No menu items!

Ticalosi si oameni de buna credinta

Acelasi autor

Despre noi…

Cu putina vreme in urma ma gandeam la un subiect: suntem noi, reprezentanti ai comunitatii GLBT din Romania, cei care discriminam ori cei care suntem...

Soluția finală

Discriminarea, inclusiv pe criterii de orientare sexuala, determina tot mai frecvent ca gay-ii si lesbienele sa apeleze la sinucidere. Acest material nu doreste decat...

Propuneri pentru respir

Articol scris de Adi V. CYNDI LAUPER - True Colours pentru ca, "acum esti liber!" - asa ar aclama orice individ care priveste dragostea cu...

Un trup apetisant

Articol scris de Adi V. Slabit. Regim. Diete. O dorinta nestapanita de a arata cat mai bine intr-o societate in care, de ce sa nu...

God, ce prostie!!!

Nu am nici timp, nici mood sa pun "Intelligence Service' in actziune, dar poate apelezi tu la "agentziile" tale sa check-aleshti daca este "spam",...
adivantiu
adivantiuhttp://
Ady Vantiu, 30 ani, personalitate predominent extrovert afisata, dar melancolic introverta, ego instrainat, Abel care tanjeste dupa sinceritate si caldura umana neconditionata. Refuza sa accepte orice gen de compromisuri, actionand intr-o maniera metodica, organizata si ordonata. Vrea sa se implice emotional si sa obtina satisfactii pe plan afectiv, gasind posibilitatea esecului dezagreabila, insa foarte tolerant si empatic.

Nimic nu demonstrează mai mult măreţia şi puterea intelectului uman, înălţimea şi nobleţea omului, decât putinţa lui de a cunoaşte, a înţelege pe de-a-ntregul şi a simţi intens propria lui micime.

Atunci când, considerând plenitudinea lumilor, el se simte o foarte mică parte din infinitele sisteme ce alcătuiesc lumea, iar în această meditaţie el se uimeşte de propria-I micime şi, trăind-o profund şi privind-o cu atenţie, aproape că se confundă cu neantul şi se pierde pe sine în cugetarea despre imensitatea universului şi rămâne ca rătăcit în vastitatea de neînţeles a existenţei, atunci, prin acest act şi acest gând el dă dovada posibilă a nobleţii sale, a forţei şi a imensei capacităţi a minţii lui, care, ferecată, într-o atât de măruntă şi neînsemnată fiinţă a putut ajunge la cunoaşterea şi înţelegerea unor lucruri cu mult superioare naturii ei şi poate să stăpânească cu mintea însăşi această nemărginire a existenţei şi a lucrurilor precum durere-fericire, lacrimă-zâmbet, înnorat-senin, moarte-viaţă, război-pace.

Tocmai de aceea, şi, mai ales din acest motiv, voi refuza să manipulez termeni atât de absoluţi şi de înşelători precum război-pace. Nu încerc să mă sustrag responsabilităţii cuvântului scris, gândului îmbrăcat in veştminte verbale, însă, nu cred că eu – sau orice altă fiinţă umană ce îşi cunoaşte limitele bunelor conduite, ale bunului simţ – pot jongla cu nişte termeni-concepte atât de sensibile, atât de reci şi atât de fariseic enunţate, mult prea des vehiculate şi lipsite totalmente de conţinut real, precum războiul şi pacea.

Tocmai de aceea, şi, mai ales din acest motiv, voi extrapola, voi încerca să extind semantica celor doi termeni-concepte, referindu-mă la ceva mult mai tangibil nouă, muritorilor de rând – oamenii ticăloşi şi oamenii de bună- credinţă. Rămâne la atitudinea fiecăruia dintre voi să găsiţi sinonimii ori/şi paralogii între război/pace şi ticăloşi/oameni cinstiţi, între distrugere/evoluţie şi lepădături/aleşi, între crimă/viaţă şi laşitate/onoare… Adică, valori ce sunt specifice celor care propăvuiesc, promovează, susţin, aclamă, luptă pentru idealurile specifice războiului sau păcii.

Mult timp am refuzat să cred că voi putea aşterne pe hârtie aceste gânduri, nu doar datorită faptului că sunt, prin construcţie şi auto-educaţie, un individ căruia îi sunt străine asemenea lucruri, respectiv pentru că sunt convins că omul tinde întotdeauna să-I judece pe alţii după propriile valori şi principii.

Cu atât mai puţin, nu m-am simţiti niciodată îndemnat să-I urăsc pe oameni, ci, dimpotrivă, să-I iubesc, să incerc să mi-I aproprii, să-I înţeleg, să le percep şi accept ideile, tradiţiile, cultura, mentalitatea. În mod regretabil şi deloc dezirabil, viaţa şi realitatea crudă, experienţa proprie a fost aceea care, aproape cu violenţă, m-a convins de contrariu – sunt sigur că cei care au reuşit să deschidă ochii şi să vadă lucrurile aşa cum sunt ele, să aibă ades de- a face cu cele mai diferite faţete ale naturii umane, vor recunoaşte şi vor aproba ca fiind adevărat ceea ce afirm aici.

Restul, toţi ceilalţi care se complac într-o indiferenţă şi o blazare totală, mă vor acuza de exagerare; până când experienţa, dacă vor avea vreodată prilejul de a face cu adevărat experienţa societăţii umane reale, le va deschide ochii şi îmi vor da, într-un târziu, dreptate!

Afirm că lumea este o cârdăşie de ticăloşi (eminenţele cenuşii, care, prin dorinţe diabolice, hotărăsc soarta şi evoluţia/distrucţia lumii, dispun de viaţa şi mersul înainte/înapoi al indivizilor!) împotriva oamenilor cumsecade (cei nevinovaţi, cei mărunţi şi ulţi, cei care, practic, reprezinta instrumentul de joc!), o alianţă de lepădături împotriva celor aleşi.

Când doi sau mai mulţi ticăloşi (USA şi Marea Britanie, de ex.) se întâlnesc, se recunosc cu mare uşurinţă, ca printr-o înţelegere tacită. Apoi, cad imediat la învoială sau, dacă interesele nu le-o îngăduie, se simt în siguranţă atraşi unul spre celălalt, nutrindu-şi mare respect. Dacă un ticălos are afaceri cu alţi ticăloşi, deseori I se întâmplă să se poarte cinstit şi să nu-I înşele. Cu oamenii de onoare, însă, e cu neputinţă să nu fie necinstit şi să nu încerce să- I înşele, să-I păgubească, să-I anihileze.

Deseori mi-a fost dat să fiu martor, să văd fricoşi care, aflăndu-se între un ticălos şi maiPage: 1 lipsit de de curaj decât ei şi un om dintr-o bucată, plin de demnitate şi curaj, să ţină, din laşitate şi frică, deseori în mod gratuit, tocmai parte ticălosului (vezi vasalitatea Romăniei atăt în timpul conflictului din ex-Yugo- slavia, căt, mai ales acum!!!). Mai mult, aproape întotdeauna se întâmplă, ca atunci când oamenii obişnuiţi sunt puşi în asemenea împrejurări. De ce? Deoarece căile omului cinstit şi curajos sunt simple şi previzibile, în timp ce ale ticălosului sunt ascunse şi impredictibile.

Or, cum bine se ştie, lucrurile necunoscute trezesc mai multeamă decât cele cunoscute; mai uşor te poţi păzi de răzbunarea oamenilor drepţi, de care tocmai laşitatea şi frica te scapă. Dar, nici o frică şi nici o laşitate nu te pot scăpa de persecuţiile ascunse, de capcanele sau de loviturile – chiar făţişe – venite de la duşmanii laşi. Nici o frică şi nici o laşitate nu îndreptăţeşte pe nimeni a dispune de viaţa şi soarta altora, de destinul ori libertatea altora, de sufletul ori anihilarea suflului altora!! În general, în viaţa obişnuitã, curajul este foarte puţin temut; aceasta şi pentru cã, strain de orice imposturã, lui îi lipseşte acea blazarecare dã lucrurilor un aspect înspãimântãtor. Tot în general, nu este tratat cu seriozitate – curajul!

De aceea, ticãloşii sunt temuţi şi ca oameni de curaj, cãci, în virtutea imposturii sunt îndeobşte catalogaţi în mod similar. Altfel spus, în vreme de rãzboi, recunoşti duşmanul cãci poartã altã uniformã decât a ta, şi, în consecinţã, te poţi apãra. Dar, ce te faci atunci când, în absenţa oricãrui semnal de demarare a conflictului armat, rãzboiul începe şi, nu mai poţi identifica ostilitatea, nu poţi demasca duşmanul, cãci el poartã aceleaşi uniforme şi accesorii, aceleaşi visuri şi idealuri, aceleaşi dureri şi tragedii ca şi tine.

Ce te faci când OMUL este cel care ucide OMUL? Cum te poţi apãra pe tine în faţa tine însuţi? Aşadar, foarte succinct, iatã diferenţa dintre un rãzboi şi pace – ticãloşia reprezintã anihilarea omului de cãtre om; onestitatea stimuleazã valorile umane de cãtre om. Rãzboiul distruge. Pacea creazã. Vanitatea ucide. Deschiderea prolifereazã valori. Trivialitatea inhibã. Libertatea genereazã viaţa. Obscurul promoveazã obscuritatea. Viaţa nu poate avea alt efect final decât… VIATA….

Previous article
Next article
Vezi si...

Dezbatere naţională! Your host tonight: Răduleasca

   Cred că deja ştiţi despre declaraţiile recente ale Mihaelei Rădulescu despre comunitatea LGTB, dacă nu, oricum, le analizăm puţin mai jos şi discutăm şi despre reacţiile apărute în presă şi în comunitate. Mihaela a primit nişte mulţumiri, ironice, ce-i drept, din partea unor bărbaţi gay, pentru că a propulsat iar...

Articole din aceeasi categorie