E aproape 6 dimineața… Mai bine de două ore m-am foit în pat, încercând să-mi găsesc poziția prielnică pentru somn, însă gândurile nu mi-au dat pace.
A mai trecut un an. Wow! Cred că o bună perioadă de acum încolo o să-mi fie greu să conștientizez că suntem în 2013. Mie-mi place, într-un mod bizar, să-mi împart viața în capitole. Zilele trecute, când am împlinit 21 de ani, maică-mea îmi zicea că asta e vârsta la care începe maturizarea. Deci, după propriile-mi reguli, începe un nou capitol.
Doar că, vedeți voi, maturizarea asta a mea a-nceput acum mai bine de un an, și anume în momentul în care mi-am recunoscut (mie însumi) orientarea sexuală. Am început treptat, din vară, să încerc să înțeleg mai bine ce se întâmplă. La sfârșit de 2011 eram aproape de adevăr. Acum fix un an am avut prima experiență sexuală cu un tip. Și de atunci a început totul…
2012 a fost un an plin pentru mine. Am întâlnit persoane foarte mișto, am găsit job-ul pe care mi-l doream de foarte multă vreme, am avut experiențe noi și amuzante dar, în special, am înțeles cine și cum sunt. În 2012 m-am îndrăgostit și pentru prima oară am simțit ce numai în poveștile altora (în special ale prietenelor mele) auzeam. Suntem într-o relație de aproape 10 luni, timp în care am crescut împreună cât alții în mulți ani. El m-a ținut în brațe când mi-a fost rău, el m-a certat când am greșit, el m-a sărutat atunci când am plâns și mi-a spus că totul o să fie bine. Chiar dacă nu de mână, alături de el merg în fiecare zi pe stradă și mă simt în largul meu.
Unii ar spune că astea sunt lucruri normale care te ajută să te formezi ca om. Însă voi știți foarte bine că în România (de fapt cred că peste tot), ca gay, nu e deloc ușor să treci peste prima barieră, și anume recunoașterea. Deși am dat de foarte puține reacții urâte din partea oamenilor, sunt conștient că populația acestei țări mai are multe de învățat. Ne îndreptăm cu pași înceți spre civilizație. Marea mea speranță e generația tânără (generația mea), căci are mare potențial. 🙂
Încă ceva destul de important: alături de el și de prieteni minunați am înțeles că, în esență, sunt același eu ca înainte. Am aceleași vise, aceleași așteptări, aceleași defecte. Însă singurul lucru care face diferența acum este faptul că, în acest an de tranziție, am învățat că cel mai bine pentru mine e să-mi accept toate însușirile și să trăiesc cu ele.
Poate o să-mi spuneți că sunt un norocos că am avut alături persoanele potrivite. Adevărat! Însă fără voință, poți să fii înconjurat de cele mai bune și potrivite persoane, că n-ai să reușești nimic. Trebuie să vrei să înțelegi, să crezi că se poate și să duci la capăt ce ți-ai propus. Ăsta e unul dintre ingredientele din ”rețeta mea de succes”. Ce-i drept, nu știu dacă pentru alții funcționează la fel de bine.
Revenind… Pentru 2013 am în cap o listă întreagă de lucruri pe care vreau să le fac. Deși nu-mi place să-mi fac planuri, sper ca ăsta să fie un an cel puțin la fel de bun ca precedentul. Nu numai pentru mine, ci și pentru tine.
Tu ce ”planuri” ai pentru 2013?
Parca ma regasesc in articol. 2012 a fost un an plin si minunat pentru mine. De la inceputul anului am intalnit persoane speciale si am avut parte de experiente care mi-au marcat anul.. de la prima colega de camera cu care ieseam prin cluburi in fiecare weekend de ianuarie si februarie, primul meu servici unde am intalnit un bun prieten (aici ar fi o poveste de spus).. iar la sfarsitul anului mi-am regasit sora pe care nu o vazusem de la 3 ani.
Si ziceam de acel bun prieten.. ne-a luat cateva luni pana sa ajungem in pat fiindca pana atunci doar ne intrebam unul despre celalalt daca este bi.. de atunci am avut parte de o poveste frumoasa si foarte complicata.
PS: este primul meu comentariu desi intru pe site de cateva zile.
Ahm.. si tot 21 de ani, am uitat sa specific 😛
In opimia mea, planurile sunt si nu sunt bune, depinde de situatie si, probabil, de cat de realist sunt formulate.
Eu mi le scriu intr-o agenda de obiective. Incerc sa mi le fac cat mai realiste, iar daca mi le duc la bun sfarsit, la sfarsitul anului am grija sa ma recompensez pe masura. Vazand ca functioneaza, e imposibil sa nu vrei sa le implinesti si mai bine in urmatorul an :).
10+11=21 de ani!…In TOTAL ar fi asa!….Oare cum vei fi dupa 21 de ani?..PROBABILITATEA!…Singur, sau?….un om plin de SUCCES?, sau….?..un OM (poate chiar simplu dar INTELEPT!)
incurajator articol :)…numai bun pentru un inceput de an