Daca Nicolae Steinhardt a scris “Jurnalul fericirii”, eu il transform in “Fericirea are chipul tau II”. Cel putin pentru a sublinia o anumita stare de continuitate. In prima parte va descriam sentimentul si starea, acum vin insa cu o serie de completari care tin in buna masura de anumite conjuncturi ale vietii.
I-am cunoscut familia…sau, ma rog, o parte din ea. Spre bucuria sufletului meu nimeni nu m-a privit intr-un mod neplacut. E adevarat, am avut o oarecare stare stinghera la inceput cand nu intelegeam cum functioneaza la ei mecanismele de comunicare si socializare. Ulterior le-am deprins comportamentul si tabieturile….si evident m-am integrat. Nimic rau de altfel. Putina distractie, putina munca, ceva aniversari in familie, ceva vizite…cum altfel puteau fi lucrurile pentru un nou-venit decat…curioase?
Il iubesc tot mai mult. Il accept asa cum este, cu bune si rele caci fara conjugarea eforturilor noastre, fara afectiune constanta, respect si incredere ne-am scufunda. Mi-a marturisit, citez: “esti un om exceptional si ca imi doresc tare mult, dragule, to never let me go”. Lucru care nu se va intampla indiferent de consecinte si o spun responsabil si raspicat. Inseamna prea mult pentru mine si asta e cea mai buna motivatie sa reusesc sa-l tin aproape cu ORICE PRET, chiar de va insemna a recurge la lucruri extreme. Nu exista perfectiune umana, exista doar perfectibilitate, adica a tinde spre asa ceva dar a nu atinge niciodata.
Eu am incredere in el, in prietenii din jurul lui si mai ales in cei din familie care-i cunosc orientarea si care sunt extrem de open in acest sens. Sunt mandru sa cunosc un om atat de minunat, cuminte si deschis spre a invata noi lucruri si a dobandi experiente placute caci am incercat, in masura in care am putut, sa-i ofer liniste, sa cunoasca locuri, oameni, situatii, sa-l port uneori in medii inteligente, culturale si educative. Si lucrurile nu se vor opri aici.
Ii multumesc pentru ca exista si pentru ca imi umple sufletul, de altfel atat de gol multa vreme.
Te iubesc…
Frumos, frumoooooooos! Bravo! Se vede prind descriere ca-l iubesti nespus precum si faptul ca te-ai integrat binemerci in familia lui. Totusi nu stiu daca ar trebui sa te hazardezi in a-ti asuma anumite promisiuni importante. Si aici nu pun la indoiala capacitatea ta de a te tine de cuvant ci doar ma gandesc ca iti asumi ceva care depinde de niste factori care in timp chiar se pot schimba. Mai degraba lasa-l pe el sa inteleaga din faptele tale ca tii la el nepretuit decat sa dai totul din tine prin niste declaratii pe care nu le-ai putea sustine mai tarziu. Niciodata nu reusesti sa faci de-ajuns sa tii pe cineva aproape, tot timpul va mai fi ceva de facut in sensul asta. LASA FAPTELE SA VA IMBRACE FRUMOASA VOASTRA RELATIE DE DRAGOSTE, POUMBEILOR 😛 !!! FELICITARI si la CAT MAI MUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUULT TIMP IMPREUNA!
Pentru ca iubirile trec (oricat de minunate ar fi si oricat ne-am dori sa nu se intample asa), dar cantecele raman, pentru cei care, eventual, nu stiu, titlul postului e inspirat dintr-un minunat cantec al neuitatei Mihaela Runceanu, compozitie a nu mai putin cunoscutului muzician Marcel Dragomir, versurile fiind semnate de Eugen Rotaru. Merita ascultat (chiar si de cei care nu gusta neaparat genul acesta de muzica)!
Numai o iubire nedeplina plictiseste…
Postul meu e doar pentru un +1 la ce zice George 😀
Este frumoasa perioada in care te afli si ma bucur pentru voi. Felicitari pentru toate lucrurile pe care le faci pentru persoana iubita. Cat despre lucrurile extreme, cred ca sunt doar ganduri de moment. Iubirea trebuie sa fie un rezultat venit din ambele parti, iar dragoste cu forta nu se poate indiferent de ce simtim pentru persoana de langa noi. Este de apreciat efortul pe care il depui pentru cel de langa tine, insa sa nu te epuizezi doar de dragul lui. Numai bine.
Lasati baiatul sa se bucure de dragoste.
De ce atunci cand vedem pe cineva iubind din varful unghiei de la degetul mare al piciorului, pana la ultimul neuron imbatat de serotonina, trebuie sa atentionam persoana?
Ce ne face sa simtim nevoia de-a ne ingrijora viitorul acelei persoane?
Oricum indragostitul nu aude decat vorbele care implinesc iubirea lui, iar pe celelate le da la spate.
Iar iubirea, dragostea este lectia ce trebuie parcurasa de oricare muritor ce se afla pe aceasta planeta.
Prin lectia iubirii trecem toti.
Imi pari a “golan” convertit. Insa iubirea este frumoasa.
@Smog – nu uita, “golanii” au facut cica Revolutia la noi si apoi au avut primul “occupy University square” in versiunea anilor ’90 :))
“Mai bine haimana, decât trădător
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort decât comunist” :)))
@cristymaykei: Nu era nimic zis cu rautate! Doar ca orice cuvant are o implicatie profunda si o acoperire pe masura! Nu am facut decat sa-i evidentiez acest fapt spre binele lui sentimental!
N-am spus ca este un lucru rau.