No menu items!

Freier Fall (2013)

Acelasi autor

Pride 2016

Ploi torențiale? Caniculă? E vremea de marș! Acum, când forțele homofobe din România au montat un nou atac împotriva noastră, sub forma tentativei de modificare...

Pieptiș/Abreast

Este prima dată când scriu despre un film LGBT care încă nu a apărut. Pieptiș este proiectul de suflet al tânărului regizor Patrick Brăila. Este...

Biserica atacă. Comunitatea LGBTQIA+ mai are de discutat

... și nu, ăsta nu e un lucru rău. Deși contrastul poate duce la invidierea eficienței BOR, este normal ca procesul să fie mai...

MozaiQ Episode I: A New Hope

In urmă cu două luni, semnând actul de statut alături de alți 14 oameni, începeam procesul de înființare al unei noi asociații, MozaiQ. Asociația este...

Chestionar studenti LGBTQIA(+)

Salutare! Daca sunteti studenti in Romania si va identificati ca lesbiene, gay, bisexuali, transgender, queer, intersex, asexuali sau (+)  :)  va invit sa completati urmatorul...
Alex P
Alex P
Parerile exprimate sunt cele ale unui amator. Va rog, contestati!

Salutare!

Revin cu vesti pentru cinefilii bucuresteni: in perioada 9-14 noiembrie, la Cinema Studio (P-ta Romana) are loc festivalul “Zilele Filmului German”, in cadrul caruia vor fi proiectate cateva din cele mai bune productii germane atat din ultimii 2 ani, cat si mai vechi (dar mai ales noi 🙂 ).

Asa, de ce scriu despre asta pe darkq? Pentru ca duminica (10.11.2013), de la 18.30, vom putea vedea in cadrul festivalului si un film cu tematica gay. Este vorba de “Cadere libera” in regia lui Stephan Lacant. Filmul este descris astfel pe pagina Institutului Goethe:

“Perspective de carieră în poliție, soția însărcinată, vila plătită cu împrumut de părinți: viața lui Marc e bine aranjată. Însă la o instruire îl întâlnește pe colegul său Kay. Și în timpul antrenamentelor de alergare, Marc dobândește o nouă senzație de ușurință – aflând ce înseamnă să ai sentimente pentru un bărbat. „Cădere liberă“ reprezintă tânăra și puternica cinematografie germană. Fără a judeca sau a condamna propriile personaje, Stephan Lacant descrie la debutul său drama unui bărbat căzut în afara lumii sale gestionabile.

După ce filmul a fost prezentat în deschiderea celei de‐a 63‐a Berlinale, la categoria „Perspectivele filmului german”, a primit critici excepționale și calificativul „foarte valoros”.

Stephan Lacant s‐a născut în 1972 la Essen, a studiat regie la Stella Adler Acting Conservatory și la New York Film Academy. Trăiește și activează ca scenarist și regizor la Berlin.

Pentru „Cădere liberă“ lui Lacant i‐a fost decernat premiul de regie al Festivalului de Film Artistic Mecklenburg‐Vorpommern.”

 

Suna interesant? Ne vedem la film.

Previous article
Next article

12 COMMENTS

  1. De data aceasta s-o mai intanpla ceva? Sau la germanici nu au curajul?

  2. Filmul chiar mi-a plăcut. Mai mult decât atât, mi-a plăcut că aproape jumătate din sală era formată din persoane peste 45 ani și nu am auzit nici măcar un comentariu negativ sau homofob

  3. A fost funny cand la scena in care unul ii zice celuilalt ca-l iubeste tipa de langa mine a scos un suspin la cea mai mare baza si toata sala a izbucnit in ras.
    Nevrand sa fiu prea mare hateră, presupun ca nu am fost asa de impresionata de film pentru ca vazusem cu o seara in urma La vie d’Adele si creierul meu era inca setat la niste standarde mult prea astronomice. Chiar daca de regula mie-mi plac filmele cu baieti, nu cu fete gay, really… La vie d’Adele e genial. But this is not the place for it…

    Ce mi s-a parut ciudat e ca nu am empatizat deloc cu persoanjele (numai cu tipa cand i-a spus replica aia draguta: “I can’t even be properly jealous!”) si ca nu s-a aratat de ce se iubesc baietii sau cum au ajuns sa se iubeasca si nici cam ce parere are personajul principal despre being gay and stuff. Asta pentru ca in esenta filmul era de fapt despre familie si alegeri, mult mai putin despre relatia lui cu un barbat. Si desi pare sa vrea si sa incerce cat poate el de mult sa ramana cu prietena si copilul lui, la sfarsit cand nu mai are pe nimeni, dar reuseste sa alerge mai repede si mai bine ca restul (adica scopul lui initial) isi da seama ca asta se datoreaza cu totul si cu totul iubitului lui. And that was kinda sweet!

    P.S.: Sorry guys for kinda spoiling the ending!! (si criticii generale la adresa sarmanului film… I do realise I’m a bitch.)

  4. Si da, vorba lui Mario, foarte ciudat publicul… adica era oricum prima oara cand mergeam la un film gay la cinema, in afara de La vie d’Adele si la niciunul din ele nu ma asteptam la un asemenea public si in niciun caz la unul atat de ne-homofob.

    La La vie d’Adele erau vreo 3 femei la vreo 60 de ani asa, dar in rest numai eu si cu maica-mea mai aratam creepy pe-acolo, iar la Freier Fall, lumea era si mai weird si ma gandeam ca totusi venisera pentru ca filmul facea parte din cadrul festivalului si etc. Dar avand in vedere ca momentan eu sunt ca picata din luna prin Bucuresti si habar n-am ce e normal sau anormal aici (first year, med school 😀 ), parerea mea nu conteaza cam deloc.

    Tschusss!

  5. Eu nu m-am omorat dupa public. Asta pentru ca au ras (cel putin aia din spate) la aproape fiecare scena sexuala, ceea ce mi se pare foarte imatur. Poate aveam eu asteptari prea mari de la public, or maybe I’m too easily butthurt… Oricum, sa aud comentarii homofobe mi s-ar fi parut complet inacceptabil.

  6. Mersi mult, Alex! 🙂
    Eu chiar nu stiam la ce sa ma astept de la publicul niciunuia din filme, doar ca la Freier Fall am avut senzatia ca oamenii venisera acolo sa se distreze si sa faca misto, nu toti, dar cam multi. Si ma gandeam ca desi filmul nu e el sclipitor, totusi nu e asa de rau incat sa rada atat de mult. Habar n-am…
    (Btw, la La vie d’Adele publicul a fost super tare, la scenele de sex nu se auzea nici musca, eram toti incremeniti, iar la una din scenele dinspre sfarsit, dintr-o cafenea, cred ca tuturor ne venea sa ne jelim. A fost cute.)

  7. pfff ce ciuda imi e ca am pierdut festivalul … a fost careva de aici ? Daca da … cum a fost ?

  8. Un film de exceptie! Unul dintre putinele filme bune vazute in ultima vreme cu tematica gay! Plin de pasiune, sentimente confuze, durere, suferinta! Nefericitul str8 realizeaza ca este gay si ca nu a fost doar o ratacire relatia lui cu Kay. In final a inteles ce este cu adevarat, dar momentele de ura inversunata impotriva lui Kay pe care il considera vinovat de ”ratacirea” lui, amestecate cu pasiune extrema, fac deliciul peliculei!
    Finalul, in opinia mea, lasa loc de continuare.
    Recomand filmul, momentele de dragoste sunt intense si pasionale, actorii frumosi si ”pe rol”, traiesc atat de intens scenele incat te fac sa te intrebi daca relatia lor trece dincolo de ecran :))

    PS,ca o picanterie: Max are o sotie atat de urata ca orice str8 cu mintea in cap l-ar fi preferat pe Kay :))

Comments are closed.

Vezi si...

Până când? (II)

Argumentul religios Suntem învăţaţi de mici că nu există rost suprem al fiinţei umane pe pământ altul decât acela de a-şi întemeia o familie, de a face un copil, de a-l creşte şi, într-un final, de a muri împăcaţi că am întrunit normele care nu s-au impus. Suntem nişte maşini...

Articole din aceeasi categorie