No menu items!

Frustrare…

Acelasi autor

Gay Oscars 2005

Pasiunea mea numărul 1 este cinematografia. Îmi place să vizionez filme (gen preferat: dramă, crime thriller), îmi place să citesc despre producţia acestora, despre...

Din jurnal…

Când eram copil... ... credeam că săptămâna are zece zile, dar niciodată nu-mi dădeam seama ce urmează după duminică! ... credeam că bătăile inimii sunt iepuraşi...

Frumos

Dragi citotori și autori, Am vrut doar sa zic ca imi place foarte mult cum/ce scrieti... Blogul l-am descoperit acum cateva luni si, intr-adevar, are...

Ca la fiecare sfârşit de săptămână, şi de această dată, am venit acasă. Fericit că a mai trecut cu bine o săptămână de facultate, în care nu a avut loc niciun incident nefericit, ci doar neprevăzut (mi s-a anulat un examen din cauză că am mers total nepregătit), mă duc să-mi văd bunicii, ca un nepot conştiincios ce sunt.

Şi mă pun la poveşti despre ce (mi) s-a-ntâmplat în săptămâna tocmai încheiată, când îmi vine în minte gândul să îmi întreb bunica dacă ar putea să-l sune pe un unchi de-al meu, în legătură cu un apartament pe care îl are în oraşul Cluj-Napoca. De când am început facultatea, mi-a stat gândul la Cluj, dar a intervenit ceea ce intervine mereu când e vorba de a face ceva: distanţa şi banii! Adică să îl întrebe de condiţiile apartamentului, locaţie, preţ, număr de camere… deoarece auzisem cu vreo doi ani în urmă, când am început facultatea că, dacă aş fi vrut / aş vrea să mă duc la Cluj, aş avea unde să stau, fără să fie nevoie să-mi caut chirie.

Şi… surpriză! Unchiul nu are unul, ci 2 (două) apartamente în minunatul oraş transilvănean, dar nici unul din cele 2 nu este pentru mine, adică nu ar fi urmat să locuiesc în nici unul dacă aş fi ajuns la Cluj! De unde vine frustrarea, de unde vine supărarea?

Unul dintre apartamente este închiriat unor studenţi francezi pe o perioadă de 4 (patru) ani! Celălalt apartament îl păstrează pentru băiatul său, M., pentru când se va muta la Cluj, împreună cu iubita lui! De aici vine frustrarea… Poate nu era cazul să mă supăr, dar m-am simţit prost, m-am simţit puţin dat la o parte, simţeam că locul meu nu e acolo! Şi mi-am spus că nu am de ce să mă supăr, deoarece va veni momentul (mult aşteptat) în care voi pleca de acasă pentru a-mi construi o… viaţă, şi atunci voi locui într-un apartament cu iubitul meu! Doar că nu mi-a fost tot una atunci, pe moment, să-mi zică lucurul ăsta! Oricum, din fericire, am o foarte bună prietenă la Cluj, care îmi poate găsi un loc unde să stau, nu am eu nevoie de apartamentul lor!

1 COMMENT

  1. Nu trebuie sa fi frustat, ar trebui sa fi stiut pana acum, ca de la vorba la fapta e ceva drum, iar de multe ori nici nu se deschide vre-un drum.

Comments are closed.

Vezi si...

Pe cărările „civilizației”

Nu am fost un „umblat” la viața mea. Dar pe unde m-au purtat pașii, am încercat să miros cărările, să simt oamenii, să mă bucur de noutate, de prospețime și... mai ales, de necunoscut. Din când în când, mă avânt fără rușine în brațele destinului și îl strâng la...

Articole din aceeasi categorie