Filmul „The men next door”, eu unul nu l-am găsit extrem de profund, deși ceva light de văzut într-o seară în care cheful de activitate se lasă așteptat mai mult decât de obicei. Totuși mi-a plăcut. În mare pentru că e ușor de înțeles, iar dacă ești un visator incurabil, ca mine, te lasă la sfârșit cu zâmbetul pe buze.
Acum să fim serioși. Un film profund cu un mesaj adânc criptat în scene și personaje e binevenit, ocazional, poate adesea, dar nu stică și ceva relaxant. Cel puțin așa cred eu (țin să menționez că nu mă cred cine știe ce critic sau altele…).
E un film bun de văzut, mai ales că e despre a alege… (uneori o necesitate). Aș putea să mai continui dar nu văd ce aș mai putea spune fără să încep o discuție filosofică plictisitoare (cu mine însumi, evident, ajungând pe la mijloc să nu mai fiu de acord cu mine– nu întreba), deși nu sunt sigur că nu am început-o deja. Iar să încep să povestesc filmul nu îmi stă în fire.
Am să vă mai spun doar atât: Google it! Watch it!
Și aștept opinii (chiar dacă nu v-a plăcut). 😉
Stay safe!
skylerJ
Nu stica si o poza.
L-am descarcat si revazut aseara, si-mi mentin parea personala ca-i un cliseu cap-coada, suprasaturat de aceleasi scenete semi-nostime reciclate de 9~10 filme gay. A 3-a oara nu l-as revedea nici tintuit pe un scaun, cu pleopele taiate si globii oculari fixati in bolduri.
Nu cred să fi spus ca ar fi genial. Se poate mai bine. Și sincer, se poate și mult mai rău. Cel puțin așa stă treaba cu filmele(cu tematică gay) pe care le-am văzut pâna acum.