Are 17 ani. N-a făcut niciodată sex cu băieți, dar simte că pentru ei îi bate inima mai tare. S-a îndrăgostit din prima zi de liceu de colegul său de bancă. Alin. Și a încercat să facă ca relația lor să pară cât mai masculină. Până când Alin a venit la el acasă, iar el l-a învelit pe Alin cu plapuma după ce au băut zdravăn amândoi.
În felul lui e drăguț, dar pentru că îi plac cei mai scabroși artiști, are o atitudine trashy. De aceea a hotărât să își înceapă viața sexuală cu doi tipi deodată. Cum mintea lui a fost super transformată de filmele porno, înainte să se vadă cu ei le-a povestit că a mai făcut gang bang, că îi place să înghită spermă și chiar a fost futut cu două penisuri.
După prima noapte cu cei doi tipi, în el s-a rupt ceva. O coardă sau un ritm care înainte bătea altfel. Când l-au futut în cur s-a plictisit oarecum – i-a plăcut mai mult să fie luat în brațe și protejat ca un copilaș. Cineva să-i spună că el e iubitul lui pe veci, că îl va lua de la mă-sa și îl va face băiatul lui. Dar nu, cei doi sunt un cuplu, unul dintre ei e de o seamă cu el, iar celălalt e mult mai mare. Simte tensiunea dintre ei – că cel mai mare îl place, iar cel mai mic își exersează fututul pe el. El s-a îndrăgostit de cel mai mic pentru că e frumos, are pielea fină ca și cum se spală cu lapte, are mușchi pe piept, degete frumoase, un zâmbet care îl ucide în fiecare noapte, când se gândește la el, agonizând în depresia sa infinită de îndrăgostit.
Apoi nu i-a mai văzut. A fost trist și a suferit. Prima sărutare a tragediei.
Apoi a apărut un artist. Un poet înalt. O făptură așa ca David Bowie. Fără gen, doar cu ochi albaștri și cu o voce foarte rafinată, care sculpta cuvintele ca pe niște făpturi, care spunea povești care îți rămâneau în minte luni întregi. Care îl fascina atât de tare că era gata să-și dea foc la casă și să fugă în lume cu el. Acesta i-a spus verde în față că nu știe să sărute. Apoi i-a dat o bere și l-a făcut să învețe. Dar cumva era doar fascinația care exista – nu-l atrăgea de fapt sexual. A știut asta de la început, dar s-a lăsat prins în vrajă. Poetul avea o dacie cu care l-a plimbat prin oraș și i-a pus o muzică nebună ce l-a făcut să tresalte. A rămas cu muzica, iar pe poet l-a înșelat, într-o zi când era singur și l-a prins pe un tip care i s-a părut bun, a luat o sticlă de gin cu el și s-au futut pe canapea. Apoi i-a zis să coboare repede în stradă ca să nu-i prindă cineva și că va veni după el să mănânce amândoi o prăjitură, ceea ce e evident că n-a făcut. Ci ca un animal laș, pe deplin satisfăcut, l-a sunat pe poet și i-a spus că l-a înșelat.
În poet s-a rupt ceva atunci, o coardă sau un ritm care înainte bătea altfel. Iar tânărul poponar de 17 ani a suferit o lună, o depresie și mai adâncă. S-a gândit să moară, iar ca să uite a fugit la altul, iar de la acesta s-a dus la un altul, ca să uite de altul, și s-a gândit să moară, dar a fugit la altul, iar cu acesta a rămas mai mult. Deși, când acesta nu se uita, el umbla după alții. Căuta să facă și mai mult sex. Atât de mult că n-ar încăpea într-o găleată, dacă înțelegi metafora.
Cumva, între timp, viața lui devenise un dezastru umblător, ducându-l și mai departe în această găleată care dacă s-ar fi oprit, care dacă ar fi putut să se oprească și să se uite în ea, era fără fund, așa cum auzea de pe la ceilalți poponari că va fi și el la bătrânețe, când, cum știe toată lumea, fundul poponarului se deșiră și formează un fotoliu elegant – ca în marile magazine de lux.
Ca majoritatea poponarilor, nu știa cu câți și-a tras-o. Unul dintre ei îi spusese peste 500. Era un băiat cu părul lung. Un poet printre alți poeți întunecați care suferise și el din dragoste pentru atâția bărbați care nu-l înțeleseseră niciodată și de aceea se agățase de viața acestui băiat poponar care, fascinat ce era de poeți, îl asculta cu gura deschisă. L-a tras lângă el, în pat și i-a turnat scotch într-un pahar. S-au uitat amândoi la Dirk Diggler, eroul filmelor porno despre care se spunea că are un penis de 22 de cm, apoi poetul i-a spus poezii si a facut o scena dramatica la sfarsit amenințându-l cu moartea pe băiat. Băiatul a plecat supărat fără să mai audă poezii.
Deveni și el un poet al întunericului. Cineva care umbla prin întuneric, cu alți băieți, gata să sufere pentru a fi cu ei oricât de mult, fără pic de demnitate, o frunză-n vânt la picioarele oricui își băga pula în gura lui. Îi alegea și el cât putea, la un moment dat nu mai putea să facă distincții fine, ca atunci când căuta rime pentru versurile lor. Făcea distincții între băiatul de săptămâna asta și băiatul de alaltăieri. Sau câteodată erau și doi băieți în aceeași zi. Nu se judeca prea aspru – așa e viața, își zicea. Iar dacă se uita în urmă vedea o flacără roșie țâșnindu-i dintre coapse, iar pe măsură ce agăța tot mai mulți băieți, flacăra se întețea.
Iar într-o zi, când tabloul pe care se imprimau toate defectele lui fu distrus, fața i se înnegri, îi crescu o coadă neagră, un cablu dsl probabil, iar pieptul i se despică în două. De-acolo ieși o lumină albă strălucitoare, care îi spuse: Pe tine n-o să te fac băiat mare/ Ci o să te țin toată viața să arzi în această flacără roșie care țâșnește dintre coapsele tale păcătoase.
În ultimele clipe ale vieții sale, își aminti cum, atunci când era mic, le punea mâna pe fund la copiii mai mari și toți strigau la el că e popo. Apoi își aminti cum vărul lui, îl futu în cur la 7 ani. Apoi toate lucrurile de căcat pe care le auzise de la heterosexuali despre homosexuali. Ura unchiului său, sau vocea pițigăiată pe care i-o imitau cu răutate copiii în clasă, râsetele băieților mai mari care îi spuneau că e un fătălău și că e gagica tuturor băieților, momentul când realizase că e poponar și voise să se sinucidă. Apoi văzu 10 pule mari argintii, care în vârf aveau niște lame ascuțite și care începură să-l taie în mii de bucățele ca pe un ananas.
Dar după moarte, îngerul lui veni la el și îi spuse că în viața următoare nu va mai fi poponar, ci va fi o femeie în Iran.
🙂 Freud ar fi foarte priceput să comenteze la acest articol. 🙂
Desi ma asteptam sa nu imi faca placere sa citesc acest articol, m-am inselat. Imi place ce ai scris, desi aluneca usor pe panta artisticului si are o slaba aroma de bizar.
In afara faptului ca am cautat pe goagal despre un anume Dirk Dibler sau Dicker…. whatever… cam nesarat pamfletul :/.
Este o parere personala exprimata de o persoana cu un simt al conservarii ceva mai dezvoltat decat al altora, asa ca va rog sa tratati comentariul meu transant ca atare.
Mi se pare de prost gust ca in 25% din aceasta povestioara sau ce o fi ea sa citesc doar cuvinte obscene de genul p*la.
Ceea ce ai reusit tu acum a fost sa creezi o imagine a homosexualilor total deformata. Daca un hetero citeste acest post, cu ce ramane el in cap? Pai cu ceva de genul cum ca toti poponarii sunt la fel, cauta doar p*la si si-o trag cu cine prind si cand prind doar din dorinta de a-si satisface nevoile, manati de poftele carnale.
Frumos ar fi fost sa conturezi adevarata parte a unei persoane gay, care este manata de sentimente profunde, care stie sa iubeasca in adevaratul sens al cuvantului si sa pretuiasca persoana de langa aceasta. Nu sunt impotriva cenzurii, dar ceea ce ai scris tu aici depaseste orice imaginatie. Pe scurt, postul mi se pare o aberatie (din punctul meu de vedere) asa ca nu ma crucificati. Traim intr-o tara democrata si am dreptul la libera exprimare, atat cat inca se mai poate. Esti invitatul meu sa apesi pe butonul EDIT si sa revizuiesti partile care nu fac cinste nimanui.
Acum puteti sa aruncati cu oua si rosii in mine 😀
N-arunca nimeni. Sunt de acord, e destul de grotesca povestea. Daca vrei tu – obscena.
Nu stiu cum ar putea un hetero sa traga o astfel de concluzie.
Frumos ar fi sa conturezi tu “adevarata parte” a unei persoane gay. Poate i-ai ajuta pe multi sa-si dea seama cam cum trebuie sa fie povestea lor.
Superb! N-am citit de mult timp ceva atat de fain.
interesant articol… si din pacate e tragedia care se petrece in vietiile multora dintre noi. O mutilare a sufletului care se scufunda in durere, durere pricinuita de altii la inceput, continuata apoi de noi insine. E trist… am patit-o si eu sa imi placa de cineva, ca apoi acel cineva sa imi arda inima, apoi la randul meu sa parjolesc sufletul unei fiinte care ma adora… Acum sunt intr-o relatie de 2 ani si jumatate si am de gand sa lupt pentru relatia asta pana la capat pentru ca il iubesc, iar la doi ani departare de inceput inca il iubesc ca in prima zi…
Sper ca in viata viitoare sa nu fiu o femeie in iran :))
Nu eram constient ca blogul reprezinta o platforma de PR cu mesaje pentru hetero. Mie, cum cred cu adevarat in normalitatea homosexualitatii, nu mi se pare necesar sa proiectam ca imagine numai indragostiti intr-un cadru pastoral. Avem si noi dreptul la povestile noastre grotesti sau tragice.
Textul este scris bine. N-am mai citit de luni bune, pe blog, un text si artistic si autentic. (m-ai terminat cu trecerea de la dramatismul biblic la ironia din final!)
Mda… un articol… aproape artistic… si care ilustreaza… aproape corect trairile un gay din Romania….:)
Nu stiu cat e de corect sau incorect sau politically correct…
Si nu… nu orice se scrie trebuie ‘curatat’ si ‘cizelat’ ca sa dea bine la publicul intamplator pierdut pe aici..
Chiar orice vorba trebuie sa fie cantarita si masurata sa creada ‘ailalti’ ca noi ‘astilalti’ suntem mai buni, mai faini, mai artisti, mai deshtepti, mai guvernati de sentimente nobile?
O pula, da pula nu p*la……… nu suntem. sug pula si ma fut in cur… nu fac ‘sex oral’ si as incerca poate si ‘putin anal’;
suntem doar putin altfel nu prin ceea ce facem, ci cu cine o facem.
Nu ma regasesc in povestea asta din motive subiective, pentru ca nu am trait la cei 17 ani inconjurat de filme porno gay si asa o diversitate de optiuni bune sau rele…
Si nu cred ca e o generalizare de genul ‘trairile unui gay din romania’ fiindca e atemporal cu siguranta nelocalizat si absolut si indubitabil individualizat.
Dar imi place eseul asta. E dark. E darkIq, daca imi e permis sa fac un joc de cuvinte.
Imi place… de ce?.. nu stiu.. aproape o atractie macabra.
Dar e un dush rece in invazia de articole siropoase ‘ne iubim in foi de vitza’ care au invadat blogul si pe care nu le pot citi decat pana la linkul ‘citeste mai departe…’ inainte sa dau click pe X
Mi-ar placea sa mai vad articole suprarealiste de acest gen despre cum e lumea nu despre cum ar trebui sa fie…
Cel mai deranjant lucru pentru mine, facand abstractie de cuvintele porcoase, a fost faptul ca ai generalizat. Cand spui “Portretul poponarului” deja te-ai referit la orice persoana gay.
Tu ai sugerat in aceasta povestioara ca fiecare gay a trait tot ceea ce ai ilustrat tu aici.
Vreau sa spun ca eu la varsta de 17 ani inca ma luptam cu mine insumi, ca nu reuseam sa ma accept. Aveam impresia ca sunt extraterestru, nu un om ca toti ceilalti. Am reusit sa ma accept (dar nu in totalitate) la varsta de 19 ani, cand mi-am inceput viata sexuala (a fost mai mult o curiozitate). Si abia acum cateva luni la varsta de 20 de ani am putut spune in sfarsit “Sunt gay si mi se rupe de ceea ce cred altii”. Acesta a fost motivul pentru care am acceptat invitatia lui FireMan de a merge la Paltinis, doar pentru a sta 3 zile in compania celor ca mine, fara sa fiu privit ca un experiment esuat. Si ghici ce? As fi oprit timpul in loc si as fi ramas acolo cu ei pentru eternitate. Niciodata nu m-am simtit atat de in largul meu in compania unor persoane pe care nu le-am cunoscut niciodata.
Deci generalizarea este adevaratul motiv pentru care am criticat atat de dur povestioara ta.
@comi
poate nu e cum a zis autorul mai sus dar te asigur ca nici
‘Frumos ar fi fost sa conturezi adevarata parte a unei persoane gay, care este manata de sentimente profunde, care stie sa iubeasca in adevaratul sens al cuvantului si sa pretuiasca persoana de langa aceasta’
nu e valabila
nu doar la gay
in general………..
Mie mi se pare un articol super mega bun :)) cum a spus si cineva mai sus o pata de culoare intre celelalte articole
si cred ca intr-o oarecare masura arata viata unui gay din romania intr-o continua si nesfarsita cautare de p*la…
@un_tip Vorbind in dreptul meu, asta este ceea ce caut eu. Eu nu sunt intr-o cautare nesfarsita de p*la. Eu tind spre o relatie, asta este tot ceea ce imi doresc eu. Nu ma ocup cu sexul pasager. Dupa cum spuneam, sunt ceva mai conservator si cred ca sexul trebuie practicat doar in cadrul unei relatii, nu cu cine prinzi. Este adevarat ca exista persoane insetate de p*la pe care nici un armasar nu le-ar putea satisface, dar acum sa nu genralizam si sa spunem ca toti gayi sunt interesati doar de sex si… atat.
Comi, asa e, nu suntem toti la fel: unii sunt poponari, iar altii doar homosexuali.
Povestea asta mie îmi pare că e povestea fiecăruia dintre noi într-o oarecare măsură. De fapt, ar fi bine să fie doar o poveste, însă imaginea pe care o luminează, asemeni unui neon într-un muzeu pe care nu vrea nimeni să-l viziteze sau măcar să știe de existența lui, este una desprinsă din realitate.
Viața gay-ilor nu este nici pe departe un gay-pride etern, steaguri multicolore, iubire telenovelistică, înțelegere etc. Unii dintre voi nu știu, dar fiecare va deveni cândva un “poet al întunericului. Cineva care umbla prin întuneric, cu alți băieți, gata să sufere pentru a fi cu ei oricât de mult, fără pic de demnitate, o frunză-n vânt la picioarele oricui își băga pula în gura lui”.
Mișto rău de tot textul! L-am tot recitit pentru a stoarce din el fiecare picătură, așa… ca dintr-o lămâie, evident, atât cât am putut “strânge” cu mintea mea îngustă.
Oricum exista astfel de oameni care isi fac existenta o sclava a pulii si a altor elemente (mai mult sau mai putin halucinogene), cel putin eu stiu o astfel d epersoana care de prea mult bine (acasa, la parinti) nu-i ramane decat sa se comporte teribilist fata de parinti, in spatele usii inchise de la dormitor zace un vibrator, iar pe furis se mai lauda pe la straini cu threesome-ul experimentat. Si nici nu dause bac-ul. Poate asa e o mare parte din adolescentii de azi. Nu pot spune ca eu am fost adolescentul de altadata, ca nu-s prea batran la 24 de ani dar internetul nu luase prea mult cu asalt adolescenta mea, singurele dati cand aveam acces erau la ora de info sau cate o ra, doua pe saptamana, la internet cafe si fiind spatiu public, accesul la site-uri porno era inexistent.
de nici unde dar de absolut nicunde nu deriva faptul ca viata personajului se invarte in jurul pulii.
‘ ce naiba aveti cu cuvantul asta nu inteleg; pudoare, eufemisme. ne ascundem de noi si sub anonimat pe un site dedicat. da.. e PULA nu p.. asterisc.. la. te’neci dreq cu asteriscu ala..plus ca zgarie la omulet
sa revin… nu scrie niciunde ca viata personajului se invarte in jurul pulii
dar adevarul crunt e ca nici nu neaga importanta acesteia.
suntem o comunitate sau adunatura sau orice cuvant s-ar folosi unit de orientarea SEXUALA.
daca am avea aceiasi orientare politica am vorbi despre platforme si alegeri, astefl vorbim SI despre viata sexuala care NU NE DEFINESTE dar ne influenteaza.
eu am mai mare respect pentru unu care zice pr fata ce si cum decat pentru unu care se preface ca e sfant, se indragosteste la 10 minute si isi neaga latura sexuala…
mai degraba cei care au cazut au incercat s-au dus la biblie si inapoi sunt capabili sa isi gaseasca echlibrul atunci cand le vine momentul. si nu sunt capabili sa aiba o relatie atunci cand timpulmomentul locul si persoana sunt potrivite
e plina lumea de ‘abia am iesit din relatie dupa 6 ani’ si umblu hamesit dupa pula sa recuperez timpul pierdut si ma complac in ‘relatii’ cu copii de 17 pardon 18 ani in cautarea tineretilor in care nu mi-am facut damblaua si nu mi-am incercat incercatele
si acolo sa vezi drame..si poeti tremurand cu milionu in mana dupa putze de baietzi necopti…
nu-mi traiesc viata in jurul pulii pot sta perioade –uuuf nesanatos de lungi fara– dar nu imi neg dorintele nu imi neg trairile si nu imi guverne viata dupa standarde impuse de telenovele
Trebuie sa ne spui si de urmatoarea lui viata – femeie in Iran
Dacă se inspiră din realitate atunci e o poveste tristă.
E o poveste trista oricum.
E si mai trista pentru ca se inspira din realitate.
Pe mine ma intereseaza cum a fost in adolescenta. Pentru ca majoritatea baietilor traiesc perioada aia destul de inconstient. Nu isi dau seama cat de decisive sunt deciziile lor. Si ce trairi deep au atunci.
Mi-ar placea sa aud povesti fericite despre adolescenti fericiti care au gasit acceptare din plin in jur, care n-au luat-o pe calea erotismului exacerbat, care nu s-au simtit ca ultimii oameni pentru ca si-au dat seama ca sunt gay, si n-au fost amenintati (cateodata de ei insisi) in fel si chip: ca-si pierd slujba, ca ajung in iad, ca sunt devianti si anormali si nu merita sa traiasca in lumea obisnuitilor, ca n-au putut sa le spuna prietenilor pentru ca acestia erau homofobi, care au fost dati afara din casa, care au fost exmatriculati, batuti, (si cred ca in Iran: spanzurati).
intr-adevar are un succes nebanuit articolul tau mr. P, ma simt onorat ca i-am facut recenzia inainte de a fi publicat!
tine-o tot asa tinere autor!
Trist și adevărat. Prea trist.
Sorry ErnestHerringway, I must add a happy ending or I’ll sleep badly tonight 🙂
O lumina intensă îi aprinse spatele ochilor iar pe obraz simți o briză răcoroasă. Ajunsese oare dincolo, trecuse oare pragul? Văzu o fereastră prin care lumina inunda o cameră de spital, lângă el un alt pat. O figură zîmbitoare, un tip ușor familiar îl primi cu brațele deschise în noua lui viață. Îi povesti cum pneumonia îl făcuse delirând să se creadă o femeie iraniană forțată de bărbat să-i accepte o altă soție și-apoi alta.
Țipase amarnic chinuit de gelozie iar personalul spitalului făcuseră tot ce putuseră ca să-l liniștească. Se cramponase de asistentul bărbat care-l ajutase și îi dezmierdase pieptul puternic implorînd-ul să fie soț bun și s-o ierte ca apoi imediat să-l atace sălbatic. Dar după ce delirul îl făcuse să strige că 10 pule mari argintii care-n vârf aveau lame-ascuțite începuseră să-l taie pe la nas, de dragul celorlalți pacienți îl mutaseră din secție la două paturi, la boli infecțioase. Nu de alta dar după spusele medicilor avusese și cel mai rău caz de gonoree din istoria spitalului. Ziceau că la orice pișare trebuie să fi simțit flăcări țâșnindu-i dintre picioare.
Se mută cu tipul din spital, vindecați amîndoi, el de plămâni iar tipul de hepatită B și trecu prin ce nu se poate numi altfel decât o renaștere. Tipul îl ajută să-și descopere imensul talent la desen și îl încurajă să se-nscrie la arte. Își găsi și de lucru făcând reproduceri după artiști celebri și vindea chiar din propriile sale pânze de artă abstractă. Făceau plimbări lungi, puneau bani deoparte ca să viziteze muzee din marile orașe ale Europei și se vedeau des la cafea cu un grup strâns de prieteni . În pat multă vreme nu făcură decât să se țină strîns îndelung în brațe, protejându-se unul pe altul ca niște copilași.
Încetul cu încetul își câștigă încrederea în sine. Într-o seară la club, în toaletă, un puști cu gura frumoasă și corpul ca un arc încordat îi făcu semn din ochi și se futură chiar acolo, în separeu, în auzul tuturora. O făcu și cu alții de câte ori avea ocazia dar se întoarse de fiecare dată la tipul lui din spital să doarmă amândoi ținându-se-n brațe. A doua zi se certau și întotdeauna el stârnea cearta.
Într-o seară cearta lor a fost mai rea ca niciodată și i-a spus de toți ceilalți. Tipul știa, știuse tot timpul. Îl iubise de la prima lor întâlnire cu ani în urmă, de pe vremea poetului, când îl așteptase jos să coboare ca să meargă la o prăjitură. Simțise că-n el ceva fusese rupt, o coardă sau un ritm care înainte cu siguranță bătuse altfel.
S-au despărțit, s-a mutat în alt oraș și-anceput să lucreze din greu ca să-și facă un nume. Auzind niște prieteni hetero spunînd că mai bine ar muri decât să fie impotenți l-a apucat un rîs isteric. Ce n-ar fi dat să fie eliberat de flacăra roșie!
Într-o zi după ce l-a condus pe unul acasă s-a uitat în oglinda retrovizoare și-a observat un fir de păr alb. Avea 30 de ani. L-a sunat pe tipul din spital și-au vorbit toată seara. După câtăva vreme s-au mutat din nou împreună. Firele albe i s-au înmulțit încetul cu încetul și tinerii cu corpul ca un arc încordat au încetat să-i mai facă cu ochiul.
Au trecut anii iar el și cu tipul dormeau tot îmbrățișați ca niște copilași. Pietenii spuneau că nu au văzut la nimeni așa dragoste adâncă. Erau convinși că îngerii, după moarte, îi vor transforma într-o singură entitate o sferă perfectă plutind printre astre cu fața întoarsă spre soare.
@ErnestHerringway
Am întârziat să comentez acest articol, dând vina pe Freud, pentru că nu reușesc să îmi adun cuvintele. Citind și recitind, aveam impresia că îl citesc pe Freud în „Totem și tabu” sau că admir „florile de mucigai” ale lui Arghezi. Nici acum nu cred că aș putea spune cu certitudine ce sortiment de artă se poate mânca pe pâine pentru a putea ajunge să scrii cu atâta putere imagistică. Nu sunt nici pe departe un critic, însă pot spune că rar mi-a fost dat să mă scufund atât de mult în mintea vreunui autor prin intermediul textului său, ca mai apoi să realizez că metafora sa este doar un mijloc de transport către sinele cititorului.
Cuvintele folosite își pierd vulgaritatea în concluzia – reverie care înfăptuiește auto-mutilarea sufletească a personajului principal (ca un fel de pedeapsă primită din partea divinității pentru „greșelile” înfăptuite) și vine să suprime orice „condamnare” ulterioară din partea cititorului.
Nu știu încă dacă articolul este un fel de „mea culpa” retrospectiv-artistică sau o expunere sinceră și neprelucrată a ceea simte personajul principal (care poate fi chiar autorul). În primul caz, tind să cred că autorul este un artist desăvârșit. În al doilea caz tind să cred că autorul este un psiholog genial.
Dincolo de pulile întâlnite la tot pasul, care pe unii îi deranjează, iar pe alții îi farmecă, sunt uimit de faptul că foarte puține personaje din povestea de mai sus au o însemnătate, egală sau mai mare decât pula atașată lor, pentru erou. Asta poate face să și pară totul o dramă.
Eroul este aparent într-o permanentă căutare de pulă. Eu aș spune că este în căutarea sinelui, pierdut într-un trecut halucinant, traumatizant. Falusul este doar un simbol în jurul căruia se învârte totul în viața tânărului. Ce răspunsuri a găsit el, ce concluzii a tras – eu cred că asta este mult mai important.
Probabil că în momentul în care mă voi opri din mirare, voi fi în stare să leg mai multe vorbe… Deocamdată, mulțumesc autorului pentru că mi-a oferit momente de reflecție și inspirația de a-mi așterne alte gânduri „pe hârtie”. Sper numai din tot sufletul ca acea căutare a eroului după pulă să nu se transforme într-o căutare a autorului după „povești fericite”. Eu consider totuși articolul tău o poveste fericită, datorită finalului moralizator.
@Comi
Fiecare om este liber a-și explora sensul vieții în ce mod crede el că îi este potrivit. Tocmai, că autorul nu ridică la rang de virtute această căutare nesfârșită a eroului, ci o expune ca fiind exact așa cum este… (o căutare aparentă de pulă) și o motivează prin incursiunile în trecutul grotesc, ba chiar o condamnă prin „viziunile” vulgare și hidoase pe care le are tânărul și bătrânul poponar, Sunt foarte puțini oamenii care nu cad în capcanele propriului suflet, sunt puțini oameni care pot alege fără să privească înapoi la răscrucile vieții. Nu văd de ce te-ar deranja o astfel de abundență de vulgaritate și realism, chiar și generalizate, atâta vreme cât tu știi foarte bine că alegerile tale în viață, total opuse, sunt cele potrivite pentru tine. Nu scriem (cel puțin eu) pentru a demonstra heterosexualilor sau oricui altcuiva că noi suntem normali. Eu scriu pentru că așa mă exteriorizez, în mod „terapeutic”, cel mai bine și pentru că vreau să fac oamenii de lângă mine (se aplică și pentru apropierea virtuală) să se simtă bine cu ei înșiși, deoarece eu nu mă pot simți bine decât lângă oameni care se simt bine cu ei înșiși (asta probabil că este doar problema mea). Și sunt convins că nu sunt singurul care gândește așa, după cum vezi. Nu a condamnat nimeni cumințenia și alegerile benefice ale cuiva, ba din contră. Te sfătuiesc să mai citești o dată articolul, de la cap la coadă.
Faina continuare, Schwep 😉
Da si mie mi-a placut. Mai ales finalul:) Ca pe vremea androginilor.
da.
(pentru articol)
si multimuri recenzorului pentru neinterferenta.
Ma gandeam la Poet cand desenam asta 😉
Ernest Herringway esti dus cu capul intr-un stil barbar de placut.
Tasneste din scrisul tau excitatia extrema ce trebuie repede consumata chiar daca pentru asta recurgi la viol.
Totusi doresc sa afli ca mai sunt gay care cunosc numarul tipilor din viata lor, ma rog cu o marja de 10 sau 20%. Cred ca este acceptabil, NU?
Si, Ernest Herringway, decat femeie in Iran mai bine un poponar de poponar in Romania.
@Comi, dragule esti prea finut si poate viata inca nu ti-a oferit portia de sudoare erectila cu transpiratia excitanta a unei penetrari serioase ce ofera garantat orgasm multiplu.
Viata e mai mult decat manusi albe si receptii protocolare.
Interesant articolul, acest “portret” se vede cat mai mult in fiecare zi.
P.S. Ma bucur sa vad cat mai multe articole interesante, desi recunosc nu am mai intrat pe acest site de 2 ani cred, profit prin acest intermediu sa-l salut si pe Dl. RobertG.
Green Boy Arrow!
Nu e nimic mai frumos decat un barbat viu si tanar, insa atat de mort.
Ma amuzat mai ales titlul.Adevarat articol care arata cat de ratati suntem noi poponarii . Asta e!
Ps: sunt poponar in devenire(20 ani) nu am facut.o inca cu baieti dar imi plac,nu stiu dc:)
Yo ești un poponar în devenire simpatic cu simțul umorului, simț pe care aș dorii să ți-l mai exprimi pe DarkQ, dacă se poate cât mai des, fiindcă pe aici s-a cam uitat să se râdă.
:-))) Am cunoscut un gay care e simpatic rau. Daca il mai gasesc pe Grindr poate o sa accepte sa fie activ cu mn. Dar nu am cum sa io spun decat daca il mai gasesc pe grindr 🙁 pacat… Imi place mult de tot si nu suport sa il vad ca ma gandesc doar la cat de bn m-as simti sa fiu pasivul lui 🙁 bineinteles daca ii face placere si lui.