Iata ca se apropie cu repeziciune sfarsitul unui nou an. Oamenii pe strazi sunt parca mai grabiti ca niciodata (insa din fericire nu ii vad caci noaptea este ziua mea), traficul dat peste cap, raftuli care se golesc ca si cum ar veni sfarsitul sau un dezastru iminent (mai urmeaza doar buncarele subterane).
Acest an a fost un an ca toti ceilalti dar unic din cateva puncte de vedere. A fost un an al schimbarilor, al unor inceputuri si a mai multor sfarsituri. In rest, toate la fel… oamenii au ramas aceeasi, unii s-au dovedit a fi superoameni altii si-au semnat retrogradarea la gradul de primata, viorile rasuna peste zari in continuare, cristalinul din pietre e mai stralucitor decat ultimele diamante descoperite. Pe plan financiar a fost un an cu urcusuri si coborasuri, a aparut si Fulga cu laptele ei degresat (era o necesitate deoarece nimeni nu consuma Zuzu), dolarul a scazut un pic. Pe plan politic doar elefanteii roz mai razbesc. Ce mai… o minunatie de an.
Tot in acest an a disparut si (deja) faimoasa Elodia (nu se stie nici acum daca ea a existat intr-adevar) si rahatOTV-ul a ajuns (tot in acest an) pe la vo’ 200 de episoade. De asemenea in acest an, in lumea teatrologiei s-au inventat masti noi, s-au distrus altele mai vechi care trebuiau sa sufere un upgrade (din motive obiective Axel a refuzat sa finanteze trecerea de la ciocoii vechi la cei noi).
Tot in acest an, acum cateva luni scriam primele randuri in acest blog (n.r. glob), am luat si un premiu (pentru cel mai bun blog gay al anului). Unii au gasit acest blog util (asa ca pe un antrenament sau cura de devitalizare), altii si-au (re)descoperit veleitatile artistice (proza si poezie)… iar cei din urma (care nu vor fi niciodata cei dintai) nemultumiti si nesatisfacuti au ramas doar spectatorii unei telenovele cu un singur episod care a luat sfarsit de ceva vreme.
Ce sa mai zic?!… nu am facut inca un bilant legat de numarul (covarsitor de altfel) de persoane cu care mi-am tras-o dar promit ca pana pe 32 decembrie sa o fac (bilantul).
De “sarbatori” voi fi cu oamenii care imi sunt dragi (si la care le sunt si eu drag…), vom chefui zi de zi pana vom pica sub masa (da, toti picam sub una singura), vom bea pana ce ficatul va demisiona din functie si… vom citi de la cap la coada volume intregi de filosofie si istorie antica.
Cu bine,
R
Sa zicem doar ca a fost cel mai urat an din viata mea. Octombrie octombrie…
Vreau bi-lantul ala covarsitor.
Ce a insemnat pentru mine anul ce tocmai se sfarseste?
In primul rand inca un an de vechime. Pe cartea de munca a vietii. Nu stiu cata experienta am acumulat, ce ar trebui sa imi serveasca, zice-s-ar, pe mai tarziu, dar cert este ca se apropie cu pasi repezi momentul in care “angajatorul” va prefera sa nu mai lucreze cu persoane mai in varsta si cu experienta, ci cu cele “tinere si dinamice”. Inca un an…
Apoi, conteaza pentru mine ca firul evenimentelor mi-a demonstrat ca inca mai pot iubi. Asa cum am facut-o mai demult.
Apoi conteaza pentru mine oamenii ce i-am cunoscut. Oameni… unii de calitate, unii de calitate inferioara. Toti conteaza… mai mult sau mai putin. Oamenii dragi se chinuie sa topeasca gheata…
Apoi conteaza pentru mine ca sunt la jumatea drumului propus pe plan profesional. Am avut in prima jumatate dezamagiri, dar pe final a inceput urcusul…
Bi-lantul meu este unul dezamagitor 😀 Si chiar imi pare rau
Pentru anul ce vine imi propun sa muncesc mai eficient, sa ma ingrijesc mai mult de invelisul meu fizic, sa iubesc mai mult, sa daruiesc oamenilor ceea ce merita si sa ma recreez mai mult.
Ai uitat de concursurile castigate sau apropae castigate. Auzi? In Constantia ai fost sa imparti pliantele ce ti le-am dat la plecare?