Mihaela Rădulescu a electrocutat zilele acestea mediul online cu declarațiile sale homofobe, aruncând în aer afirmații precum „(Voi, homosexualii) Sunteți oameni anormali, oricât vă deranjează“ sau „spun asta ca mamă, care nu vrea să-și vadă copilul nici gay, nici terorist, nici cerșetor, nici drogat, nici depresiv“. Cei care nu sunteți în temă, vă îndemn să citiţi declaraţiile ei rezumate în postarea lui Tudor pe aceeaşi temă; nu de alta, dar nu vom intra direct pe blogul ei, ar însemna să-i băgăm niște bănuți în buzunare și nu cred că vrem asta.
Cuvintele pe care le-a scos distinsa duduie pe gură (n.a. – prin tastatură) n-ar trebui să mai producă prea multă rumoare. Comentariile ei sunt de fapt o aducere în prim-plan a percepției românului de rând față de tema LGBT, vizați fiind în special bărbații gay (lesbienele au ceva mai multă trecere). Opinia ei este o vociferare la scenă deschisă a ideologiilor comunisto-creștine care cântăresc greu, precum plumbul, în ghetele românului care-și ia bere la 7 lei și-și bate nevasta înainte de a urmări Românii au talent. Într-un stat în care biserica face presiuni uriașe asupra comunității LGBT, clasa politică este predominant homofobă, iar valorile ‘tradiționale’ se poartă la buzunar precum cea mai de preț batistă din colecție, Mihaela Rădulescu nu este altceva decât produsul mediului în care trăiește.
Din momentul în care a fost băgată în seamă de trustul MediaPro, Răduleasca a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se afirma, pentru a câștiga bile albe în ochii telespectatorilor. Și-a jucat cartea caracteristică de femeie fatală până la epuizare, s-a certat cu jumătate din concurenții emisiunii, iar când a rămas fără subiecte de discuție, și-a zis că ar fi ok să muște puțin din homosexuali. Ce-i drept, e un subiect sensibil, publicul reacționează foarte rapid la treburi de genul și era șansa ei de a mai bate fierul cât e cald. Ceea ce nu realizează Răduleasca este că, deși nu-i poate interzice nimeni să aibă propriile păreri și convingeri, ea este, din păcate, formatoare de opinii. Tot ce au încercat să construiască în ultimii zece ani asociațiile pro-gay, Loredana, Andreea Bălan și alte figuri gay-friendly de pe la noi, totul se poate șterge foarte ușor din mintea românașului mediocru. Cum? Simplu, dă-le ceea ce vor să audă! Nu contează că R. habar n-are despre ce vorbește, că-i total dezinformată din punct de vedere medical, biologic, genetic, științific, contează să spună că relația dintre doi bărbați nu-i normală și că ea ține la valorile religioase. Va prinde abordarea asta la specimenul menționat mai sus și la generațiile de nepromovați la bacalaureat? Va prinde!
Având în vedere că s-a lansat atât de puternic într-o discuție legată de bărbții gay, care cică n-ar fi părinți la fel de buni precum cei din cuplurile hetero, să vedem ce-o recomandă pe M.R. ca fiind o mamă model. De fapt cine este M. Rădulescu? O fostă prezentatoare/moderatoare de televiziune, cunoscută pentru relațiile sale pasagere cu numeroși bărbați, o doamnă trecută de prima tinerețe, care-și etalează la tv formele în cele mai penibile și libidinoase moduri cu putință. Așadar, când băiatul său va vedea bărbați mergând pe stradă ținându-se de mână, va deveni instantaneu gay, însă zecile de mii de fetițe/adolescente care urmăresc tragica emisiune în care figurează stimabila, ele nu vor tinde să devină prostituate? Ipocrizia este grasă. Trist este că aceasta nu-i o femeie oarecare, ci e una dintre cele umblate prin ‘afară’, pe la Monaco și prin țări cu orizonturi mai largi decât ale noastre. Când majoritatea vedetelor din țările democratice lasă garda jos și susțin afirmarea drepturilor comunității LGBT, Răduleasca, cu toate plimbările ei de pe coasta Mării Mediterane, ea promoveză un aer homofob estic.
În fond, fără a o mai lungi, percepția sa față de domeniul LGBT este atât de trivială, îngustă și limitată încât femeia nu merită atenția pe care o primește. Și-a atins scopul: numele său e (din nou) pe buzele tuturor, iar publicitatea (pozitivă sau negativă) tot publicitate se numește. Prea puțin contează că femeia se bate cu pumnii-n piept cu ale sale campanii umanitare, prea nesemnificativ pare totul atunci când dă dovadă de atât de multă neînțelegere față de niște oameni care ar trebui să aibă aceleași drepturi ca și ea. M. Rădulescu pretinde că a învățat lecția toleranței, dar habar n-are ce înseamnă să fii om. Limitările sale într-ale înțelegerii firii umane mă fac să mă întreb ce caută o persoană ca ea în juriul unui concurs de talente.
De ce două postări pe aceeaşi temă? Pentru că le-am scris în acelaşi timp fără să ne dăm seama de asta. Da nu cred că vă deranjează….:P
@Henderson, ţi-am publicat articolul şi am mai făcut o mică editare. În loc de link spre articolul de pe Adevărul am dat link spre articolul meu unde am importat declaraţiile ei. Sper că nu te deranjează!
Referitor la declaraţiile ei, ce-a mai urâtă manipulare de care s-a folosit, şi pe care ai remarcat-o şi tu şi ai citat-o în primul paragraf din articol este asocierea în aceeaşi propoziţie a orientării noastre cu terorismul, consumul de droguri, cerşetoria sau labilitatea psihică. Pe modelul deja clişeului homosexualitate-pedofilie-zoofilie, s-a folosit de nişte probleme sociale mai actuale ca să-şi amplifice mesajul de ură. Şi nu o putem bănui de amatorism, pentru că este printre jurnaliştii de televiziune cu cea mai mare experienţă de la noi şi a ştiut exact ce să spun şi cum să spună. Sper doar să nu rămână nepedepsită pentru greşeala asta enormă!
Cât pe ce să avem 3 postări pe aceeași temă. Când am citit aberațiile ei m-au apucat toți dracii și am zis că așa ceva nu poate trece cu vederea. Mă bucur că v-ați sesizat. Așa cum propune Tudor, ce răspuns am putea găsi dacă plângerea ACCEPT nu produce niciun rezultat? Pe fondul Raportului Anual al Parlamentului European explicat de MARIOG, nu putem face o plângere în cadrul unei instanțe europene?
Mersi mult, Tudor! Eu am mai scris și pe alte bloguri și acolo se recomanda ca același ‘hot topic’ să nu fie tratat de mai multe persoane în același timp. De-asta l-am lăsat deoparte când am văzut că ai postat tu ceva pe tema asta. Nu mă deranjează că ai făcut legătura spre articolul tău, cred că-i mai bine așa.
M. Rădulescu ar merita să și-o ia ‘în freză’ după această serie de declarații. Știu că făcea mare scandal atunci când cei de la TimesNewRoman au luat-o peste picior și voia să-i dea în judecată. Ea de ce n-ar fi sancționată pentru perlele ei? Ar trebui făcut ceva în acest sens; poate vine cineva mai documentat cu vreo idee …
Personal consider că trebuie depusă o sesizare la CNCD, se încadrează în atribuțiile lor de combatere a discriminării. Accept ce face, vreo reacție din partea lor?
Eu, consider că cea ce a făcut M.R. este foarte urât și nu prezintă, sub nici o formă, toleranță față de cei din LGBT. Eu, personal nu fac parte din LGBT, sunt o mămică care consideră că dragostea trebuie luată ca atare. Dacă doi oameni se iubesc nu contează dacă sunt femeie și bărbat sau sunt doar bărbat și bărbat sau indiferent ce sunt. Atât timp cât se înțeleg.
Vedem și la televizor o groază de cupluri care acum se iubesc, iar mâine se despart, o rog pe M.R. să-mi arate unde este iubirea la ei. Pe de altă parte un cuplu de homosexuali iau căsătoria mult mai în serios, iar ei dacă au făcut acest pas, râmân la acel statut pentru o viață.
Consider că ar trebui să se uite la The World’s Strictest Parents, unde am văzut cei mai echilibrați părinți homosexuali. Am atașat și două liku-uri de pe YouTube, sper să nu vă creieze probleme ( https://www.youtube.com/watch?v=0QUHO_8-E1U&spfreload=10
https://www.youtube.com/watch?v=3HEwU8kzl-8&spfreload=10.
Sau Emisiunea lui Ru Paul (RuPaul’s Drag Race) care este superbă din toate punctele de vedere, ca să nu mai spun de Drag U, în care sunt ajutate femei care nu se mai văd frumoase, ajutorul le vine de la Drag Queen din america.
A trebui să se uite și la asta și pe urmă să judece.
Pupici și să luptați în continuare, eu vă consider frumoși așa cum sunteți.
P.S. Pentru Doamna M.R. Homosexualitatea există de dinaintea faraonilor și dacă nu crede să pună mâna pe cărți de istorie și să citească (Alexandru cel Mare avea pe lângă soție și un iubit în brațele căruia a și murit, iar faraonii aveau ”băieți de casă”, tineri foarte frumoși care erau castrați și foarte bine îngrijiți și protejați.
Dacă mai am greșeli vă rog să mă iertați, dar chiar m-a supărat remarca ei.
Am citit articolul ei si am ramas uimit de mediocritatea si ilogica afirmatiilor sale. A scris mult, imprastiat, contradictoriu si numai lucruri complet negandite.
A avut dreptate Iulia Albu cand s-a intrebat retoric: “Pana la urma, care e diferenta dintre Mihaela Radulescu si Bianca Dragusanu?”
Raduleasca a avut parte in ultimele zile de o publicitate negativa masiva si aceasta a fost incercarea ei disperata de “spalare a pacatelor”, redirectionand atentia catre gay.
Exista o petitie pentru cei care vor sa ia atitudine fata de porcariile debitate de Mihaela Radulescu. Am atasat link-ul, pentru cine doreste s-o semneze.
http://www.petitieonline.com/afara_cu_mihaela_radulescu_de_la_protv
Se pare ca exista o carte, ceva, ajunsa la Editia a 2-a, care va-ncondeiaza destul de neplacut!
haha, Eliza, vad ca vrei rau de tot sa citim cartea respectiva. Te inteleg, dar ajunge un comentariu pe subiect, nu-i nevoie de spam la toate articolele. Deja suna ca varianta trista a miscarii Raduleascai – reclama prin scandal/ publicitate negativa
Iar dumneata, Alex, vrei rau de tot sa nu citesti nici o carte! Intr-adevar, sunteti ca-n carte (citez); “va fugariti prin oras despuiati, fardati, cu pene-n fund, dar si inculti.”.
Eliza o fi Raduleasca undercover. Vrea sa-si stearga pacatele.
Dar pana vom strange probe in directie:
Tanti “Eliza” (IF that’s your REAL name),
Nu ne intereseaza cand un om scrie o carte cu caracter homofob. Daca lumea ar fi intreaga la minte, ar sti unde sa traga linia dintre libertate de exprimare si discriminare. O carte (de fictiune – e roman politist), din fericire pentru autor si din pacate pentru tine, cade in prima categorie.
Eliza, dacă a fi cult înseamnă să citesc cărți de două parale, înțesate cu aluzii superficiale și discriminatorii la adresa acestei comunități – precum e cea din care ai oferit ilustrul citat, atunci mă declar cu mândrie incult!
Ma-ntreb de unde apare dusmania aceasta a Gay-lor vis-a-vis de orice, fenomen care la lesbiene nu apare?! Dorinta aceasta de-a crea un scandal cu orice pret, si limitarea oricarui dialog la discriminarea homosexualilor. Lesbienele sunt mult mai discrete si mai politicoase, cu ele se poate discuta. Nu cred ca veti admite acest comentariu al meu, este o datorie de onoare sa va spun ca aveti un deosebit talent de-a va face dusmani oricand, oriunde, oricum! Eu am incercat doar sa va atrag atentia asupra a ceva, dar acum imi dau seama ca sunteti de dispretuit, mai mult chiar decat “heteroii rai” pe care-i provocati prin modul vostru de-a purta un dialog! Mandria cu care va vehiculati incultura spune mult despre voi, sau chiar totul…
Cucoană, ai venit pe un site dedicat comunității gay, promovezi de zor o carte cu profil discriminatoriu la adresa bărbaților homosexuali și tot TU te întrebi de ce sărim în sus? Nu ești foarte perspicace, nu?!
Dacă acea carte avea vreo valoare literară, cât de neînsemnată, am fi auzit de ea până acum, iar tu n-ai fi fost nevoită să încerci să ne-o bagi pe gât. O simplă căutare pe Google a numelui autorului și al tău arată că există o conexiune între cartea aceea și activitatea ta în mediul online. Ești plătită să o vinzi pe toate site-urile, să-i faci reclamă, poate o faci din pură plăcere, nu știm, nu ne interesează, nu ne privește. Acesta nu este locul potrivit pentru a promova acea carte (și presupun că niciun alt loc cu o oarecare urmă de verticalitate n-ar fi potrivit). Autorul este un nimeni care își vinde cărțile în fața blocului (informația a apărut în presă), neafiliat vreunei instituții de prestigiu, neluat în seamă de critică, necitit de publicul larg, necomercializat în librării, pseudo-scriitor, așa că nu ne interesează opiniile obosite vomate de dânsul între salvarea unei prostituate (presă, din nou) și o vânzare în garajul din parcare. Ok??
Dacă tot ești o aprigă susținătoare a acestui autor, te invit să-i aperi gloria, notorietatea și succesul pe Wikipedia. Am observat că are o pagină acolo, însă personajul nu respectă criteriile de notabilitate ale comunității, așa că l-am propus pentru ștergere. Mult succes în acea dezbatere. http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_%C8%99ters/%C8%98erban_M%C4%83rgineanu
Nu în ultimul rând, poza cu femeia aceea pe care ai atașat-o … nu știu ce vrea să însemne. Am găsit și eu alte poze cu ea, uite, una în care zâmbește frumos. Asta ar trebui să fii tu? Nu chiar!
Eu nu m-aș aventura să fac aprecieri negative asupra unui autor pe care nu-l cunosc și asupra unei cărți pe care nu am citit-o. Intervenția pe Wikipedia îmi sună a răzbunare ieftină, mai ales că nu înțeleg de ce ar trebui informația să se supună principiului notorietății. Dacă nu avem ce pune în loc, sau argumente pentru corectarea unor informații oferite de alții, atunci nu cred că sunt motive serioase pentru a înlătura un articol de dicționar pur și simplu pentru că nu ne convine menționarea sa.
Chiar dacă semnalarea făcută de Eliza n-are poate tonul cel mai potrivit, nu pot decât să constat că prejudecățile nu ne ocolesc… O simplă tresărire de orgoliu n-ar trebui să abolească luciditatea nimănui. Dacă Eliza este un prieten fals, un simplu cititor bulversat, un troll, ori un cal troian menit să ne provoace nu se poate tranșa doar pe baza unor comentarii de două rânduri.
E adevărat că, după primele informații găsite pe internet despre autorul Șerban Mărgineanu, acesta nu pare a fi decât un scriitoraș de mâna a doua. Însă, dat fiind că și informațiile colectate în acest fel tot la a doua mână sunt, cred că nu e corect să-i judecăm unui scriitor prestația înainte de a-l fi citit. Poate că scrie prost, poate că mustește de prejudecăți, dar pe de altă parte poate că e animat de intenții bune în lipsa unor mijloace de expresie adecvate… Sau, de ce nu, poate să fie chiar sursa unei revelații, cine știe?!
Mi se pare trist că reflexe vechi ne împiedică să fim umani, înainte de a fi orice altceva.
😎
Grid de asta te iubesc eu pe tine. Nu m-a deranjat atât atitudinea Elizei, cât reacția agresivă a unora dintre noi.
Dacă atitudinea Elizei poate fi înțeleasă ca un mod de a câștiga un ban, nu văd ce câștigă minoritatea gay și fiecare gay în parte dacă devenim agresivi în orice situație. Stilul acesta nu aduce decât ură și dușmănie.
Cum să cerem heterosexualilor să ne respecte ca oameni, dacă noi nu suntem umani!
Dragilor, voi chiar nu puteti accepta critica? Oamenii care se simt deranjati de o anumita critica de obicei sunt asa pentru ca in adâncul lor exista aceeasi critica, ca s-o zic pe întelesul tuturor. Si asta o spun studiile, psihologii, nu eu. De exemplu: luam un tip Andrei, da? Este criticat ca este anormal de exp. Daca el este ok cu persoana lui si cu ce fcae nu se va simti lezat de comentarii si se va apara doar cand va fi confruntat. Adică voi nu dormiti noaptea de ce zice Mihaela? Cat despre ce faceti voi, credeti-ma ca nu intereseaza pe nimeni pe cine futeti sau de cine sunteti fututi. Viata voastră personala nu afecteaza pe nimeni. Ideea e sa nu va lingeti ostentativ pe strada sau chestii d-astea. Daca vreti sa fiti respectati si sa vi se respecte opiniile, respectati-le si voi pe ale altora. Unii oameni sunt conservatori si nu vor sa vada asta, ei sau copiii lor. Iar treaba cu ostenativul e valabila si ptr cuplurile femeie barbat. E o chestie de minim respect fata de cei din jur.
Dar nu inteleg agresivitatea asta cu care încercati sa bagati oamenilor pe gât ca sunteti normali si sa va accepte. Iar lumea care nu va accepta, nu va accepta pentru ca ati preluat chestii tipic feminine precum “in a dori sau a gasi placere in a fi posedat”. Nu judec astacum, doar ziceam. Daca voi ati fi împăcati cu voi ati intelege ca orice chestie revolutionara, pentru ca este, nu va fi acceptata de toti. Majoritatea oamenilor au rezistenta mare la schimbare. Credeti-ma daca voi ati fi fost in locul heterosexualilor, nu stiu cati dintre voi ati fi asa deschisi. Oricum ar fi, majoritatea lumii n-are nimic cu voi. E dreptul vostru să iubiti, sa futeti pe cine vreti, sa va casatoriti, dar fiti frate sinceri cu voi: voi chiar credeti ca puteti adopta un copil si ala sa creasca normal?
V-a dat lumea nas si acum credeti ca puteti face orice, fara sa mai gânditi logic. Dragilor, traditiile nu sunt de lepădat si traditiile astea sunt fundamentul a multe chestii. Lumea asta se cladeste si se dezvolta pe niste valori. Valorile astea au existat de cand lumea si plamantul. Nu puteti schimba chestiile astea peste noapte. Si fiti fericiti, s-au schimbat multe. Revenind la partea cu copiiii, in Romania daca ati adopta un copil, sincer, vai si amar de copilul ala. In strainatate ar fi mai ok. Dar ce nu intelegeti voi e nu ca n-ati fi tati buni. E vorba ca nu puteti tine locul unei mame asa cum nici o mama nu poate tine locul unui tata. Si asta e valabil si ptr lesbiene. Aceasta lipsa se va simti mereu si va crea gauri. Daca nu ma crezi, cauta articole, ce vrei tu, chiar exista si mărturii ale copiilor cu parinti de acelasi sex. Eu nu am nimic cu homosexualii, eu nu suport oamenii care nu sunt sinceri, forteaza nu respecta parerile altora si iau lucrurile care le primesc sau le obtin drept “granted”.
Oamenii care se simt deranjati de o anumita critica de obicei sunt asa pentru ca in adâncul lor sunt constienti de acea critica, ii deranjează putin, mult*
Face*
Credeti ma*
Ruxandra ~
Nu știu de unde vine vehemența ta, dar mă găndesc că nu faci nici tu excepție de la regula pe care tocmai ai expus-o cu privire la critică.
Numai că, vezi tu, nu despre critică e vorba aici. Una e să te simți atacat pentru că cineva îți reproșează o greșeală și cu totul altceva e să te simți atacat pentru că ești atacat. Când te legi de o caracteristică a cuiva, de ceea ce este acea persoană, de ființa ei, sau de o trăsătură intimă a sa se cheamă atac la persoană (atac ad hominem) și nu “critică”. Comportamentul homosexual (dacă vrei neapărat să vezi sau să înțelegi manifestarea homosexualității ca pe un comportament) nu poate fi criticabil decât în măsura în care ar exista și o variantă normală a acestuia, ori tocmai asta e problema – homosexuali normali nu prea există… Ieșitul în evidență cu orice preț e, din acest motiv, mai scuzabil la homosexuali, care n-au loc defel în spațiul normalității, decât la heterosexuali, care chiar se pot pupa și ține de mână și acasă.
Sunt de acord cu tine că ieșitul în evidență cu orice preț nu e un lucru bun, însă tot așa cum susții că schimbările nu se produc dintr-o dată, ai putea și tu să înțelegi că, încet-încet, pe măsură că homosexualitatea va deveni un lucru normal, efeminarea și comportamentul flamboaiant vor dispărea.
Numai că atitudinea ta intransigentă (și minciuna că n-ai nimic cu homosexualii – pentru că e totuși o minciună, atâta vreme cât toată lumea are ceva cu homosexualii – inclusiv homosexualii înșiși au ceva împotriva categorisirii lor ca atare, dacă nu chiar împotriva altor semeni homosexuali!) mă tem că are picioare scurte…
Dacă crezi că un copil n-ar putea crește normal într-o familie de homosexuali, te invit să elaborezi puțin pe tema asta. Până acum ai spus doar că va fi un copil supus presiunii sociale și că va avea o viață grea datorită discriminării la care ar fi supus în afara familiei, însă bănuiesc că ai și o viziune proprie asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în interiorul unei familii gay. Cam care ar fi îngrijorarea ta majoră legată de acest aspect, în afară de faptul că partenerii ar fi oarecum incapabili să se joace de-a mama și de-a tata…?
Câteodată am impresia că homosexualii sunt percepuți doar la orizontală, dacă mă-nțelegi, ca niște persoane preocupate în mod continuu și exclusiv de sexualitate. În aceste condiții, teama majoră a heterosexualilor vizavi de parenting-ul gay ar fi, pasămite, faptul că bebelușii nu-și vor primi formula de lapte până ce nu înghit concomitent și o pastilă de educație sexuală… sau că, mai târziu, pe la 2-3 anișori așa, vor fi puși să facă de gardă în dormitorul părinților! Hai să fim serioși, zău așa, la ce vă stă mintea???
Nu cred că ștersul la fund îl face mai bine mama decât tata, iar dacă mama oricum lipsește cu atât mai puțin contează asta.
În plus, chestiunea adopției (cu care eu, incidental, nu sunt de acord nici pentru heterosexuali – sau în primul rând pentru ei, dat fiind că ei adoptă mai des – pe motiv că biologia nu poate fi înșelată și, eventual, ajunge să se răzbune într-un fel sau altul) nu se pune neapărat pentru un copil complet străin de cuplu. Ideea e și dacă unul dintre parteneri poate adopta copilul biologic al celuilalt, pentru că sunt mulți homosexuali cu copii care și-ar dori acest lucru.
Ditirambii împotriva nesincerității îmi par deplasați, mai ales că nu precizezi unde e nesinceritatea? Nesimțirea e una, pe asta am înțeles-o, dar de unde reiese nesinceritatea la gay și de ce ar fi mai pronunțată decât la heterosexuali?
😎
@Ruxandra. Cred ca e inutil sa-ti vorbesc prea mult pentru ca observ ca esti convinsa ca oricui nu-i convine o critica o face pentru ca “Se simte”. Probabil notiunea de principiu, convingere si multe altele iti sunt straine.
Si-atunci o sa-mi permit sa-ti explic foarte simplu. Acceptam critici dar nu mizerii. Si ceea ce-a iesit din gura si din manutele Raduleascai sunt mizerii, si asta ca sa nu folosesc un cuvant extrem de dur.
Ne-a dat lumea nas? Da’ tu cin’ te crezi? Tie cine ti-a dat nas de te crezi depozitara adevarului privind traditiile si cum se comporta o comunitate minoritara?
In Romania ar fi vai si-amar de copilul ala? Bazat pe ce? Aaaa pe reactia …mizerabila, ca iar era sa folosesc alt cuvant, a celorlalti care nu-si pot vedea de propria curte?
Zi bre ca la tine traditionalismul inseamna conservatorism prost inteles, zi ca esti refractara si admite ca ai venit sa ne tii teoria batului de chibrit fara sa stii tu personal vreunul din aspectele astea si bazandu-te pe articole de pe “netzi”.