No menu items!

Homosexualii fac lucruri trăznite

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

[dropcap sid=”dropcap-1329080661″ type=”3″]C[/dropcap]u toate că nu îmi place s-o spun, simt nevoia să mă descarc: cred, cu din ce în ce mai multă tărie, că neputința și frustrarea, bătrânețea uneori, duce la diverse piulițe lipsă. O formă ciudată de senilitate amestecată cu o fugă după momentul pierdut, dacă vreți.

Cum la homosexuali, din cauza fricii de a nu afla familia, colegii de la lucru sau bătrânii vecini de scară, treaba este cu mult mai accentuată comparativ cu tabăra heterosexuală, aș putea conchide, de ce nu, că mulți, foarte mulți gay, sunt sariți de pe fix. Acest “fix” despre care se spune că se sare nu e ca o șină de tren de pe care dacă deraiezi – te-ai dus dracu’. Nu. Acest “fix” este este liniștea, acceptarea sorții și împăcarea cu situația dată.

Eu am întâlnit foarte multi homosexuali de-alungul timpului, poate un pic prea mulți. Chestia asta m-a ajutat în schimb să pot să intuiesc foarte ușor unele lucruri, ceea ce, cred că e bine per total.

În ultima vreme, după cum vă spuneam într-un post anterior, nu mai am chef să merg la petreceri gay. Și nu pentru că n-aș petrece (nu că aș avea ce, dar mnoah) ci din cauza a ceea ce văd. Dacă cineva vrea să scoată o dramă demnă de un Oscar, să meargă într-un club gay (ăsta din Timișoara îi numa’ bun pentru așa ceva), să își ia ceva de băut și să privească lumea din jur. Io mai fac asta din când în când (pentru că nu prea îmi mai place să beau ca altădată, când uitam de mine, ocheam pe cineva și o ștergeam la “una mică”) deși nu-i sănătos nici așa. Urlete, țipete, buricu’ dezgolit, oameni în vârstă uitându-se după tinerei cu niște ochioci pofticioși, dive supraevaluate de ele însele, travestiți care au impresia că sunt crema serii și vin și te pupă nemaiținându-se cont de faptul că îs transpirate din cauza stratlui gros de fond de ten (si in plus chiar nu tin nepărat să fiu țucat de travestiți), escorte care mai trag din când în când câte un jet de flegmă printre incisivii superiori spre deliciul unora, papaioțe, imberbi îmbrăcați numa’ în alb (asta n-am priceput-o niciodată, oare ce vrea să exprime, puritate?), indivizi care te fixează cu privirea până te înneci cu sucu’, samd.

Ei, dac-ar fi să iei căte un reprezentant din fiecare această tipologie și să faci un film, ar ieși ceva și mai și decăt “Îngeri în America”.

Și în mediul online se păstrează același pattern: Facebook-ul, de exemplu, e plin. Dar nu numai acolo, peste tot unde pot interacționa mai mulți gay. Chiar și aici pe blog, lumea se teme să nu carecumva să se afle identitatea lor. De exemplu, zilele trecute primit-am un mail imens în care mi se reproșa (după ce mi-o sărit muștarul) că, vezi Doamne, în aria de administrare se poate vedea o adresă de mail și s-o schimb numaidecât că stimabilul nu poate risca ca lumea să afle de el, vai Doamne, ce dezastru, ce prăpăd. Domnu’ cu pricina (nu dau nume, persoană importantă) m-o amenințat că poate merge la politie dacă așa vrea mușchiu’ lui. Io cred că trebuia să mă piș repede pe mine de frică. Așa mi-ar plăcea să am un proces din ăsta cu cineva… aș face o reclamă la DarkQ cum nu s-a mai pomenit în istoria reclamelor. Da’ n-am io norocul ăla… 🙂

În fine, ce vreau să spun este că homosexualul devine bolnav cu timpul, dacă anumite circumstanțe sunt favorabile în acest sens. Mereu am admirat oamenii puternici, care scrășnesc din dinți și își duc crucea așa cum e ea, oamenii care au caracter, oamenii care pot sta drepți indiferent de situație. Cert este faptul că dacă ești papă-lapte, viața te termină, te înrobește, te sfărtecă, te face să fii un monstru.

Singurătatea generată de lipsurile caracteristice homosexualului român tipic (da, ale celui român, pentru că la noi lumea dă mai mult pe cum o privește vecinii și cunoștințele decât pe ceea ce simte dar și pentru că suntem îndeajuns de săraci încăt să ne tremure izmenele că ne-am putea pierde job-ul), mai ales cele de natură sexuală, acestă otravă ingerată ani de-a rândul, poate transforma cu ușurință un homosexual trecut de prima (dar nu numai) și-a doua tinerețe într-un om sleit de orice urmă de demnitate. Iar un asemenea om este nul.

Așadar, de ce e așa de greu să să se mențină o urmă de demnitate în cazul homosexualilor? De ce o iau razna unii homosexuali, mai ales la bătrânețe? Chiar mi-ar plăcea să dezbatem un pic ideea, psihologia din spatele acestui adevăr.

Previous article
Next article

70 COMMENTS

  1. Eu nu pot sa cred, e pe bune traba asta ca se duce la politie? Ia sa ne povestesti mai multe!

    • Să dea Dumnezeu să meargă! De când exista DarkQ “s-au mai dus” vreo 10. Mai le tii minte pe alea doua tipe lesbi cu pozele?? 🙂

  2. Homosexualii din Romania ajung sociopati foarte usor (din motive bune). N-am cum sa ma supar pe oameni ca nu-s facuti din fier.
    Desigur ca tendintele se acutizeaza la batranete. Totusi nu se poate spune ca nu exista destui tineri mai dusi decat batranii.

    • OK. Hai să vedem, de ce ajung homosexualii din România sociopați?

      Lipsa banilor, conservatorismul, promovarea non-valorilor…

      Se va schimba vreodata ceva?

      De fiecare dată când am mai ieșit pe-afară, mi-a lăcut să arunc un ochi si in ograda lor. Totusi, lumea nu e asa de speriata ca ar putea fi “spotted as” homosexual ca la noi. Efectiv, majoritatii li se rupe. La noi parca ii iadu’ pe pământ… “vai să nu se afle”, “sa nu se stie”, “discretie”… și cand colo, culmea ipocriziei, s-ar fute de numa’ numa’.

  3. Din punctul meu de vedere fluxul  ar trebui sa mearga in partea cealalta: pe masura ce inaintezi in viata ar trebui sa fii tot mai sincer si mai  impacat cu tine. Ar trebui sa iti faci sexualitatea acceptata de tot mai multa lume din jurul tau.  Ar trebui sa fii piatra pe care o arunci in apa si face cerculete tot mai mari pe masura ce unda se propaga in larg. Cerculete mai mari insa mai putin intense, la fel ca si parerile celorlalti din jur. Daca la inceput cei ce afla sunt cei aporpiati care au reactii care mai de care mai intense, opiniile cunoscutilor si cvasi-cunoscutilor nu are trebui sa conteze atat de mult. Ce sens are toata aceasta fuga in jurul degetului?!

  4. Nick, si eu sunt de aceeasi parere. Niciodata nu mi-am afisat sexualitatea ca pe ceva reprezentativ dar nici nu m-am dat de ceasu’ mortii cand cineva m-a intrebat s-au a aflat.

    De exemplu si pe site-urile de socializare…  cand mai aud pe cate unu’ cu “vai, mi-i frică sa dau poza…” îi dau ignore direct. Sau ce-i fi si in mintea ălora cu poze false… sau cu fo 15 conturi… etc.

    Uneori stau si ma intreb, e oare prea mult sa vreau sa fiu inconjurat de niste oameni câta’ întregi la minte? Să putem bea un vin, povesti, vedea un film, face drumeții, ajuta unii pe alții la nevoie…? Efectiv fuga asta continua după pulă, numai după pulă, mă scârbește efectiv… zici că sunt în mijlocul unei haite de lupi care n-au văzut carne în viața lor.

  5. Acum ascunderea nu mai are atat de mult sens. Si da, daca ai inceput fiind “out” probabil ca odata cu inaintarea in varsta te simti din ce in ce mai in largul tau. Insa daca ai deja o varsta, ai trecut (in Ro) printr-o perioada in care chiar era o tragedie sa se afle ca esti homosexual, iar in perioada aia ti-ai dezvoltat anumite reflexe ce s-au adancit cu timpul. E totusi greu sa schimbi un comportament pe care ti l-ai insusit (din necesitate zic eu) timp de atatia ani.
    Eu inca imi pastrez optimismul si cred ca lucrurile se vor schimba si se schimba, dar nu de la sine. Asa ca incerc sa schimb lumea in masura puterilor mele, astfel incat sa semene mai mult cu ceea ce-mi doresc.

  6. Nu cred ca este vorba de sociopatie (sociopatia este legata de educatie). Old homosexuals au avut si mai putin acces la “normalitate” inainte de 89 ca young homosexuals de azi (cluburi, grupuri, asociatii, intalniri etc) astfel incat acum batranii/maturii incearca un soi de recuperare a timpului pierdut intr-o maniera extrema, sarita de pe oricare fix. Altfel spus carnita proaspata, saraca… cu duhul de multe ori, fara limite, fara ratiune.

    Nu cred ca toti homosexualii din Romania ajung sociopati, dar sunt sub “tirania majoritatii” care dicteaza ce este in regula, ce este normal, sub tirania familiei, a fricii pe scurt. Depinde de noroc ori de persoanele apropiate ca homosexualii sa ramana “normali” (macar) din punct de vedere psihic.

    • Stefan, io am văzut cazuri de oameni care au călcat peste orice principiu pentru a se apropia de o bucățică de pulă.

      Și aici, categoriile se împart în două: sunt unii care sunt seficient de simplii încăt să îi satisfaca faptul că plătesc pe unu, isi fac treaba, si toata lumea e multuita si relaxata. Altii, in special cei la care se misca rotițele, nu suporta ideea de a plati pe cineva, pentru ca nu ii satisface natura impersonala a unu asemenea troc. Ăștia sunt cei mai aiurea… te suna de 50 de ori pe zi, sunt exagerat de săritori să te ajute (io am patit-o acum cativa ani, nu mi-am dat seama din prima, tipu’ si-a jucat bine rolul), intelegatori, culti etc… cand colo, daca isi dau seama ca nu pot obtine ce vor, te dau la o parte si trec la următorul.

      Anyway, nici nu vreau sa imi imaginez ce se intampla cu acesti oameni, ce lupta dau cu ei insisi. N-ar fi mai simplu ca legaturile sa fie cat de cat la acelasi nivel? De ce un om mai in varsta nu se muta cu un altul, mai o vorba, un sah, o iesire in parc… etc…

  7. Depinde ce intelegi prin educatie… Nu-s psiholog, deci nu stiu definitia folosita in domeniu. Ma refeream la un comportament disfunctional avand drept cauza influenta societatii. Bineinteles ca nu toti sunt sociopati, deoarece chiar si intr-o societate abuziva mai exista si oaze de liniste. Trebuie sa ai norocul de a te trezi in ele sau sa iti fi dezvoltat cumva mecanisme de adaptare la stres, presiune.

  8. E amplu subiectu asta! nu sunt eu niciun psiholog, niciun sociolog sa pot pune un diagnostic comunitatii gay din Romania.

    Suntem ca o groapa cu fiare:  aratati cu degetul de public si nesatui sa ne mancam intre  noi. Chestia cu pozele poate fi argumentata pana la un punct, atat timp cat exista pasionati de a descarca poze si a si defaima “semenii” pe unde apuca. Nu am patit, dar am auzit si vazut suficiente cazuri. Ce poate fi mai bolnav de atat? Cineva care nu stie cum sa isi infranga frustrarile decat astfel. Apoi cred ca e si in natura romanului de a se bucura de raul vecinului (biata capra). De aceea cred si comunitatea de gay romaneasca e diferita de celelalte.

    Vorbind la persoana intai plural nu inseamna ca (ma) includ pe toata lumea aici, dar ca sa nu jicnesc pe cineva si sa fiu eu la randu-mi discriminator, am ales formularea asta.

    Apropo de asta: o tendinta a gaylor neaosi este aceea de a  generaliza. Daca au intalnit pe unu intr-un anume fel, gata toti sunt asa. Daca cutare e curva si barfitori, tot romeoul e asa. Nu frate, nu eticheta dinainte ca doar nu suntem din Noua Dreapta sa zicem ca bulangiu= gunoi al societatii.

    Complicat!

  9. Nick, da, clar ca mentalitatea românească favorizează puternic comportamentul homosexualilor.

    Am un amic care a plecat prin tari straine. Si acolo, si-a facut niste prieteni hetero, cei de la job. Si unuia, la betie, i-a zia ca el e gay… si a ramas uimit cand ala i-a zis ca nu-i pasa cu cine si-o trage el. Asa e normal din punctul meu de vedere sa si fie…

    În același timp, nici ascunderea permanenta nu rezolva absolut nimic. Frica asta patologica de zi cu zi nu e sanatoasa, chiar ajungi sa te gandesti ca homosexualitatea e o boala de care ti-e rusine.

    N-as putea sa-mi inchipui cum mi-ar fi viata daca zi de zi ar trebui sa am grija pe ce site-uri intru, sters istoric, mesaje, pus telefonul pe silentios, sa amgrija cum vorbesc, ce vorbesc… numa’ ca să nu se afle.

    Intrebarea e asa: Ok, se află. Și ce? Ce se poate intampla daca se afla? Ne putem asuma evntualele repercusiuni? Prea putini. Asta e adevarul.

    Unora le e frica de faptul ca află parintii si-i ii da afara din casa, altora ca colegii de la lucru nu il vor mai privi la fel, altora ca ii da afara de la lucru si lista poate continua. Dar, atunci, in aceste conditii, nu ne facem fiecare vinovat de situatia asta frustranta?

    Adica, da, inteleg ca trecutul a fost greu si ca poate lasa amprente dar nu putem trai in trecut toata viata? Pe ce dracu ne-am mai nascut? Sa ne fie frica de cea ce suntem? C’mon… Da, dom’le, află cineva, si ce?

  10. @Robert
    Buna retorica in penultimul paragraf!
    In privinta generatiilor “inaintate” sunt totusi pesimist. Le consider pierdute. Odata ce apuci sa te obisnuiesti cu un mod de viata e putin probabil sa-l mai schimbi, chiar daca nu-ti convine in totalitate. Asa-i omul, comod, n-ai ce-i face. Sper ca macar sa le putem oferi urmatorilor conditiile in care sa nu mai simta aceleasi greutati.

  11. Robert ai apasat butonul rosu al unei masinarii complicate. Trist este faptul ca cei tineri ar trebui sa invete sau macar sa fie ghidati de cei mai in varsta. Ma folosesc de cele scrise de tine, sa-mi indrept degetul catre voi, cei in varsta, care va ascundeti in spatele unor mariaje false, iar in secret salivati la noi cei care avem curajul sa ne asumam statutul de homosexuali. Si credeti-ma domnilor, nu este degetul aratator, este celalat.
    Retineti un lucru, nu suntem datori nimanui sa dam socoteala cand vine vorba de sexualitate, pe cine iubim si de ce. Suntem liberi, si nu trebuie sa ne pese ce gandeste florareasa din colt despre noi. Atat timp cat sufletul nostru este curat, ne traim visul, la sfarsitul fiecarei zile putem pune capul pe perna cu zambetul pe buze, parerile celor din jur nu mai conteaza. Clipele in care crezi ca te vei vindeca de homosexualitate, momentele in care crezi ca parerea vecinului conteaza, este un pas inainte spre un drum pe care eu il numesc deseori “depresie”. De acolo pleaca toata nebunia, nesiguranta si neimplinirea ca om. As fi vrut in adolescenta sa gasesc suportul moral al unei persoane mai in varsta dar nu am avut sansa. Asa ca domnilor arat cu degetul din nou. Repet, nu este aratatorul!

    Alex are si el dreptate, generatiile “inaintate” nu se vor mai schimba. Ce pot face este doar sa ne sustina. Totul depinde de noi acum.

    Multumesc Robert pt acest articol, demult vroiam sa-mi folosesc degetul catre un anumit grup de persoane. Atasez scuzele de rigoare pentru tonul folosit in comentariul meu, poate vor fi persoane care se vor simti jignite.

  12. @LeKick #14
    Tot ce ai spus, este adevărat, doar că ai omis un mic detaliu şi anume:
    Se ia una bucată tinerel, proaspăt ieşit de sub fusta mamei şi dă peste un om matur, care chipurile o să-l ghideze, dacă ce învaţă de la persoana respectivă nu e ceva bun, dacă este ghidat spre o viaţă nefericită, dacă este „dresat” să fie „sclavul” maturului(nu mă refer la BDSM)…ce facem?
    Acum referitor la articol.
    De mult mă macină întrebarea, cum o să fie la bătrâneţe? Sincer îmi este groază de răspuns.
    Am văzut prin cluburi persoane trecute de a doua a tinereţe, care stau în”fundul” clubului şi salivează la diverse prospături. Unii vin însoţiţi de „ghizi” gata pregătiţi să facă rost de carene.
    Nu neg, poate există persoane mature care au ce să înveţe pe tineri, dar stau al naibii de bine ascunse. Poate aşa au fost învăţate se duc, la opera sau la gară, se fut cu cine apucă şi gata cu gay-ul pe ziua respectivă. Nu au învăţat să socializeze cu şliţul închis.

  13. Robert, eu unul văd un singur motiv de ţicneală: atunci când eşti incapabil să te accepţi pe tine însuţi.

    Majoritatea celor la care faci referire joacă teatru faţă de cei din jur în speranţa că, la un moment dat, se vor amăgi pe ei înşişi (şi îşi vor da crezare).

    Nu mai sunt petreceri gay cum erau cândva. Am fost în Soul Cafe prin 2005 (când era în mare vogă) şi am fost în august 2010. Prima dată m-am simţit efectiv bine: muzica, petrecăreţii, atmosfera – totul celebra (homo)sexualitatea. A doua dată am văzut obosiţi cu priviri hulpave: unul chiar accesa porn de pe mobil… nu mai era vorba de nicio sărbătoare, era versiunea de subsol a lu’ ghei romică, fiecare căuta de futut…

    Nu mai sunt(em) eu(noi) ceea ce am fost cândva. Am fost zilele trecute la un amic, plecat de prin ţara asta acum câteva ierni. Am fost la el la multe petreceri: ne scălâmbăiam, dansam, discutam, beam odinioară. Am fost şi acum aproximativ aceiaşi ca formaţie – ne-am revăzut, graţie lui, după mulţi ani. Cu singurul amendament că nu mai eram un grup – s-a stat pe bisericuţe, şi că unii dintre ei s-au refugiat în dormitor pentru un futai – deh, de dragul vremilor de odinioară… Trist!

    Nu ştiu dacă este chiar singurătate datorată lipsurilor. Poate par idealist, dar un om care este bun în ceea ce face riscă să supravieţuiască în mediul organizaţional în care  munceşte. Cred că mai degrabă este vorba de a ne complace în mediocritate. Nu mai suntem buni în ceea ce facem – nici măcar în a fi glamoroşi şi eclatanţi ca ghei.

    Cred că e trist dar… dorim parade ghei ca să sărbătorim… gheioşenia din noi, uitând că suntem ipocriţi şi că ne e de fapt oarecum silă de mediul nostru, de gheioşenia noastră. Deci, vrem să sărbătorim şi nu avem ce… Vrem drepturi: forme legale de oficializare a cuplului, adopţii… dar unde sunt cuplurile? Voi aţi accepta ca un copil să crească într-o familie tradiţională în care tatăl se fute cu cine apucă iar mama… face la fel? Păi şi atunci… cum ar fi cu echivalentul ghei “relaţia deschisă”?

    Cred că acest comportament atipic se trage din negarea foamei de sex, din imposibilitatea de convertire (sublimare) a acesteia.. Am stat mult timp şi m-am întrebat: ce este mai important pentru mine? Să mă fut sau să mă trezească cineva dimineaţa cu un sărut şi cafea fierbinte?

    – Tu ce cauţi?
    – Relaţie. Dar tu?
    – Tot relaţie… Hai, ne futem?

    Demnitatea, Robert, este ceva ce există sau nu există în noi. Este ceva care ţine de interior şi este ceva care nu se poate învăţa. Scriam pe undeva despre homosexualii pe care i-am cunoscut când am dat cu nasul de “comunitate”: erau oameni care se futeau în draci, dar totul pleca de la afinităţi mai subtile decât pătrăţelele de pe abdomen şi faciesul angelic… se admira la celălalt (şi) ceea ce se ascundea în spatele ochilor… Nu doar rimelul boit pe faţă, care în timp se transformă în riduri…Între timp, şi-au conştientizat “dinozaur-ismul” şi s-au retras cuminţi în cochiliile lor… Le-au luat locul alţii care nu-şi mai aduc aminte decât că se futeau în draci. Homosexualul de azi luptă să fie normal – dar nu ştie ce înseamnă să fie homosexual.

    Da, cred că sunt nostalgic după acele vremi în care a fi homosexual nu presupunea doar să îţi placă pula… ci presupunea un stil de viaţă. Azi, aparent contează să fii recunoscut ca homosexual: doar pentru că îţi place pula. Cândva, conta să fii recunoscut pentru ceea ce erai, ca tot unitar de valori (profesionale, culturale etc), în ciuda sexualităţii. Dispariţia valorii persoanei o deplâng…

    Prima dată când am fost într-un stabiliment ghei (Sherlock se numea… a dispărut de mult) era încă în vigoare vechiul cod penal…care era în vigoare şi când am făcut prima dată sex cu un bărbat… Dar astea toate s-au întâmplat demult, am trecut peste ele…

    N-ar strica, în încheiere, să trecem puţin peste definiţia fricii… “stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar“. Oare câte dintre fobiile de demascare ale homosexualului român sunt efectiv bazate pe motive reale?

    LDD, dacă tinerelul este tâmpit… este problema lui! În relaţia de care vorbeşti tu, “învăţăcelul” alege “mentorul” în egală măsură în care “mentorul” alege pe “învăţăcel”… Dacă ei se complac în a alege fiecare primul ieşit în drum, este problema lor… Sau militezi pentru “permis de mentorat”? :p
    “Învăţăcelul” trebuie să ştie, în primul rând, ce vrea de la viaţă… sau concret, ce vrea să înveţe de la “mentor”: tehnici de futut sau filozofie de viaţă? Pentru că, nu uita: “învăţăcelul” are cel puţin 18 ani… Nu este complet matur dar… are discernământ!

    • RZV, tare frumos le mai zici și pe deasupra și pe înțelesul tuturor.

      Eu m-am gândit că cel puțin în cazul meu, experiența o fi de vină că nu mă mai simt bine în diverse locații gay/cu gay. Blogul ăsta pentru mine e singura punte de legătură cu gheimea și asta pentru că, cel puțin prin ce îi p-aci’, mă simt mai “normal”, mai aproape de ce înseamnă pentru mine liniștit, fără stress, plăcut.

      De exemplu prin 2002-2005, când eram și eu mic (și mai prost, că și ăsta îi un ingredient esențial al “stării de bine”) aveam un grup de prieteni cu care reușeam să mergem, să râdem, să ne distrăm, să poștim o țigară, să vedem un film, un vin, etc. Lucrurile s-au schimbat dramatic, totă lumea e super ocupată, lucrează de dimineața până seara, plăcerea lucrurilor simple a dispărut cu desăvârșire, am impresia că fuga asta după nimic e din ce în ce mai puternică, accentuată… fiecare îi în lumea lui din care nu iese ușor, majoritatea relatiilor de prietenie merg pe un fel de interes, prietenii adevărate nu prea au timp să se dezvolte… și uite-așa trebuie să ne mulțumim cu gunoaie. Sau să ne izolăm.

      Majoritatea gay-ilor pe care îi cunosc pun pula pe primul plan, no matter what…. indiferent de vârstă. Un amic de 30+, amic bun de altfel, inteligent, fain, tot ce vrei… ori de câte ori are ocazia să mă prindă la telefon sau pe net, invariabil după 1 minut de amabilități ajunge la subiectul pulă. Un altul, și-a conturat viața toată în jurul pulii… și-a îndepărtat puținii prieteni adevărați și-și trăiește “marea iubire” cu un tip de 20 de ani semi-analfabet.

      Asta mi-e mie ciudat, cum naiba se face că uneori oamenii sunt capabili să-și sufle singuri fum în ochi, după cum spunea o prietenă? E atât de frustrant să vezi oameni care se comportă mai rău decât mâța mea când îi în călduri când e vorba de pulă. Iar asta, amestecată cu FRICA de a nu afla cineva, minciuna continuă… dă ceva de-a dreptul grotesc.

  14. Stai așa că nu-i așa. Să le luăm pe rând.

    1. De ce le este teamă să spună că sunt gay?

    Pentru că au foarte multe complexe de inferioritate din perioada în care s-au negat, au multe cicatrici pe interior din perioada în care nu s-au înțeles pe sine, le este frică de singurătate și sunt conștienți că dacă s-ar afla, mulți „prieteni” i-ar da dracu’. Acum sunt mulțumiți așa cum sunt ei. Le e bine, le e cald. Au viață socială și viață privată. Și nu vor să le combine. Așa e stilul lor de viață. În frica lor, ei șăd comod. Lasă-i să moară în nebunie, abia avem șou mocca.

    2. De ce bărbații mai bătrâni se dau la cei tineri?

    Pentru că sunt aceiași care, în tinerețe, futeau tot ce prindeau și nu le-a plăcut niciodată să se așeze undeva. Lupului îi cade blana, dar năravul e prins cu Poxipol. Ai plecat de la premisa că ei au chef de măritiș. Nț. Vor verdețuri. Face bine la corazon, mon cher.

    3. De ce dramatizăm?

    Pentru că ne place – nouă, ca „specie” – al naibii de mult. Să fim victime, să dăm vina pe alții, să ne văităm. Pe mine mă amuză rasa poponărească din punctul ăsta de vedere. Păi, dom’le, Maria Esmeralda Mercedes Antonia Garcia Marquirez din telenovela „O să mor pentru iubire”, moare de ciudă când ne vede. Se inspiră din replicile date cu lacrimi în ochi și genunchii moi. Pe bune de nu cred că scenariile de telenovele sunt scrise de niște efeminați. Prea e treaba pusă la milimetru.

    Mdea.

  15. Robert, iti inteleg situatia, eh imagineaza-ti ca acelasi lucru se intampla cred, cu fiecare blog LGBT. Apoi, ma uitam la scandalul ala cu fatuca aia si Carmen Serban. Eu, personal sunt indignat de modul in care i-a facut un coming out! Nu ma intereseaza daca este adevarat, desi clar vad ca nu este adevarat! Punctez cu stupoare, nu au pasarici, vrabiutze, piulite lipsa… Ci au un car de probleme, incepand de la din alea light la probleme legate de personalitate. AnyWAY 🙂 Sa ma bata bunul Dumnezeu, cand ajung in Sauvage ma ia cu greata scarba si dispret! Toata lumea are treaba cu toata lumea, mai nou… aia care sunt mega activi pula XL circumcisi (de zici ca noi ni`s evrei) se transforma peste noapte. Uite o dovada clara de sambata!

    Sa-ti mai povestesc ce mi-a fost dat sa vad acolo? Bai, n-am nimic cu nimeni, oricum sunt cel mai cu aere, cel mai figurant, cel mai cel, cel mai nush cum si nush ce! Dar, astia mici (in general generatia `90) nu mai au HO!

  16. Vis-a-vis de alea 2 lesbi, chiar vreau sa le vad personal in fata tribunalului arendat localitatii mele de domiciliu, cu cererea in mana cum le flutura la Compartimentul Plangeri Civile ca li s-a folosit faimoasa imagine pe DarkQ. Apoi mai discutam!

    Da` frate, asta cand si-a facut cont nu stia ca exista si posibilitatea de a-ti adauga alta adresa de e-mail? Daca e chiar asa de versatila, discreta si curata? Bineinteles, completez cu evlavie si frica de Duhul Sfant?

    • gabriel, daaa… în aparență toți vor să fie heteroi. Nu contește că ei sug pula în WC, dar, ei este hetero.

  17. Gabriel, who the fuck is carmen serban… ceva travestit? Ca nu le tin evidenta spre nerusinarea mea.

    Si fătuca asta din poză cine-i? Ti-o dat voie sa ii publici poza? Sau merge și asta la poliție? 🙂

  18. Thuamne Robert, nu esti de loc informat… Nu esti la curent cu The News from Temesvar!

  19. Gabriel #18
    Care era tematica petrecerii?

    Robert #19
    Lasă Robert că avem noi un amic, ceva mai matur pe la 40 ani, care a început a se întâlnii cu puşti de 20 de ani, iar primul lucru pe care l-a spus de băieţel a fost că are cea mai frumoasă pulă pe care a văzut-o în viaţa lui…deci???
    Ce mă interesa pe mine cum e pula ăluia?

    Gabriel #20
    Care este faza cu cele două fete, curios/bârfitor din fire.

    Robert #21
    Carmen Şerban – cântăreaţă de muzică lăutărească/manele. E de pe la tine , parca trăieşte în TM. http://www.facebook.com/carmenserbanartist
    A apărut o domnişoară de prin Neamţ, care spune că şi-o tras-o cu Carmen vro 3 luni… şi de aici mare tragedie.

  20. LDD Tre sa apara si comenturile mele, da` vin mai greu ale mele ca sunt mic si incepator! Aia ni, aia! Restul o sa apara in comenturi detalii si din astea! Si imi asum responsabilitatea pentru cele spuse si postate! Multumesc!

  21. Aseara fu seara Valentine`s fucking day! Acum doua saptamani, cu aparitia distinsei si inegalatei Lepa Brena, a fost seara Sarbeasca!

  22. Lasati ma barfele. Topicu’ ăsta nu ii despre carmen serban, tipa care si-o tras-o cu ea. Faceti un alt articol daca vreti.

  23. „de ce e așa de greu să să se mențină o urmă de demnitate în cazul homosexualilor?”

    Cred că răspunsul e chiar simplu: pur și simplu nu au conceptul de „demnitate” în mintea lor. Nu se controlează. Nu au (sau nu aud) vocea rațiunii care le spune că ar trebui să se calmeze, că nu e sfârșitul lumii dacă nu obțin ce vor… Cum bine a punctat cineva, mai e și obișnuința.

    „De ce o iau razna unii homosexuali, mai ales la bătrânețe?”

    Din cauza lipsei maturizării. Maturizarea înseamnă trei lucruri: (1) asumarea responsabilității, (2) simțul controlului circumstanțelor directe și imediate, (3) simțul apartenenței la ceva mai mare decât propriul ego. Cu alte cuvinte, ăștia nu au trecut de pubertate!

    Alte întrebări, Robert? 🙂

  24. Queeditch… dacă definim în cazul bărbatului pubertatea ca vârsta la care descoperă (1) că are pulă şi (2) la ce serveşte aceasta, concluzia logică este că te înşeli: au intrat în pubertate dar nu s-au mai îndurat să o depăşească…

    BTW, îmi place definiţia aia cu “Perioadă, vârstă între copilărie și adolescență, caracterizată prin apariția funcțiilor de procreare.” Nu de alta, dar trag de acolo alte 2 concluzii: (1) ai dreptate (nu vor procrea niciodată, deci nu au ajuns nici măcar la pubertate) şi (2) homosexualii sunt un paradox: deşi nu se reproduc, ca celelalte (ne)vertebrate, numărul lor creşte….

  25. Rzv, sunt sigur că ți-ai dat seama că m-am referit de fapt la pubertatea psihologică, dar ai extins (sper că nu și limitat) ideea la cea fizică (sau, altfel, am vorbit la figurat și tu ai împins mai departe, la propriu). 🙂

    Adică știi cum sunt adolescenții, mereu în călduri, mereu „conduși” de hormoni în loc de creier. :)) Și mereu în căutare de senzații cât mai tari. Toate astea cu prețul unui viitor care ar fi putut fi mai bun dacă și-ar fi pus capul la contribuție, dacă tot au lăsat inima deoparte… Păcat, mie chiar îmi e milă de ei…

    Să vezi bărbați trecuți de 40 de ani cum încearcă să trăiască de parcă ar fi adolescenți e cel puțin aiurea, iar Robert a punctat tocmai acest lucru.

    A, și nu sunt de acord că numărul lor crește. E mereu același, singurul număr care crește e al celor care ies la suprafață. Am mai zis asta, cu altă ocazie, în alt comentariu la altă postare.

  26. Calea adevarului este grea, putini sunt cei care pot merge pe ea.
    Dar este singura cale buna pe care o putem alege pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

    Asta inseamna sa fim sinceri si sa spunem adevarul. Si sa traim in adevar nu in minciuna.

    Cum zice in Biblie: Adevarul ne face liberi! Si asa este!

    @RobertG asa sunt oamenii nu ai ce face, asta este lumea in care tarim. Frica, prostia, rautatea si ignoranta este la tot pasul.

    Oricum asa incet oamenii o iau razna. Dumnezeu sa ne ajute.

  27. De ce o iau razna unii homosexuali, mai ales la bătrânețe?

    Singuratatea si prostia este de vina.
    Prostia care se aduna in timp ajunge sa faca mult rau.

  28. Ioi… descrierea clubului m-a facut sa izbucnesc in cel mai sanatos ras. Si… da, iti impartasesc parerea. O descriere realista. M-am amuzat teribil la acest post & comments.

    Am totusi un amendament de facut 😀

    @toti: Dar ce parere buna aveti… sociopati… haita de lupi… ioi… 🙂

    Am doua intrebari:

    1. Sunteti siguri ca vreti sa aruncati cu piatra?!
    2. Sunteti siguri ca esantionul luat ca referinta este reprezentativ?!

    Nici mie nu imi place deloc, ce fac cei enumerati mai sus. Este insa dreptul fiecaruia sa se manifeste. (si parca noi cerem peste tot dreptul la libertate de exprimare. ne-am schimbat colectiv parerea si nu ati apucat sa ma anuntati? rusinica….) Societatea are o foarte buna metoda de a se autoapara. Exclude minoritatea. Daca in cercul vostru sunteti o minoritate, atunci inseamna ca pur si simplu nu aveti ce cauta acolo. Ca ar trebui sa cautati in alta parte.

    Sa luam un exemplu, te duci intr-un local, si nu iti place cum esti servit, cum se comporta lumea in jur, ce faci?! Te ridici, pleci in alta parte. Simplu. Cauti grupul in care sa te integrezi. Cauti locul in care sa fii parte a majoritatii.

    Daca nu ne plac cluburile poponautice existente, atunci este timpul sa deschidem altele in care sa se faca ceea ce vrem si noi. Cum spuneam si in alt post al meu, eu imi doresc astfel de cluburi. Pana cand o sa imi permit sa il deschid, o sa il fac la mine acasa, in sfera restransa, cu rezervare si card de Club Member. 🙂

    Marea majoritate a oamenilor atrasi sexual de acelasi sex, isi traiesc viata in deplina normalitate. Se plimba, viziteaza muzee, rad cu prietenii, beau un vin, merg la picnick… Atata doar ca ei nu se manifesta atat de vizibil. Nu scandeaza pentru nici un drept, nu fac drame in public, nu se fac remarcati. Isi traiesc frumos viata. Cu toate ale ei, bucurii, tristeti, greutati si cadouri.

    Asta, zic io, ca nu ne da dreptul sa ne folosim de un esantion nereprezentativ si sa ne opinam fata de el, tragand concluzii generalizate. Daca ne opinam si tragem concluzii, sa precizam care e esantionul luat in studiu.

    q.e.d.

    Concluzie: Daca tot suntem mai multi cei doritori, nu vreti voi sa facem un local in care sa ne intalnim la ceaiocafocitrowhatevonada si la povesti? Cu muzica frumoasa?! Si petreceri tematice? 😀

  29. @Da_Vero: je stie asta… si?! de cand distanta este o problema?! 🙂
    stie je o solutie.

  30. teleportarea… (glumesc)

    nu trebuie sa fie un club in adevaratul sens al cuvantului. caci probabil nu ne permitem nici unul asta :p (sau poate?!) nu trebuie sa fie deschis pentru toti, si nici macar cu permanenta. Se pot organiza la 2/n saptamani, intalniri, in diferite locatii cu socializare. preferabil tematica.

    Asta desigur ca solutie temporara, pana investeste cineva intr-un lant de cafenele in toata tara :)))

  31. 🙁
    intr-un anumit fel,fiecare om sare de pe fix undeva la batranete.
    chiar daca unii au noroc si sunt mai din “piatra” si reusesc cumva sa…ramana pe “fix”.
    apoi e vorba aia ucigasa …
    “…te intreab la batranete ce ai facut in tinerete..”

    gay sau ne…fiecare are ceva “neterminat” sau o tara personala…
    🙁

  32. De ce o iau razna unii homosexuali, mai ales la bătrânețe?
    ERAU razna de mici. Doar că pe atunci nu deranja imaginea, una e să vezi unul cruduţ fremătând după pule, ţi se pare firesc ” ale tinereţii valuri”. Doar că nu e vorba de o stare trecatoare ci de un mod de viaţă. Şi ajunge specimenul la bătrâneţe să provoace disconfort asistenţei( apropo, ar trebui specificată care bătrâneţe pentru că fiecare se gândeşte la altceva când spune asta, eu la 60+, alţii sunt sigur că 40+).
    Apare prin comentariile voastre ideea că hoaştele bătrâne ar trebui să ia câte unu doi gheişori şi să îi formeze moral, să îi înveţe drumul drept. Doar că pentru a face asta ar trebui să fi avut tu la rândul tău un mentor şi mulţi dintre noi ne-am descurcat singuri din motive uşor de bănuit. Şi mai e o condiţie, cei tineri ar trebui să caute fiecare mentorul,care trebuie admirat , respectat, cultivat ( pe modelul interbelic ” Joi mi-e imposibil să te întâlnesc/ Că mănânc c-un unchi pe care-l moştenesc”). Aici e o mare problemă la românii de azi, nimeni nu respectă pe nimeni. E o luptă nedemnă a diminuării, la primul contact tindem să observăm defectele şi de acolo lucrurile merg din rău în mai rău.
    În încheiere spun că suntem mulţi oameni de multe feluri şi vă recomand în locul lamentării răbdare, receptivitate, bunăvoinţă.

  33. CM și abstraaact, considerați că cele spuse de voi mi se aplică și mie? E doar o întrebare, no stress.

  34. de mult asteptam un asemenea subiect.
    am 52 de ani.
    dupa ce am citit aici am doua alternative:
    – un afis in piept pe care sa scrie GAY
    – sau sa ma sinucid.
    P.S – nu voi alege nici o varianta, sint o persoana cu bunele si rele,am sentimente, am un job, platesc impozite, nu e treaba nimanui cu cine fac eu dragoste.
    P.S.S – sincer – nu puneti etichete,subiectul este mult mai amplu,fiecare individ are anumite particuralitatii in decizi si comportament.

  35. Queeditch nicio clipă nu am vrut să descriu pe cineva anume, cu atât mai puţin aş îndrăzni să evaluez dacă ţi se aplică ceva din ce am spus, tu poţi spune asta. “no stress” zici, asta chiar mă îngrijorează, ce-am spus, de ce m-aş stersa?

    Eu am vrut doar să ataşez un bemol discuţiei, aşa din solidaritate , sper că se detectează ironia din spatele anumitor exprimări ale mele, dacă nu sunt nerăbdător să retrag ” hoaşte bătrâne” …

    Cornel 50, mai sunt opţiuni (deşi mi-ar plăcea mult un detaşament de moşulici mărşăluind cu câte un carton în mănă” sunt gay”).

  36. Pe subiect ar fi mult de discutat, cel putin parerea mea, dar nu o pot exprima acum detaliat deoarece conexiunea telefonului imi face figuri, ma trezesc ca trebuie sa mai dau odata send, plus ca mi-e greu sa tastez, mai ales dupa ce mi-am consumat aproape toata energia (poate fara rost) pe un alt post.

    Din catd am observat, in multe cazuri nu “sariti de pe fix” ar fi termenul, ci unul care indica un comportament mai periculos pentru tineri (sentimental vorbind, nu violent), si anume extrem de versati (nu versatili).

    Daca cei “sariti de pe fix” se dau in stamba si emana “turn off’s”, ramanand adesea fara “prada”, cei versati sunt de temut pentru ca apeleaza la tehnici marsave pentru a-si atinge scopul, de la invocarea anumitor boli (netransmisibile!), pentru a induiosa ţinta, pana la afisarea starii financiare foarte bune si promisiunile ca victima va beneficia de tot cand se vor muta in apartamentul modern-luxos din… Drumul Taberei, apartament in care tinerelul e atras pe fuga pentru una rapida.

    Sedrea trebuie sa fie rapida, astfel incat victima sa tanjeasca dupa alta cand ajunge acasa. Tehnicile pe care le aplica versatul necesita la inceput neaparat castigarea increderii prin afișarea pe mes a unor diplome, unui limbaj elevat si unei suferinte aprigi cu privire la pierderea iubitului cu care a trait o fenomenala relatie de dragoste, cel din urma fiind fulgerator luat de Doamne-Doamne, astfel incat versatul nu a mai putut iubi, nemaiîntalnindu-se cu alti barbati.

    Dar nu putem da vina numai pe el atata timp cat vor exista tineri cu “daddy-issues” rupti de simtul realitatii. Si cand simt ca tinerii vor mai mult in relatie, sau dau semne ca simt minciunile, versatii renunta rapid si elegant la acestia, incepand cautarea pentru altul.

  37. Si exista o poveste in sapatele a ce am spus, dar nu a mea, desi nu o data versati au incercat sa ma ademeneasca. Simtul meu autoprotector a fost mai presus de mrejele in care trebuia sa fiu atras. Cum am spus, ar fi multe de povestit, pe fapte reale, si voi reveni. A nu se simti cineva lezat, nu incerc etichetarea celor putin mai in varsta, ci relatarea unui trend regasit si la hetero.

  38. cornel_50 : Știi de unde vine prescurtarea P.S.? Întreb, fiindcă am văzut că ai scris P.S.S.

    CM : când am scris „no stres”, am vorbit serios. 🙂 Eu nu fac armăsar din țânțar. Dar, dacă vrei să știi ce m-a făcut să pun întrebarea cu pricina, îți dau un citat: „ar trebui specificată care bătrâneţe pentru că fiecare se gândeşte la altceva când spune asta, eu la 60+, alţii sunt sigur că 40+”. De asta m-am simțit puțin vizat. Acum am văzut că nu era cazul, mulțumesc pentru răspuns.

  39. M-a atins articolul ăsta exact în ce am mai scump (ei nu chiar, da’ e de efect fraza) şi anume în vise. De tânăr mi-am imaginat o relaţie plină de schimburi culturale cu un mentor. Dar nici nu l-am foarte căutat, nici nu mi-a ieşit în cale, admiram ideea poate de asta nici nu am fost dezamăgit. Acum mă apropii ca vârstă de poziţia cealaltă şi mă tem că nici nu am adunat destule de oferit şi începeam să cred că nici nu e cerut pe piaţă jobul ăsta.
    Şi să vină unu’ şi altul să arunce cu noroi în visul meu?

    @ Adi. Ce povesteşti tu este urât. Mi-ar plăcea să aflu că e ficţiune, altfel observarea unei relaţii de asta păianjen-musculiţă îmi accentuează mizantropia incipientă…

  40. RobertG, mulţumesc de compliment! (#19).

    Queeditch (#32): era vorba de un spirit de glumă. Inclusiv partea cu numărul care creşte. 😆

    abstraaact, #35: nu este vorba de “aruncat cu piatra” aici. Este vorba de identificat un comportament pe care (o parte dintre noi) îl considerăm inadecvat. Eu unul interpretez articolul lui RobertG ca fiind un fel de “ce dracu’ facem fraţilor ca să nu ajungem aşa?”… Dacă mă gândesc prea mult… my bad!
    Cât despre excluderea minorităţii… este o discuţie destul de amplă: unde te duci, când ai la dispoziţie o singură alegere (sau niciuna)? În Bucureşti sunt (încă, dar nu pentru mult timp) 3 locaţii după ştirea mea… Dar în restul ţării? Îmi pare rău, dar nu sunt dispus ca pentru o noapte de clubbing care, să zicem, ar fi pe gustul meu în Timişoara, nu sunt dispus să pierd o zi pe drum la dus şi încă una la întors…

    Ideea ta cu petreceri tematice e bună… dar sortită eşecului. Eu unul (şi cred că pot vorbi aici şi în numele partenerului meu) nu pot lipsi de la serviciu (nu, nu trăim pe un norişor roz, încasând dividende sau rentă, nici nu am câştigat la loto). Prin urmare, nu am decât un weekend format din sâmbătă şi duminică. În care trebuie să mă ocup şi de casă, şi trebuie să apuc să mă şi odihnesc. Să umblu brambura pentru câteva ore de petrecere prin toată ţara pur şi simplu nu este fezabil… oricât de dragi mi-ar fi cei cu care m-aş întâlni, oricât de reuşită ar fi petrecerea.

    CM (#41), nu este vorba de  o vârstă anume – sau cel puţin eu unul nu văd problema ca fiind o vârstă anume. Este vorba de un comportament anume, care sare în ochi. Nu mă pun în calea fericirii altora şi nici nu cred în limitări de vârstă când vine vorba de iubire (atenţie, iubire!). Dar nu sunt sigur căsunt chiar atât de dese situaţiile în care un tip de 40-50-60 de ani are ce discuta cu un abia-major care încă nu are motive (=tuleie) să se bărbierească… Ale cărui dileme existenţiale sunt “Vai, nu pot copia la BAC!” sau “M-am certat cu mama şi nu îmi mai dă bani de club”…

    Cum povestea LDD (#25), avem un prieten de 40 de ani care se fute cu un tinerel de 20. Singura calitate a acestuia pe care a invocat-o în faţa prietenilor este că are “cea mai mişto pulă pe care a văzut-o”. Pardon, dar de când este motiv să vină acel pulache în casa mea sau la petrecerea de ziua mea pe baza acestei calităţi? Mai ales când individul este incapabil să articuleze mai mult de “bună” şi  “la revedere”? Problema mea, aplicând articolul lui RobertG la această situaţie particulară, dar concretă, este: Ce anume este defect la această situaţie?

    Vrea să îl “educe”, vrea să îl “şlefuiască”? OK, de acord! De acord să ne vedem cu toţii cu el… Dar să îl implice în conversaţie, să îi arunce o carte în mână, să îl ducă la un film, la un spectacol, la o operă… Nu să stea amândoi, într-un grup de 6-8-10 persoane, cufundaţi infantil într-o discuţie privată vizavi de “care e mai futabil la masa de lângă”, “cum te fut când ajungem acasă” şi “uite cu cine mai vorbesc pe Grindr / Romeo de pe iphone-ul meu”…

    Faţă de această atitudine, îmi pare rău, dar nu pot fi nici receptiv, nici răbdător, nici binevoitor: futaiele, mon cher, sunt chestiuni private, care se petrec în dormitor! Socializarea este o altă chestiune – în care este cazul să se acorde respect celorlalţi…

    cornel_50, nu cred că alternativele tale sunt chiar atât de limitate. După cum cred că nu ai nici ca singură alternativă să salivezi vizibil după un puştan de 18 ani. Sau să te uiţi peste umăr la fiecare 30 de secunde ca nu care cumva să te dai de gol că eşti – Doamne fereşte! – gay.Decât dacă singurul lucru care te defineşte pe lumea asta este sexualitatea ta. Nu este treaba nimănui cu cine faci dragoste, dar aici era vorba de cu cine te fuţi – şi de cât de vizibil faci să fie asta pentru cei din jur…

    Sexualitatea este, şi cred cu tărie asta, o chestiune privată. Pentru că ceea ce ţine de sexualitate se petrece în intimitatea a 2 oameni – mă rog, acum e la modă şi între mai mulţi… Nu am susţinut niciodată că trebuie să fii “out & proud” – este un concept care mie mi se pare cretin: cel care sunt, sunt eu, cel care plăteşte taxe, care are un rol în societate, care munceşte, care merge la teatru, care curăţă zăpada de la bloc etc. Eu NU sunt un poponar cu smacolină pe faţă şi pene în păr care flutură la TV, frângându-se suav din şolduri, cu pancarta cu “sunt gay” – pentru că nu asta mă defineşte. Pe de altă parte, nu sunt nici genul care să discute despre viaţa privată. Toţi apropiaţii (înţelegând prin asta, toţi cei care îmi calcă pragul, rubedeniile – cu 1-2 excepţii – etc) ştiu că sunt într-o relaţie cu o persoană de acelaşi sex. Iar dacă mă întreabă cineva ceva despre viaţa privată, în funcţie de modul în care percep persoana, fie răspund “e treaba mea ce fac în dormitor”, fie răspund sincer.

    Ca să fiu un pic off-topic (apropo, totuşi, CM #46 mi-a adus aminte de acest episod), acum vreun an aşteptam bagajele pe aeroportul din Bologna. La recuperarea bagajelor, revăd un “moşuleţ” care probabil avea vreo 60+ ani, cu care schimbasem câteva vorbe în avion – politicos, cult, glumeţ, plin de bun simţ – mi-a făcut ora (destul de târzie) de zbor mult mai agreabilă, deşi nu a venit vorba niciodată de sex(ualitate). La un moment dat, se luptă cu un geamantan imens – încearcă să îl ajute un moşuleţ cu un aer distins, de aceeaşi vârstă, care stătea dincolo de el în avion – dar fără succes. Pun mâna, îl ajut, urc geamantanul în cărucior. Celălalt domn îmi spune “vă mulţumim!” şi salută, scoţând pălăria ca în filmele vechi. Mi-a dat o lacrimă… bagajele lor, ca să fie mai uşor de recunoscut, erau legate de-a curmezişul cu o eşarfă cu curcubeul nostru. Pe fiecare faţă a geamantanului imens era câte un sticker cu o inimioară roz, in care scria: “I am GAY!”.

    Le-am strâns mâna, le-am explicat că mi-a dat lacrima pentru că îmi doresc să ajung şi eu asemenea lor, alături de partenerul meu, când vom fi de vârsta lor – şi ne-am luat la revedere.

    Adi (#47), nu cred că versaţii de care vorbeşti au fost vreodată excluşi de RobertG când a scris articolul ăsta… Ba chiar am vaga senzaţie că la ei se referea. Am cunoscut şi eu astfel de exemplare – le-am rezistat cu stoicism, dar am deprins de la ei ce era util de învăţat. Pentru că, pe vremea mea, te atrăgeau (mă rog, în cazul meu) nu cu bani sau un apartament / garsonieră jegos prin D.T., ci cu invitaţii la spectacole “sold out” ş.a.m.d. Şi-am profitat de cultura lor, de cercurile în care se învârteau, fără a mă vinde pentru asta. Pe de altă parte, my bad!: nu am fost niciodată genul care să moară dacă nu are un telefon ultimul răcnet… sau dacă nu îşi plimbă posteriorul într-un audi bengos, al cărui proprietar nu are bani de benzină…Cum bine ai spus şi tu (#48), şi cum spuneam şi eu (#16), fiecare trebuie să ştie ce vrea de la viaţă, pentru a şti ce alege… Dacă “el” te-a ales pe tine, nu este musai ca şi tu să îl alegi pe “el”… la naiba, doar are balta peşte!

    CM (50), existenţa acestor “păianjeni” nu este o scuză pentru mizantropie. Într-un fel sau altul, cu toţii pendulăm între “păianjen” şi “musculiţă” de-a lungul vieţii – în plan personal, în plan profesional… Nu este cazul unor atitudini extreme (şi zic eu asta, care sunt un poponar mai homofob decât mulţi din noua dreapta)… Pe de altă parte, eu îmi permit să fiu homofob: mi-am găsit “musculiţa”…deşi uneori mă întreb dacă nu care cumva este “păianjen”… 😆

  41. cineva a spus “salivarea dupa baieti de 18 ani..”
    urat.
    fiecare senior se uita si dupa un tanar frumos.sa fim seriosi!!!!si tinerii se uita dupa cineva frumos!!!cu salivatul sta treaba in felul urmator:exista posibilitatea de a admira ceva frumos si de a masca elegant “salivatul”.sau se poate exprima la un nivel mai …low.
    depinde de educatie.depinde de fire.si poate si de starea mentala a fiecaruia in parte.
    viata sexuala a seniorilor gay,nu difera cu mult fata de a juniorilor.
    🙂
    sunt firi tumultoase,debusolate…
    sunt si firi statornice.care puncteaza mai mult un confort izvorat din stabilitate.

  42. Rzv
    sti tu cum este in provincie?
    despre fluturasi de 18 ani, fi sigur nu salivez.
    vezi aici este problema se ia ca etalon “cu cine te futi” chiar daca sint singura exceptie (ce modest sint) eu nu ma fut, asta doream sa scot in evidenta si sigur nu sint unicul.
    “dar aici era vorba de cu cine te fuţi – şi de cât de vizibil faci să fie asta pentru cei din jur…” – cumva ar excita pe cineva acest lucru? mai degraba cel care face asta ori este frustrat ori lipsa cultura.
    in popor se spune ca “fiecare sac isi gaseste petecul” intelegi morala.
    Dar am avut un partener de 29 de ani timp de trei ani, pacat ca nu va poate el spune ce clipe am petrecut impreuna.
    Imi place sa dansez – uite pe mosul ala pe ring desi nici nu simt si nici nu arat ca un “mos,”.
    Nu sint o persoana debusolata, sociopata, frustrata.
    Consider ca mai am multe de oferit si nu voi abdica de la principiul cu ce moneda platesti cu aceasi vei fi rasplatit.
    Regrete exista – chiar si astazi dupa terminarea programului de la job doream sa ies cu cineva la o cafea, discutia sa nu fie despre fotbal, curve, etc.

  43. Cornel, ai putea să scrii despre viața ta. Poate îi faci pe unii să se gândească mai bine. 🙂

  44. @Cornel
    Ce fel de provincie, gen Iaşi sau gen Bistriţa? Chiar nu ai cu cine ieşi la o cafea în provincia aia a ta? Doar n-oi fi “the only gay in the village” (… e a doua oară săptămâna asta când îmi amintesc de Little Britain)

    http://www.youtube.com/watch?v=KrlzaBNgz-M

    Dacă nu arăţi ca un moş nu are niciun farmec dacă ştii să dansezi.

  45. Salut
    Vreau sa spun ca demult prin 2008 am fost si eu in singurul club gay din zona Galati-Braila, acuma sunt 2, si sincer am fost dezamagit, nu multa lume dar cat sa fie plin, dar ma-m simtit ca un strain ,pentru ca cei de acolo erau desa impartiti in bisericute. Nu mi-a placut deloc, mergem in club ca sa ne distram atata tot. Am decis sa nu mai am legaturi cu comunitatea gay din zona mea. Si am renuntat si la prietenii hetero si acuma nu mai am nici un prieten si desi consider ca nu am facut bine am cantarit toate variantele si am decis sa renunt la acei prieteni. Am preferat sa traiesc in izolare si sa ma refaac.
    Si sincer ce aveti daca eu am 20 de ani si ceva si ies cu tip care are dublu cat mine, atata timp cat eu il iubesc si el ma iubeste. Vreau sa mai spun ca intr-adevar multi tipi mau ranit si am trecut cu greu peste asta, chiar nu conteaza varsta daca stii sa te porti cu cel de langa tine.

  46. Razvan, adica Rzv, din ce am inteles eu citind articolul trasnitii sunt prin clubul tot weekend-ul, si nu prea au succes, imi imaginez, decat in cel mai fericit caz la una mica in băica. Adevaratii “periculosi” sunt multi si mai buni de-atat, cu anumite standarde ce includ uneori si genul de socializare de care ai pomenit mai sus, cum ar fi si o seara la opera (chestie reala).

    CM, nu stiu cat de urat e ce am spus, ideea e ca am vorbit “pe surse”, (nu fictiune) numai prin un singur exemplu, cel mai elocvent, de altfel as mai putea vorbi. Acum ma gandesc si eu ca poate fi tare o aventura cu un matur, doar aveam si eu bucurii in gand la bărbățoi mai maturi (nu tătăici!) dar viata nu e o fantezie si realitatea poate sa doara daca fresh meat nu-si pastreaza capul pe umeri.

    Eu m-am pastrat in realitate si cred ca m-a salvat de astfel de dezamagiri frica specifica unui neinitiat, cel putin m-am documentat bine despre toate aspectele celor ca mine, si totusi atunci cand era sa cad in plasa odata, am cerut sfatul prietenului meu online de acum 3 ani, actual iubit.

  47. @Queeditch(43): Eu zice multe…. deci nu stie je la ce ziceri ale mele te referi. te rog, ilumineaza-ma!

    @rzv: observatiile tale sunt pertinente, dar…
    semnalul de alarma tras de RobertG, l-am observat, l-am inteles si l-am apreciat. Ce nu am apreciat eu insa, este faptul ca imediat ce se iveste un subiect, in care putem sa defaimam pe cineva/ceva, toata lumea sare la lupta. De ce?! suntem cu totii atat de perfecti incat sa ne permitem luxul asta? hmm… io ma uit in oglinda, si vad destule imperfectiuni, incat sa nu sar atat de curajos la lupta.

    “Cât despre excluderea minorităţii… este o discuţie destul de amplă: unde te duci, când ai la dispoziţie o singură alegere (sau niciuna)? În Bucureşti sunt (încă, dar nu pentru mult timp) 3 locaţii după ştirea mea… Dar în restul ţării?” Ok. Total de acord. Nu exista o multitudine de variante, daca le iei in calcul doar pe cele gay.
    Dar…. va rog eu, lamuriti-ma si pe mine. De ce ar trebui ca totul in jurul meu sa aiba ceva de a face cu “lumea” gay?! De ce nu pot iesi sa ma distrez intr-un local care sa imi placa, daca nu e gay sau gay-friendly?! Mergem noi pe strada cu eticheta afisata la vedere cu “fac sex cu persoane de acelasi sex” sau “sunt atras de persoane de acelasi sex”, si ne opreste furios la intrarea in local paznicul?!
    Sunt sigur, ca asa cum tu nu simti nevoia sa te saruti in public, sunt foarte multi care nu o simt. Atunci, zic io… ca o seara intr-un club/pub/local in care se intampla ceea ce tie si partenerului iti place va fi o seara foarte reusita. Si astfel nici nu se mai pune problema numarului de 3 in Bucuresti, 1 la Timisoara, Cluj, Brasov, Constanta… etc si 0 in alte orase.
    Pe mine unul m-ar apuca supararea, daca m-as uita pe lista evenimentelor si as vedea ca in seara in care eu doresc sa ies, nu se intampla nici un teatru de club, nici o petrecere tematica, nici un concert de jazz/swing, nici o reprezentatie la opera/teatru/balet si inca alte evenimente.
    Caci daca vreau “bumti-bumti”… ioi… acolo nu e criza, de joi pana duminica, exista o gama foarte larga de variante.
    De ce trebuie eu, daca sexualitatea mea imi spune ca sunt atras de persoane de acelasi sex, sa ma inconjur doar de prieteni gay, sa merg doar in locuri gay, sa urmaresc doar filme gay, sa citesc doar carti gay… ufff… stai sa vezi cum o sa devin eu un homofob.
    Rzv, si tu ai spus, si apreciez asta, nu suntem definiti doar de sexualitatea noastra. De ce ne comportam atunci ca si cum doar asta e tot ce ne reprezinta?!
    Si… printre altele ma bucur sa descopar inca o data ca traiesc intr-un “norisor roz”.
    Referitor la ideea de petreceri tematice, no… imi retrag ideea (daca tot nu e fezabila). O pastrez doar pentru mine. Mersic ca m-ati ajutat sa raman egoist. 😉

    @CM: referitor la cornel, nu cred ca ideea e de a fi “the only gay in the vilage”. ci de a avea prietenii cu care sa iasa.

  48. abstraaaaact, evident aşa e cum spui tu, dar nu m-am putut abţine să nu mă amuz amintindu-mi.

  49. Queeditch – multumesc, insa nu stiu pe cine ar interesa. Aici vad ca este un cerc inchis si nu ne pricepem toti la scris, de asta am si spus “raspund cu sinceritate la intrebari”.

    Poate intr/o zi am sa scriu ultima mea relatie ar fi interesanta pentru cei care considera la la 50 de ani sint un expirat, un mos, iar la 29 de ani esti un fluturas.

    Lumea buna pleca la munte in cantonament, crezi ca ar fi interesanta viata unui om care a fost gay, bisexual, gay, care a trait fericirea si umilinta, care are de spus ceva si tace, care urla si plinge, care se consoleaza si refuleaza, nu, nu pare interesanta, interesant este sa punem etichete si sa ne dam cu parerea din auzite, din citite si cum am dori noi sa fie. ex. “tu cu cine te mai futi”?

    Poate ar fi ceva de studiat, insa fiecare persoana se comporta in functie de imprejurari si de lucrul dat. Cu multe aptitudini si comportament te nasti, ca doresti sa te cizelezi pe parcursul vieti si sa iei ce consideri ca iti este util si necesar e cu totul altceva, tine de neuroni.Ce pentru mine este important, pentu un altul este nesemnificativ.

    CM – sa intleg ca daca nu am 70 de ani, nu am farmec?
    Sint din sudul tarii. Spune asta ceva? Influenta otomana. Zimbesc desigur.

    abstraaact – multumesc frumos, ce eu am dorit sa ascund printre rinduri tu ai punctat cu precizie postarea ta ma umplut de bucurie.

  50. abstraaact : Mă refeream la comentariul 35, când ai scris „@toți” și am încercat să-mi dau seama dacă te refereai și la comentariile mele dinaintea comentariului tău. Acum nu mai contează, cred.

    cornel_50 : S-ar putea să ai o surpriză. Nici nu ai încercat să scrii o postare, că deja îți faci idei că poate nu e interesant. De fapt, am impresia că majoritatea își închipuie că vieților lor sunt banale. Ei bine, cred că fiecare viață este unică și merită cunoscută, măcar pentru a admira unicitatea acelei vieți sau pentru a transmite un mesaj. Poți să scrii și despre ultima relație, dacă vrei. 🙂 Orice.

    Nu e chiar un cerc închis, fiindcă priceperea la scris nu depinde de un talent ieșit din comun, ci de cât de dotat ești pentru a lega două fraze. Văd că știi să te exprimi, așa că poate nu strică să riști. 🙂

  51. Cornel să înţelegi că glumeam ca răspuns la gluma ta cu moşul şi ringul de dans. Şi în fundul minţii aveam imaginea lui Al Pacino (Frank Slade în Scent Of A Woman) făcând ce vroia el cu muierea aia pe ringul de dans

    http://www.youtube.com/watch?v=jbpqRLq5Fwc&feature=related

    Queeeditch , amândoi aveţi dreptate. Unii au talentul de a povesti cum traversează strada (şi iese un text interesant, cu suspans chiar şi cu concluzii filozofice , mai mare dragul să îl citeşti). Alţii (cornel, eu) avem nevoie de o întâmplare pe care să o povestim.

  52. karl:
    “Cineva” consideră că apetitul sexual al unui senior pentru un junior (atenţie, mă refer strict la aspectul sexual) este un comportament… discutabil. “Cineva” s-a lovit frecvent de imposibilitatea de a comunica cu băieţi/persoane cu doar 5-10 ani mai tinere, datorită lipsei de subiecte comune de discuţie. “Cineva” condamna strict libidinoşenia şi mercantilismul (adică, “uite bomboane ca să lingi acadeaua”) care caracterizează seniorii la care acelaşi “cineva” făcea referire.

    cornel_50: (#53)
    Spre surprinderea ta, DA! Mi-am trăit primii ani de viaţă într-un “oraş” de nici 5000 locuitori.
    Din comentariul tău înţeleg că nu ai trecut niciodată printr-un club să vezi cam cât de scârboase sunt exemplarele la care facem referire aici. Nicăieri nu a fost vorba despre “toţi homosexualii săriţi de XX ani sunt săriţi şi de pe fix”, ci doar de “unii”.
    Văd că suntem exact de acord: “cumva ar excita pe cineva acest lucru? mai degraba cel care face asta ori este frustrat ori (suferă de) lipsa (de) cultura“. Prin urmare… există seniori al căror comportament nu este întru-totul demn de “ghioceii” de la tâmple.

    Nu am condamnat şi nici respins pe cineva vreodată strict pe criteriul vârstei. Felicitări pentru cei 29 de ani şi sincere regrete că au fost doar 29. Îmi pare sincer rău că, din câte văd, te martirizezi singur punându-se în postura celor care fac obiectul articolului în loc să te identifici (cum aş vedea, eu unul, până la proba contrarie, normal) cu acei “homosexuali de modă veche”, “mentori” a căror dispariţie de pe scena socială o deplângeam mai devreme…

    În ceea ce priveşte discuţia de după job… articolul nu se referea la cei care socializează ci la cei care “epatează”. Cum sincer nu îmi pari genul… îmi pare rău că nu stăm în acelaşi oraş: probabil că mi-ar face plăcere să beau acea cafea cu tine. Până atunci, vorba lui Queeditch (#54): de ce nu scrii despre viaţa ta? Sunt sigur că aş avea ce învăţa!

    Johnyquest85: Nimeni nu a blamat aici diferenţa de vârstă!

    Adi: Nu ştiu cât de mult succes au – mă limitez strict la a lua act de prezenţa “lor”.
    E periculos să tragi concluzia că o invitaţie la operă este o manevră meschină – am acceptat să fiu invitat la spectacole (inclusiv operă) precizând clar de dinainte că “matineul de după” nu avea nicio şansă să existe. Nu oricine te invită undeva doreşte să ţi-o pună – sau am interpretat eu greşit întâlnirea de la munte? :p

    abstraaact: Nu mi-am propus (eu unul) să sar la beregata nimănui. Poate că ceea ce am avut de spus va fi util vreunui copilandru de 18-20 de ani care, citind ce am zis aici, va sta pe gânduri înainte să accepte varii invitaţii / propuneri.

    Nu susţineam nici că este musai să ies într-un local gay – eu cel puţin. Atrăgeam doar atenţia că, pentru cei care vor musai un local gay, s-ar putea să nu existe alternative. În ce mă priveşte, contează mai puţin localul şi mai mult compania. Deci…
    PS: păcat că îţi retragi ideea… :p

    cornel_50: scriu separat pentru că te percep altfel din acest comentariu (#60) faţă de cel anterior (#53) – şi pe undeva simt nevoia să retractez o parte din cele de mai sus – deşi nu voi face asta.
    Mă mâhneşte foarte tare insistenţa ta de a te autoinclude în categoria “expirat” – şi mai mult de asta, insistenţa ta în a categorisi drept “fluturaşi” pe ceilalţi.
    Mă mâhneşte că, în timp ce blamezi pe alţii pentru că pun etichete (apropo, nu sunt genul care să vorbească din auzite), tu însuţi pui etichete: “aici văd că este un cerc închis”.
    Mă aşteptam la ceva mai puţină superficialitate şi ostilitate şi la ceva mai multă deschidere. Eu unul subscriu la ce am scris mai devreme: aştept povestea ta… Dacă voi aştepta în van sau nu – tu decizi!

    Queeditch: (#61):
    fiecare viață este unică și merită cunoscută, măcar pentru a admira unicitatea acelei vieți sau pentru a transmite un mesaj“… +1! 🙂

  53. @rzv: o carte(a se citi idee) o data publicata nu mai apartine scriitorului ci publicului. daca intelegi tu ce vrea je sa dixit. 🙂

    @cornel: ca si Q si rzv si eu as fi tentat sa iti ascult povestea sau povestile. so… please indulge us.

  54. Rzv
    fluturasi si exprati nu imi apartine, gresala mea ca am uitat de ghilimele.scuze.
    dar tot astept ca la prima ocazie sa faci cinste cu una mica,neagra, tare, cu putin zahar dar la ibric.
    nu mai ma rugati, va veni, se va numi ,, Tati,,
    eu fiind acela.

  55. Urmaresc cu regularitate ce se spune pe acest blog, dar rar simt nevoia sa ma implic in discutii. De ce? Pentru ca de multe ori simt ca nu (mai) am nimic de spus.

    Am 35 de ani si deja am trecut peste multe din fazele pe care cei mai tineri le descriu aici cu emfază. Sigur, în alte circumstanțe. ”De ce o iau unii homesexuali razna, mai ales la bătrânețe?”. Raspunsul e simplu daca l-am citit pe Freud: din frustrare. Dar, evident, lucrul nu este valabil doar pentru homosexuali. Exista heterosexuali care pana la 50 de ani au avut o viata cuminte, casnica si ii vezi cum dupa aceasta varsta divorteaza si isi iau o femeie de 20-25 de ani. Sunt atatea exemple in Romania, inclusiv, din partea personalitatilor politice cunoscute. In opinia mea, aici e vorba in primul rand de o filozofie de viata dar si de circumstantele sociale. Cine isi asuma identitatea sexuala in România, cine este altfel decât majoritatea, are mult mai putine sanse sa-si dezvolte o cariera. Si o intrebare: un gay care isi asuma orientarea sexuala are vreo șansă să fie ales într-o funcție politică în România?

    Date fiind aceste circumstanțe sociale (de care nu putem sa nu tinem seama) fiecare isi alege modul de a fi dupa curajul cu care l-a inzestrat Dumnezeu. Unii aleg să trăiască o viață dublă, se căsătoresc și mimează viața de familie, pentru a da bine in fata prietenilor și a societății. Cei mai multi din aceasta categorie cedeaza mai devreme sau mai tarziu. Exista și categoria gay ”infierata” de Robert care si-au reprimat adolescentul rebel la varsta tineretii (din motive obiective) si incearca la varsta maturității să-l retrăiască. Fac figura jalnica dupa parerea mea. Tineretea e ca un cerc magic; când ai iesit nu mai poti reveni, cercul se inchide și-l parasesti fara posibilitatea reintoarcerii.

    Exista si categoria celor (putini) care isi asuma ”inconfortul libertatii” de a fi ei insisi, ”scrașnesc din dinti si isi duc crucea asa cum e ea” (cum bine spune Robert!). Nu e o situatie de invidiat care de multe ori presupune in ultima instanta ”sa-ti asumi singuratatea”. Eu, de exemplu, am pierdut multi prieteni prin intermediul unei singure interogatii: ”De ce nu te insori?”. Dupa raspunsul meu ”Nu vreau sa vorbesc despre asta”, discutia intra intr-un impas evident pentru ca, in general, o relatie de comunicare se intretine si prin autodezvaluire.

    Si o sa inchei cu o intamplare pe care am trait-o curand. L-am vazut pe Robert acum 2 saptamani la mall in Timisoara. Eu urcam scarile rulante, el le cobora. Primul impuls a fost sa ma duc sa-l ”acostez” si sa-i spun ca eu sunt raphael si in acest fel sa ne cunoastem ”face to face”. In a doua faza, insa, am asociat aceasta intalnire cu atatea si atatea dezamagiri si am preferat sa-l pastrez pe Robert asa cum il stiu de pe blog: impenetrabil (: , incisiv și curajos. La urma urmei n-as fi avut sa-i spun decat un singur lucru esential: ca admir la el ceea ce eu nu am (putut fi) fost la vremea varstei lui. Ceea ce mi se pare stupid. Sau, si mai jalnic, sa ma prefac ca eu, la 35 de ani, mai pot gandi ca el.

  56. Raphael,

    mă bucur tare mult că ai înțeles exact ce vroiam să spun. E drept, nu e o chestie specifică homosexualilor, cu siguranță sunt și destui heterosexuali. Numai că unui heterosexual îi este mai ușor să “se manifeste”, mai lesne pentru că nu trăiește constant sub cupola fricii de a fi pus la zid și umilit – o mentalitate pe care mulți gay o au, mai în vârstă dar și destui tineri. După cum spuneam în articol, când văd oameni în toată firea că le tremură izmenele din cauza sexualității nu mai înțeleg nimic. Tot așa, cunosc o grămadă de gay care au “prietene” de paravan cu care ies în lume și noaptea stau pe Romeo. Nu știu, mie de exemplu nu mi-a fost niciodată rușine de ceea ce sunt, de faptul că sunt homosexual etc.

    Și nici că mă interesează de fapt cu adevărat, e treaba fiecăruia, trăiește fiecare cum îl taie capul. DAR, repercusiunile pe care acestă frică, închidere, de ce nu – lașitate, le lasă nu sunt ignorabile pentru că transformă pe cel care le are într-o victimă a unei imagini care trebuie apărată cu orice chip. Care imagine? Imagea pe care societatea și-o face despre acel om.

    Sunt 100% convins ca dacă situația e perpetuată ani în șir și dacă individul nu este unul puternic, se poate constata o transformare care de cele mai multe ori este una nefastă.

    Și e păcat.

    P.S. Data viitoare când mă mai vezi… mai mult curaj. Nu mușc și nu sunt impenetrabil. 🙂

  57. Raphael, 35 de ani nu e chiar o varsta la care sa iti pui linie la anumite lucruri. Totul tine in final de modul de a gandi si de actiona.
    E pacat ca multe relatii de prietenie “ingheata” dupa intrebarea “cand te insori?”. Si cred ca inteleg cum te simti. Asa e la romani, socializarea de la o anumita varsta se face prin intermediul unei casatorii, invitatii la nunti, botezuri, petreceri, fetele la cumparaturi/barfa si barbatii la meci/bere, poze de la evenimente… dar cand vine vorba ca lumea sa-si manifeste prietenia si la greu, atunci te trezesti ca esti singur, unii bagand placa “stii, n-am vrut sa te deranjez in perioada asta, am vrut sa-ti las putin spatiu sa nu te sufoc sau sa te fac sa te simti nasol”. E o vorba, cred ca universal valabila- “un prieten ti-e prieten daca la greu a fost langa tine cel putin odata”.

    Legat de faptul ca n-ai vrut sa intri in vorba cu Robert, iar te inteleg. Cunosc si eu sentimentul asta, sa ai in minte o parere buna despre un om, iar cand il intalnesti, sa ai parte de altceva. Mie personal mi s-a intamplat, dar nu cred ca era Robert omul care sa te lase cu un gust amar, din contra!

  58. De cand este omenirea s-a cautat elixirul tineretii. Cui nu i-ar place sa ramana tanar, frumos, viril, sanatos, sexi?
    Numai ca vedeti voi omul trebuie sa treaca prin toate etapele vietii.
    Sunt oameni care imbatranesc frumos, stiu sa-si traiasca fiecare decada a varstei, natural, iar asta da o nota de frumos + o nota de optimism pentru generatiile mai tinere care nu mai simt imbatranirea ca pe o moarte sociala, dar sunt oameni care refuza sa imbatraneasca si ajung sa devina dizgratiosi, obligand mentalitatea tanarului viitor batran sa traiasca clipa, fiindca el vede ridicolul batranului ce se crede tanar, iar asta nu face altceva decat sa ingrozeasca + ca ajung sa doreasca sa traiasca numai cat timp sunt tineri. De fapt am si auzit tineri care nici nu concep sa gandeasca viitorul lor peste varsta de 35, 40 de ani, ceea ce mi se pare grav, deoarece ei vor ajunge la acea varsta si nu vor fi deloc pregatiti, nici moral, nici psihic, nici material poate.

    Groaza de imbatranire nu este doar pentru gay, ea este a tuturor oamenilor, ceea ce este in plus la gay fiind doar lipsa unei familii care sa echilibreze mental gay-ul. Dupa mine lipsa unui copil care sa-ti dea forta necesara de-a depasi obstacolele + gandul ca viata ta nu este in van si ai cui sa lasi mostenire munca ta, da un imbold puternic vietii + sentimentul ca nu-ti irosesti viata aiurea.
    Acest aspect cred ca demoralizeaza si face ca multi gay s-o ia razna, chiar daca multi dintre ei nici nu se gandesc la acest lucru.
    Dar nu acesta-i singurul motiv dar cred ca totusi este unul important.
    Lipsa juniorului care sa sustina seniorul, da efecte nocive.

Comments are closed.

Vezi si...

Fericirea are chipul tau II

Daca Nicolae Steinhardt a scris “Jurnalul fericirii”, eu il transform in “Fericirea are chipul tau II”. Cel putin pentru a sublinia o anumita stare de continuitate. In prima parte va descriam sentimentul si starea, acum vin insa cu o serie de completari care tin in buna masura de anumite conjuncturi ale vietii.

Articole din aceeasi categorie