Refuzul mortii sparge oglinda. Te-am vazut in spate si nu-mi purtai mirosul. Drama inconstientei atomului. Stiu, QL = (uL,dL), dar legile nu imi apartin. Nu le vreau. Te uram pentru vulnerabilitatea expusa. Nu trebuia sa ma vezi asa.
Atingerile tale nu ma mai faceau sa tresar. A trebuit sa parasesc senzorii tactili. Liber tango. Tu deasupra mea iar mana imi apasa epiglota. Galileo fusese inchis pentru ca a indraznit sa spuna ca Pamantul se invarte in jurul soarelui. Pe tavan in formele de ipsos vad aceleasi personaje pe care le stiu de cand aveam trei ani. Nu am stiut niciodata sa imi imaginez alte personje.
Te-ai prabusit deasupra mea cu gemete si respiratie sacadata.
Ms Dalloway said she would buy the flowers herself this morning. ( Doamna Dalloway a spus ca ea insasi va cumpara florile in aceasta dimineata)
postmodernist
in fond orice poate fi postmodernism in sensul in care acest curent a pornit cu o idee cel putin ciudata si, as spune eu, nerealizabila. Postmodernismul propune dinamitarea oricarei legi, reguli, ne trimite intr-un univers haotic, deconcertant, creatia ne mai gasindu-si resortul in vre-o ratiune estetica.
Ce propune defapt postmodernimul in esenta e disparitia conceptului insusi de curent estetic. Ei bine, acest lucru nu stiu daca e realizabil fiindca e greu sa nu iei in seama insasi natura umana si tendinta acesteia de a cuantifica, legifera, ordona tot ce se afla in perceptia acesteia.
exact. de altfel omul a reusit sa dea pana si haosului un nume…ca sa para mai putin infricosator
daca haosul stim cel putin teoretic ce inseamna (dezordinea primordiala) ce ma sperie pe mine e “dark matter”. inca nu stim ce e dar macar are un nume. experimentele si obseravatiile din fericire continua chiar daca ne e frica.
Multe metafore, aproape scenariu de film. Insa par sa-ți aparțină sentimentele.
Rareori contează pentru cititor ceea ce autorul expune și anume vulnerabilitatea de a fi luat la cunoștință, de a-l fi aflat.