem spune că iubirile homosexuale sunt libere, necondiționate de alți factori. Totuși, de iubire pot vorbi cei care au la activ perioade mai mari de relație, au în comun mai multe lucruri decât vreun hormon mai săltăreț. Restul au trăit pasiuni.
Romeo, în esența lui, se axează mai mult pe dating și mai puțin pe prințul din vis. Sunt și alte saituri care sunt exclusiv pentru relații. De aceea cred că nu ar trebui să strâmbăm foarte tare din nas când vedem că lumea caută sex. Și bărbații hetero dacă ar avea o platformă asemănătoare, ar face la fel, poate mai rău. Cred că bărbații au o predispoziție mai mare către ”vânătoare”.
Cred că rezerva cu bărbați romantici nu s-a terminat pe lumea asta, spre binele meu sper să nu.:P Poate că unora le e teamă să-și arate afecțiunea prea devreme, o consideră semn de slăbiciune. Eu zic că răbdarea face minuni și cine știe, o să dea peste tine făt frumos ca răsplată.
Este lung drumul pana la gasirea adevaratei iubiri. Cea ce trebuie tu sa faci este sa nu mai astepti sa-ti cada cineva din cer. Dragostea e peste tot… tu trebuie sa o descoperi…
Multumesc pentru sfaturi insa nu asteptam niste sfaturi. Pur si simplu mi-am expus gandurile… Si da, visez, pentru ca asta sunt, un tip inca plin de vise si de sperante. Inclusiv sentimentale. Ca poate o sa mor cu ele de gat, e un risc asumat.
Iubirea unui barbat pentru un altul e patimasa, dar asa cum apare, tinde sa si moara repede…
George, nu e rău să visezi. Important este să detectezi limita dintre vis şi realitate. Pentru că Frunosul Făt s-ar putea să vină cu tramvaiul, să dea peste tine şi tu să te scuturi de praf ridicându-te de jos TOT cu ochii după calul alb.
Poveştile tragice consemnate în literatură sunt doar o parte din feţele realităţii şi anume cea emoţionantă. M-aş mira să fie cineva interesant să vadă un film despre viaţa cuplului din care fac eu parte. Fericirea asta liniştită e cam plictisitoare pentru spectator. La cinema căutăm drame, lupte, la final aşteptăm cadavre, morala trebuie să fie una spectaculoasă. La mine acasă e linişte, cine vrea să asculte un cd cu linişte?
Hihihi! Mai exista relatii stabile? Felicitari. Eu doar am auzit povesti pe subiectul asta, nu le-am si intalnit in realitate.
Insa literatura e subiectiva. Transmite insa un mesaj. Si trebuie sa-l intelegem. In opinia mea, viata e de fapt un ansamblu de liric, comedie si tragism, si trebuie sa intelegem ca ele exista atat in spatiul artistic cat si in realitatea cotidiana.
Ma rog, sunt prea meditativ, cred…
Exact asta îţi spuneam, nu le-ai întâlnit pentru că nu sunt interesante, lumea acordă atenţie crizelor nu functionării normale. Respiraţia e discretă, suspinul şi gâfâiala ies în evidenţă.
… si inca exista persoane “de moda veche” …
M-a bucurat enorm sa-ti citesc articolul …
Persoana potrivita va aparea atunci cand te astepti mai putin.
Si eu am speram la fel ca tine, am visat. Cautam perfectiunea, acel EL care sa doreasca sa te tina in brate, sa alerge cu tine de mana, sa-ti fie alaturi la bine si la rau, sa-ti ofere un zambet care sa-ti incalzeasca sufletul. De aproape 3 an ide zile sunt intr-o relatie si am invatat ceva… am invatat sa nu alerg dupa Fat Frumos caci nu exista, dar sa aleg un EL care se apropie de asteptarile mele si sa invat sa traiesc cu ce are EL bun si rau laolalta.
Visele ne ofera gustul de a trai si motivatia de a merge mai departe.
“Nimeni parca nu mai cauta sensibilitate, afectiune, romantism.”. Eu zic sa incepi sa citesti tot blogul asta, asa incet incetisor, si ai sa vezi cati tipi isi plang de mila ca nu l-au gasit pe Prince Charming.Nu esti tu un caz singular, cred ca majoritatea au momente de astea cand suspina si ofteaza dupa o relatie, dar cum nimeni nu e capabil de asa ceva, mai bine lasa.
E vorba: “de ce pentru un carnat sa iau tot porcu?” Get used to it!Life sucks!Cu cat renunti mai devreme la visele astea fantasmagorice despre dragoste, cu atat o sa iti fie mai bine:)
Cheers!
Sa visezi nu e ilegal, sa speri nici atat, sa-ti exprimi opinia, cu atat mai mult. Btw, eu nu-mi plang de mila, ci doar prezint o parere, proprie si personala, o traire, o dorinta. Si nu vorbesc numai despre iubire, ci despre vise in general. Un realism prea dur te face a-sentimental sau cinic si superficial Superficial, nu-s, asadar nu pot renunta la vise.
Prima conditie ca sa-ti implinesti visele este sa te trezesti 🙂
Visele sunt instrumente prin care sapi prin mormanul asta de gunoaie numit lume. Nu poti renunta la ele decat daca alegi sa te duci la fund si sa te sufoci de bunavoie, ceea ce deja devine patologic. Visele oricum or sa dispara la un moment dat pentru ca trecand din taramul imaginatiei in realitate se vor transforma intr-o steluta de hartie pe care o vom purta mandri in piept si ne va motiva sa “spargem” si mai multe limite imbecile.
Mai exista un aspect peste care se trece cu usurinta. Un superficial, termen pe care l-a folosit si George si care imi place, nu numai ca vede continutul viselor ca fiind irelevant, dar nici macar nu e atent de felul in care un vis afecteaza personalitatea cuiva, ceea ce e o greseala capitala din punctul meu de vedere. Adica ajungi sa tii la cineva si… ii vei spune ca are niste vise tampite si sa renunte la ele? Fara acele vise nici macar nu putea fi persoana la care ai ajuns tii. E o discrepanta care creeaza penibilul.
Propun sa facem un club de vise ca tot ne-am adunat mai multi. Dar fara etnobotanice, va rog.
E un roman melancolic despre visare a lui Dostoievski: Nopţi albe, merită citit! Nu există viaţă umană fără iluzii. Nu toţi oamenii sunt la fel: pentru unii “cârnatul” nu e totul, unii mai vor să simtă şi ceva înălţător, poate chiar vreo transă cosmică. Proust parcă zicea pe undeva că e mai bine să-ţi visezi viaţa, decât s-o trăieşti – asta nu l-a împiedicat totuşi să-şi plătească tot felul de chelneri pentru plăcerile personale.
Cu cat visezi mai mult, cu cat risti sa-ti pierzi mintile.
Get real.
Cine a spus ca nu sunt si constient de cele ale realitatii? Visele se impletesc cu sperantele. Toti avem sperante, fie ca le marturisim sau nu. In opinia mea, a nu avea sperante, inseamna a fi lipsit de simtul realitatii!
Exista o gramada de oameni pe DarkQ care tot cauta feti frumosi, dar pentru care, aparent, nu conteaza nici fizicul, nici marimea sau grosimea, ci … nu stiu, felul in care alearga de mana printr-un lan de grau?
De ce nu va intalniti? Avand toate constantele astea sigur ar iesi ceva.
George, pt tine chiar nu conteaza fizicul, aspectul etc? eu cred ca fiecare visam la un ideal iar atunci cand intalnim pe cineva avem in minte doar acel ideal care de fapt e imaginar si incet ne departam de persoana reala pt ca nu are caracteristicile celei visate de noi, putini sunt cei pt care nu conteaza lucrurile spuse de tine.
Non_Lose , sa sti ca nu ar fi o idee rea o astfel de intalnire , poate iese ceva 🙂
Nu am vorbit de fizic aici, ci de vise. Nici nu am zis ce ideal am, doar ca am unul. 🙂
@George
Zici: “Visez. Inca mai am idealuri.” Bine faci. Este o vreme pentru toate.
Este o vreme când alegi după Făt Frumos şi te alegi cu pula/curul calului. Încă nu-i rău dacă ai noroc de un cal care mânâncă jăratic. Cu calul în spinare sau călare pe cal n-o să ajungi departe. 4-5 ani, în care eşti când călare când pe jos, sunt în varianta optimistă.
Relaţiile durabile, oricât ar părea de cinic, se bazează pe interese comune, nu pe vise şi idealuri. O să înţelegi o relaţie ca o problemă de design, care trebuie abordată exact ca orice altă problemă de design, pornind de la interese. Dintre interese menţionez, acum, doar stabilitatea şi comoditatea. Asta, însă, se învaţă mai târziu şi nimeni nu învaţă de la alţii. Fiecare trebuie să treacă prin propriul infern.
Ca mâine o să visezi la cârnaţi cât să umpli o cameră frigorifică. Între hetero este o vorbă: “De ce să iei vaca cu totul când este carne la măcelărie?”. Între gay asta s-a adaptat sub forma “Pentru un cârnaţ nu se merită să iei tot porcul.”
O să-ţi găseşti, ca şi restul, idealul în carne crudă. Oare-ţi vei reaminti de The Irrepressibles cu al lor In This Shirt? Merită citite superbele comentarii ale lui grid, cu amendamentele lui cristymaykei, pe marginea clipului realizat de către Roy Raz.
PS. Dacă vrei să te iei după cele scrise de mine atunci ţine seama că scriu după ce băui 4 beri în 45 min.
De unde zici ca esti ? 😀
@ non lose
de ce nu va intilniti?
trebuia sa zici,de ce nu ne intilnim,sau tu nu te consideri membru darkq?
Asa ca fapt divers, nu credeti ca interesele comune si intelegerea reciproca,conteaza mai mult ca marimea sculei?
Noi gay am devenit extrem de superficiali…
important e sa fie pulos..restu…ce conteaza
@sicmarin
bine te-am regasit
Zilele trecute, absolut tangential, am discutat cu un amic care s-a intalnit candva cu cineva care i-a marturisit din prima intalnire ca el nu incepe o relatie pana nu stie cum saruta persoana respectiva si de cat o are! Prima reactie a fost sa rad cu pofta. Apoi mi-am dat seama ca, din pacate, f multi gandesc doar cu lungimea si grosimea, fara sa le pese si de sufletul, personalitatea… De fapt… ce-or fi alea?! Doar nu te futi cu sufletul, nu-i asa?!
Superficialul domneste in viata noastra. Dar… ce conteaza?!
@Deiu,
Conteaza de unde suntem?
Deiu, eu primul. La o parteeee! :))))
Sicmarin, nu mai bea bere cand scrii pe DarkQ, caci se poate interpreta ca-ti ineci amarul! 🙂
@sergiu
Bine ai revenit.
@Sergiu: eu nu duc lipsa de lucrurile mentionate prin postul asta.
Dupa cum bine vezi mai sunt destui pe aceeasi platforma a saruturilor inocente, gesturile de romantism si iubirea aia profunda pe care multi ne-o dorim dar rar apare si cu atat mai mult si mai greu o gasim. De Romeo nu mai zic nimic, deja a devenit pt multi un gest involuntar, incert de parca chiar am crede ca vom vedea ceva care merita… dar acum pe bune cati sunt in stare la modul cel mai real sa duca o astfel de relatie si sa gandeasca astfel? not many…
@FireMan
Am revăzut cele scrise la #21 şi n-am găsit nimic care ar trebui şters sau modificat.
Cred că am trecut de multă vreme de perioada în care îmi păsa cum se poate interpreta ceea ce fac sau zic. Responsabilitatea mea se întinde strict asupra a ceea ce fac sau zic, nu şi asupra interpretărilor date acestora.
Este natural ca cineva sa interpreteze ceea ce spui si de fapt este modalitatea in care tu iti asumi repsonsabilitatea ca ceea ce spui tu sau faci sa apara reactii din partea celorlalti,este doar o reactie…de critica,placere sau pur si simplu unii apreciaza atat de mult ce scrii tu aici incat ar da orice sa te vada 🙂 si nu mai spune ca nu-ti pasa de interpretari…
@nobody #31
Vai tu niii! 🙂 Te-ai emoţionat! Ia-ţi batistuţa din poşetuţă şi şterge-ţi rimelul că-ţi curge de emoţie. 🙂
N-am făcut decât să interpretez felul în care ai scris!
Acum, lăsând gluma la o parte, ce-ar fi să corectezi ceea ce ai scris? Ai scris o brambureală, în mare parte ininteligibilă.