… oare? Frunzele insista sa ramana verzi, 15 grade afara, 22 inauntru. Intotdeauna cand vine toamna, septembrie ma gandesc cat de scurt a fost si acest an si parca pe masura ce trece timpul notiunea asupra lui devine din ce in ce mai relativa. Mi-e mila pe undeva de tot ce moare odata cu venirea toamnei: vegetatie, insecte, etc. Procesorul meu (FX-62) este in sfarsit fericit. 
Nu mai sufla ca nebunul, 🙂
Dimineata a inceput extrem de bine, nimeni nu raspunde la telefon. Uneori acest lucru ma face sa recapitulez ce am facut, zis si daca nu am suparat pe cineva. Aseara am iesit cu cineva si mi-a facut o placere deosebita. Apoi am venit acasa si m-am apucat de gatit. Pe la 1 noaptea. 🙄
Se aude doar ticaitul ceasului. Sunetul secundelor este atat de regulat incat ma streseaza. Uneori il mai scot din functiune. 😛 Azi am presimtiri si cred ca va fi o zi memorabila dar nu stiu inca din ce punct de vedere. Gata, va las ma duc sa mai pun cateva lemne pe foc si sa imi mai fac o cana de cafea. Fara lapte si fara zahar.
mnoah, e bine ca nu ti=ai pierdut inca din obiceiuri (gatitul la 1 noaptea si vesnica cafea fara lapte si zahar(scuze e cacofonie)):P…si cum vine asa si trece, lasand (poate) aminitiri, dar si alea se pierd cu timpul….asa ca don’t worry, be happy:)
Doamne… acu’ cred ca ma lasa memoriile, memoria… whatever. De ce nu am vazut comment-ul tau mai repede? 🙂