No menu items!

Omnia amor vincit

Acelasi autor

Guvernul DarkQ

Aseară după ce am citit articolul lui Oscarw mă tot foiam prin pat si mi-a venit următoare idee. Plictisit de atâtea scandaluri politice reflectam...

Cum a intrat DarkQ în viața mea?

L-am cunoscut acum un an în mod întâmplător. Prima dată descoperisem blogul lui Fireman. cum el făcea publicitate pentru DarkQ, am ajuns pe acest...

Setea de cuvinte noi

Zilnic ne deschidem căsuța de email, adresa de facebook, blogul, darkq-ul, pentru a vedea ce este nou. Ne-am obișnuit să aruncăm la coș mesajele...

Ce este fericirea?

Cu siguranță fiecare om vrea sa fie fericit. Nu am auzit nici un om să se declare adeptul nefericirii. Viața e un drum spre...

Nu-ți fă griji, și eu sunt gay

Ne întâlnisem cu aproximativ un an în urmă. Făcusem împreună un curs. De departe admiram la el zâmbetul, în acel zâmbet era toată persoana...
Avocatus
Avocatus
Sunt o persoana nelinistita. Nu imi este teama sa port un dialog civilizat cu persoanele gay. Simt o dezamagire mai mare cand am de-a face cu ipocritii. Ma straduiesc sa d-au marturie cu propria viata atunci cand vreau sa spun ceva. Sunt o persoana deschisa, sincera si modesta. Imi place filosofia, muzica, poezia, dansul. Pot fi ranit usor si iert greu. DarkQ este pentru mine o provocare!

“Omnia amor vincit”! Iubirea învinge totul!

Dacă ea nu ar exista, viața și-ar pierde sensul, totul ar fi monoton, lumea – un deșert continuu, ar fi ca o noapte fară zori.

Omul zilelor noastre tinde mai mult să fie iubit, decât sa iubească. Știm că iubirea exagerată față de sine se numește narcisism. Deoarece nu există iubire fără sacrificiu ajungem la concluzia că omul nu vrea să se mai sacrifice pe termen lung. Succesul trebuie obținut imediat și fără prea mare efort. Cei loviți de soartă, abandonați nu au nevoie de lucruri materiale dar de iubire.

A iubi înseamnă a fi îndrăgostit de: o persoană, natură, viață, familie, prieteni…

Ea, e ca un foc care arde în fiecare dintre noi, dacă nu mai are materie primă se stinge. Iubirea are trei elemente: cel care iubește, cel iubit și iubirea care îi unește.

Pe cine iubești cel mai mult?

Când ai spus ultima dată: “Te iubesc”?

20 COMMENTS

  1. Frumos articol si adevarat. Fiecare cuvant m-a impresionat si prin astfel de articole dovedesti ca nu esti doar un simplu preot (sau calugar,nu stiu exact cu ce te ocupi) dar poti fi si un mic scriitor ce stie sa filozofeze. Cat despre intrebarea pusa la sfarsit: ultima data cand am spus cu adevarat te iubesc…hmm cred ca a trecut 1 an si ceva de atunci dar degeaba am spus-o pt ca nu am primit niciodata un raspuns sincer.

  2. da e adevart….mie mi se pare ca, cand iubesti si esti iubit totul devine mai usor…viata e diferita…

  3. Viata a fost creata din si cu iubire; fara ea existenta ar trece in inexistenta ceea ce nu e posibil decat in aparenta. Atunci a iubi inseamna a trai, adica acea constientizare divina ca totul e iubire si perfect si orice altceva este o simpla iluzie a judecatii si a noncompliantei la aceasta lume.

    Atitudinea de a fi mai degraba iubit decat a iubi este usor justificata de experientele neplacute pe care le traiesc majoritatea, este mai usor sa astepti sa fi iubit decat sa iubesti atunci cand ai iubit pe cineva si ai fost refuzat sau a existat ceva ce a dus la desfacerea legaturii de iubire (cum ar fi moartea persoanei iubite).

    Nu cred ca exista cineva pe care sa iubesc cel mai mult. Nici nu-mi amintesc sa fi spus cuiva “Te iubesc” in ultimii 10 ani.

  4. Ma bucuru foarte mult Avocatus că ai adus această temă in discutie.
    Ai foarte mare dreptate sunt perfect de acord cu tine.

    Aici am eu foarte mult de lucrat, nu stiu cand o sa ajung la punctul in care sa caut sa iubesc mai mult decât sa astept sa fiu iubit.

    Cum spune Sfântul Francisc de Assisi:

    … grant that I may not so much seek to be consoled, as to console;
    to be understood, as to understand;
    to be loved, as to love.

    Când ai spus ultima dată: “Te iubesc”?

    Zic foarte rar si doar persaonelor foarte apropiate.

    Ceea ce este foarte grav, dacă stau să mă gândesc ce mă costă să spun mai des “Te iubesc”.

    Alexander

  5. Am uitat cum sa iubesc, asta pentru ca este atat de greu sa gasesti pe cineva, serios si sincer. Uneori ma intreb, a devenit iubirea ceva marunt?
    Sau cum am ajuns aici, sa nu mai iubesc. Oare a fost iubire totul, sau o iluzie?

    http://youtu.be/49Yxt9FEp5o

  6. Cel mai tare ii iubesc pe cei care m-au crescut (in cazul meu, bunicii), cei care m-au invatat sa ma respect pe mine si sa iubesc la randul meu pe altii.

    Acum sunt departe si sunt batrani, si de fiecare data cand ii revad ma si bucur si ma si intristez, deoarece imi dau seama ca varsta isi spune cuvantul si ca au momente in care uita…

    Cand ajung acolo si imi cuprind bunica in brate, simt o caldura familiala pe care nu mi-a putut-o oferi nimeni altcineva pana acum.

    Sper intr-o zi sa pot oferi si eu unui copil ceea ce mi-au putut oferi ei mie: stabilitatea unui camin, imboldul de a invata mereu si de a-ti depasi limitele, grija, intelegere…

    Cat despre “Te iubesc” cuiva de varsta mea… am spus o singura data in viata, desi poate ca as fi vrut sa spun de mai multe ori. Mie mi se par doua cuvinte grele, cu care nu te joci.

  7. @Adi: atata timp cat persoana respectiva nu ma credea…eu cred ca am zis-o degeaba. Fata credea ca o mint si mai ales,credea ca o insel asa ca pana la urma am renuntat sa ii mai zic.

  8. Cand iubesti pe cineva, IUBESTI, atat.
    Cand spui ca ai iubii, dar e prea nu stiu cum, nu ma crede, ect. AI UITAT ce este iubirea.
    Cand nu mai vrei sa iubesti, pentru ca ai fost fript si nu mai vrei in veci iubire, INCEPI SA MORI.
    Cand vrei sa fii iubit, dar nu sti sa te lasi iubit ajungi sa-ti pierzi din suflet.
    Cand in sfarsit iubesti si ceri la fel iubire, de fapt tu nu iubesti.

    Dar cand iubesti si lasi deoparte orice asteptare, atunci poti spune ca intradevar iubesti.

  9. Ce e mai rau e ca nu toti am intalnit sentimentul asta.
    Eu nu; chiar si atunci cand am spus cuiva ” Tin la tine si te iubesc”, a fost datorita faptului ca persoana respectiva a facut primul pas si nu vroiam sa par fara inima, chiar daca eu nu simteam asta si pentru mine persoana asta era doar … asa sa treaca timpul.

    Ideea e ca persoanele care nu au intalnit IUBIREA, atunci cand dau de ea nu stiu cum sa reactioneze.

  10. OMG .. de …. ani nu am mai spus asta si nici nu ma grabesc , doar daca apate 100% parsoana perfecta pt mine .. nu-mi plac compromisurile de nici un fel.. haha amuzant sau trist ??

  11. Ultima data i`am spus te iubesc fostului meu asta insemnand cam acum 2 luni 🙂

  12. Stiti … si un mincinos poate spune din suflet Te iubesc, dar oare cat de adevarat este daca aceasta iubire nu se simte?
    De cele mai multe ori faptele inving cuvintele. Ele sunt doar o declaratie si te bucura la inimioara cand le auzi, parca te unge cu miere ( dar nu prea multa ca dai in diabet hahaha glumesc ).

    Spui ceea ce simti din suflet si simti ceea ce spui. Si cel de langa tine o simte, pentru ca inainte de cuvinte, au fost faptele ce v-au apropiat cel mai mult.

  13. @Just Mya … niciodata cand spui ceva, nu o spui de geaba, o spui pentru ca asta simti si asta conteaza foarte mult chiar daca persoana de langa tine nu a reactionat in nici un fel.

    Sunt multi carora le place acest feeling de a se simti iubiti si care nu stiu sa raspunda in acelas fel, dar mai sunt si persoane care stiu sa raspunda sentimentului de iubire, chiar daca nu este cu aceeas intensitate, unul poate iubi mai mult, celalalt mai putin. Foarte rar se intampla ca cineva sa se iubeasca cu aceeas pasiune si intensitate.

  14. Mary ai dreptate. Nu trebuia sa astept sa imi zica si ea. Poate de multe ori nici nu meritam sa mi se zica pt ca am gresit de prea multe ori si eu.

  15. Nu cred că adaptarea textului despre muncă “Labor omnia vincit improbus” al lui Virgiliu se potrivește iubirii, pentru că iubirea nu este (și n-ar trebui să devină) o luptă. În plus, Virgiliu a scris poemul Georgice la comanda puternicilor vremii (cca. 30 î.e.n.) care voiau un text mobilizator, în genul propagandei culturale, care să-i îndemne pe romani la munca pământului. Vedem unde a dus, timp de milenii, această idealizare a muncii biruitoare și generatoare de satisfacții (pe măsura efortului depus) – la o ideologizare socială tot mai pregnantă a muncii, culminând la un moment dat cu celebrul slogan “Arbeit macht frei” al naziștilor.

    Poetul Virgiliu, căruia nu cred că-i plăcea munca pământului pe cât îi plăcea s-o laude a fost totuși destul de subversiv în mesajul său literar scris la comandă politică. Acel “improbus”, care adesea se omite a fi citat – însemnând “prost”, “rău”, “necinstit”, “nemăsurat” sau “nerușinat”, “lipsit de probitate” -, iar atunci când totuși este citat apare în mod ciudat tradus ca “stăruitor” [în muncă] ne poate chiar sugera că ori nu munca cinstită e cea care învinge, ori că victoria obținută e una improprie. Așa e probabil și cu dragostea care iese victorioasă – e, cel mai probabil, o acțiune de PR și de marketing sentimental.

    Dacă muncii i s-au scris până acum destule ode deșarte, nu cred c-ar trebui să-i facem așa ceva și iubirii. Deja îi facem îndeajuns rău prin simplul fapt că o aducem în discuție și vorbim despre ea.

    Dacă munca este și rămâne o datorie, iubirea n-a fost nicicând o îndatorire pentru om până la apariția creștinismului, care a fost prima ideologie ipostaziind iubirea ca pe o povară ce se cere purtată, sau ca un sacrificiu făcut nu gratuit, ci în numele răsplății pentru efortul depus, răsplată care va să vină ulterior. Aș zice că dimpotrivă, dacă iubirea e (sau se face) un agent al unui câștig, oricare ar fi acesta, nu mai vorbim de iubire. Nu știu cum se tot face că iubirea așa-zis necondiționată ajunge până la urmă să fie condiționată de propria sa imagine publică.

    😎

  16. GRID prietene, apologia iubirii este existența de la începututuri.
    Iubirea este prezentă, cum a fost și v-a fi cât va exista omenirea.
    Creștinismul nu este stăpănul ideii de iubire și după cum se știe a preluat destule credințe pagane pe care le-a transformat in convictiuni crestine sub denumiri/nume noi.
    Totusi crestinismul ar fi trebuit sa se afirme pe ideea de iubire a lui Isus, ceea ce nu s-a intamplat si a compromis insasi esenta termenului de iubire.

    Iar daca iubirea a perpetuat, se datoreaza vointei spiritului de a invinge conditia de materie a trupului din carne si sange, care paradoxal chiar asa se perpetueaZa si el.

    Iubirea este inaintea muncii, cronologic vorbind.
    Iubirea a aparut ca mema de cand exista primii oameni.`
    Munca a aparut ca mema exact in aceeasi secunda cand s-a format mema sef de trib.

    Iubirea este un privilegiu, o rasplata de care se desfata doar acele suflete merituoase.
    Restul se LUPTA sa invete ce inseamna intr-adevar iubirea.

Comments are closed.

Vezi si...

Certitudinile vin dinspre Rau sau dinspre Rai?

Draga identitate non-identitara, am citit cu atentie randurile tale si brusc am simtit cum ma invaluie parfumul discret, dar tentant, al unei mici “galceve filozofice”…Evident, in dialogul nostru inter(net)mediat – sarut mana pentru amabilitate gazdei noastre, Robert! – tu si cu mine nu plecam de pe aceleasi pozitii. In...

Articole din aceeasi categorie