Cred ca prima oara cand am intrat pe un site de agatat pentru gay va fi fost in urma cu multi ani, cum acum am 30 de ani, sa fie in urma cu 10 sau mai bine. Desi de-a lungul vremii am schimbat numele si aparenta profilului, ba chiar si textele de acolo, ideea principala a ramas aceeasi: vreau un amic pentru inceput, chiar daca imi doresc o relatie.
De curand, un amic, care arata de prima pagina a revistelor de tip playgay 🙂 si-a pus si pozele la profil. Cu ocazia asta am facut un experiment. Mi-am sters si eu profilul, si el si l-a facut in acelasi timp cu mine, cel nou. In 12 ore pe mine m-au cautat sub 200 de oameni iar pe el peste 1000. 🙂 Am ras amandoi cu pofta, dar dupa aceea am realizat cat de mult conteaza aparentele. Interesant e ca din cei care i-au propus sex, propuneri reale au fost maxim 10, majoritatea preferand niste discutii cu tenta sexuala si solicitand, evident, poze xxx 🙂 .
Oamenii ok pe care i-au cunoscut intre noi, gay-ii, tot online i-am cunoscut. Insa am sesizat ca foarte greu reuseste sa se inchege o relatie de prietenie off-line, in viata reala. De asemenea cei 2 din cele 3 mari iubiri ale mele au fost initial simple discutii online. Si ei m-au iubit, dar… s-a dus totul pe apa sambetei din varii motive, diferente de varsta, plecari definitive din tara si tot asa.
Candva, o prietena lesbiana a tras de mine cu dintii sa ma duc in ce era pe-atunci Queen’s (sau cum se scrie… ca nu stiu daca nu cumva era pluralul ‘reginei’, nu conteaza). A reusit sa-si convinga prietenele hetero si pe mine tot nu m-a convins. Am aflat ce e un dark room intr-un club din Belgia cand deja eram f adult, si trecut prin 2 relatii, si nu stiam cum sa fug mai repede din clubul cu pricina…
Oare mai sunt gay de moda veche in cautare de relatie sau toti cauta aparenta unui sex, sau numai a unei masturbari la o poza, care poate fi un fake. Am descoperit asa o lipsa de responsabilitate in acesti ani, generata poate de faptul ca sunt niste discutii online care, aparent, te exonereaza de vreun cuvant dat. Si aceasta discutie on-line trece adesea si in planul realitatii…in sensul neasumarii uneori si a cuvintelor rostite.
Nu sunt trist, nici dezgustat. Am invatat sa iau oamenii asa cum sunt, dar cel mai trist este faptul ca in lumea de azi e generalizata neasumarea raspunderii pentru cele rostite si facute. Cel putin asa mi se pare mine. Asta poate si justifica de ce azi se cauta mai mult un sex virtual, deci nici macar live… Cat despre o relatie… ehe… e de domeniul SF-ului.
Nu stiu daca, de fapt, mai caut ceva sau mai astept ceva. Nu pot spune decat ca, pur si simplu, nu mai am chef de aceleasi discutii eterne in care sa povestesc ce sunt si cine sunt, ca la final sa fiu intrebat de cat o am, chiar daca, pana atunci, aparent, discutia era perfect decenta.
I go further on, what else should I do? 🙂
Mai exista gay de moda veche, dar cred ca toti sunt cam de varsta a doua, asa ca si mine 🙂
Cu siguranta poti sa gasesti si persoane chiar
ok si in mediul virtual, pe cel mai bun prieten al meu l-am cunoscut pe un site de socializare si au trecut aproape 5 ani de cand ne stim. Si prima iubire tot in urma unor discutii on-line a aparut. Depinde ce vrei. Ce nu mi-a placut si in continuare nu-mi place e atunci cand unii spun ca ar cauta ceva si de fapt tot ce vor e sex, de fapt chiar ma enerveaza asta si cu siguranta nu sex obtin. Am trecut de varsta in care trebuia sa incerci sa ma aburesti inainte de a ma baga in pat. Uneori ca sa primesti ceva tot ce trebuie sa faci e sa ceri.
Si dap cu siguranta mai exista si “gay de moda veche” indiferent de ce fiecare percepe prin expresia respectiva. Mie cand imi place de cineva mai mult si simt ca ar putea fi ceva mai serios intai incerc sa-l cunosc mai bine, pe el- un om cu defecte si calitati, si abia apoi si pe plan sexual.
Nush asa cred eu.
Mediul virtual oferă un mediu propice pentru astfel de manifestări, îţi permite foarte uşor să îţi asumi o altă identitate, să separi atitudini şi manifestări ale pornirilor lăuntrice de persoana reală. Reprezintă mediul ideal pentru a te manifesta sub măşti inventate şi să îţi păstrezi imaginea reală curată. Pe lângă asta, spaţiul social online devine îndeajuns de complex şi complet pentru unii încât să îşi piardă disponibilitatea pentru întâlniri live, chiar şi doar pentru a-şi satisface nevoile carnale. Este mai confortabil să te masturbezi acasă pe nişte poze de origine îndoielnică şi pe nişte replici care pot fi la fel de goale ca şi ale tale decât să ieşi din casă, să faci şi efortul acelei minime interacţiuni de bun simţ şi, pe deasupra, să îşi arăţi şi faţa.
În umbră este mai confortabil, este mai sigur, te poţi dezlănţui sau îţi poţi dezlănţui un “eu” imaginar canalizând frustrări şi, cel mai important, în umbra online-ului poţi oricând să dispari, să te ascunzi în spatele butonului de ignore al profilului şi aşa fals. Şi astfel, relaţiile reale de orice fel, fie ele de prietenie, fie de mai mult şi chiar şi simplele sexdate-uri sunt înghiţite şi trivializate în mediul virtual.
Nu cred că eşti de modă veche, cred că pur şi simplu puterea virtualului a acaparat mult prea mult oamenii, iar unii nu sunt în stare să o stăpânească şi să o facă o unealtă care să completeze viaţa reală, nu să o înlocuiască.
Nu mai avem timp de nimic. Nici sa cerem o poza, nici sa cerem detalii, nici sa conversam, darămite sa ne mișcăm din scaunul confortabil de la birou. Eventual ni-l schimbam cu unul directorial ca sa stam si mai bine. Suntem extrem de comozi! Da, am dus-o la extrema si așteptăm sa ne pice ceva de sus cu efoturi minime sau deloc. Cel mai probabil tavanul, in cap.
Parerea mea e ce vorba, dupa cum am scris si in articol, de o crunta lipsa de responsabilitate. E mai facil sa scrii pe net, online, in spatele unui profil uneori neclar, decat sa-ti asumi raspunderea unei intalniri live. Uneori nici nu-ti mai poti asuma intalnirea live pentru ca nici nu stii peste cine dai la capatul firului… Mediul online insa, ramane destul de important pentru lumea gay, din cauza faptului ca multi inca, ne ascundem…
“Oare mai sunt gay de moda veche in cautare de relatie”
Cred ca e cel putin a 20-a oara cand citesc intrebarea asta (sper, retorica) intr-un articol pe DarkQ, deci da, mai exista.
Prieteni nu gaseste nimeni cu usurinta, nu e o problema specifica homosexualilor. Fiecare avem doar 2-3 prieteni adevarati.
Poate nu cauti unde trebuie. Nu cred ca ar trebui sa ai asteptari de la profiluri cu pule si pizde, adica o mare parte din oamenii de pe Romeo. Asta e, oamenii aia vor sa se futa, nu sa fie prieteni cu tine sau cu altcineva. Poate au destui prieteni si nu le mai trebuie altii. Mai sunt si o gramada de mironosite care cauta tot prieteni si relatie de ani buni pe Romeo; evident, nimeni nu e destul de bun pentru ei, deci nici acolo n-ai sanse.
Poate e vina ta! Poate esti enervant, poate esti efeminat, poate, poate, etc.
Plus ca nu se prea poate avea o relatie adevarata in da closet.
N-am inteles niciodata de ce atat de multi oameni simt nevoia sa critice comunitatea de homosexuali, de parca ar fi decazut, sau ceva asemanator. Gresit, oamenii, in general, sunt din ce in ce mai buni.
Ei….te intelg chiar daca probabil nu am experienta ta insa de tot ce m-am lovit pana acum a fost asemanator cu ce ne-ai povestit mai devreme …cred ca nu e neaparata nevoie sa fii trecut de o varsta ca sa vrei o relatie,de exemplu eu am 17 ani si imi doresc o relatie si cu cei de varsta mea nu prea vad cum as putea sa am cand dupa 2 sec de la inceputul conversatiei ma intreaba dak vreau sa o facem…sau cand o facem,tine mult de tine si de modul cum gandesti si sa stii ceea ce vrei cu adevarat.
@Non_Lose: te pup pe frunte 🙂
Sunt perfect de acord cu tot ce ai spus. In special faza cu a fi intr-o relatie si a fi out, merg impreuna. Cred ca e vorba si de constructia sociala din care faci parte. In Romania nu mi-as fi putut imagina niciodata sa am o relatie cu cineva, tocmai din pricina faptului ca era cvasi-imposibil in contextul in care eram sa fiu out. In strainatate, incepe sa mi se para din ce in ce mai fezabila ideea.
“Gay de moda veche”? Cum or fi ăştia?
Sensul dat de către George, în articol, “in cautare de relatie” este anistoric. Lăsaţi dracului prostiile astea. S-o fi rescriind ea istoria dar se face din interese, nu doar de dragul de-a o face. Unde să ne întoarcem în istorie pentru a regăsi idealizaţii “gay de moda veche”?
Dintotdeauna oamenii în general şi bărbaţii în special, fie ei hetero, bi sau homosexuali, au căutat sex. Mult sex. Cât mai mult sex, cu cât de mulţi parteneri puteau. Între nevoia instinctivă de sex şi necesităţile sociale s-au interpus, pentru considerente sociale, reguli de conduită, ajungându-se la instituţia căsătoriei, protejată prin legislaţii.
Comportamentul homosexual, cu rare perioade nu a fost protejat ci doar tolerat, atunci când nu a fost cu desăvârşire interzis sub grave sancţiuni.
Caracterul special al relaţiei pederastice din Grecia arhaică şi clasică, bazat pe educaţie nu pe sex sau iubire, îl putem scoate din discuţie. Cuplul erastes-eromenos nu era la libera lor alegere ci, la fel ca la căsătoriile din interes, tatăl tânărului eromenos îl alegea pe erastes. Tânărul eromenos avea dreptul de a refuza relaţiile sexuale cu erastes. Limitarea în timp a acestei relaţii, până când lui eromenos îi creştea barba, concură în acelaşi sens. De altfel încă se discută dacă, în acest tip de relaţie, era sex cu penetrare sau doar între coapse.
În perioadele de clandestinitate şi de tolerare, inclusiv în Grecia antică în afara instituţiei pederastiei, nu se putea vorbi sticto senso de relaţii de tip homosexual. Atunci când societatea, în general, şi legile, în special, condamnau comportamentul homosexual, nebun să fii să accepţi o implicare emoţională şi o legătură stabilă cu un partener de acelaşi sex. Că au existat şi în acele perioade şi iubiri homosexuale este indiscutabil dar ele sunt mai degrabă accidente decât să formeze regula.
Contrar impresiei lăsate de un articol de pe blog, relaţia dintre împăratul Hadrian şi Antinous, într-o vreme care se despărţea prin sute de ani de epoca de glorie a relaţiilor de tip erastes-eromenos, era departe de acest tip special de relaţie homosexuală, lipsindu-i caracterul fundamental, cel educativ. Accidentul nu a constat în raporturile sexuale, până la urmă incerte, între cei doi, deşi în epocă erau haremuri de băieţi la dispoziţia celor avuţi, ci în ataşamentul pe care l-a dezvoltat Hadrian. Odată cu maturizarea lui Antinous, conform cutumelor, acesta trebuia, într-un fel sau altul, să dispară din viaţa împăratului. Şi a dispărut.
Cum sunt extrem de rare cazurile de homosexuali care sunt în imposibilitatea fiziologică de a întreţine raporturi sexuale ce persoane de sex opus, majoritatea lor s-au conformat moralei epocii, căsătorindu-se, iar restul desfăşurându-se, în general, în condiţii de discreţie.
Este secretul lui Polichinelle că sexul repetat între aceiaşi parteneri duce aproape întotdeauna la iubire. L-au ştiut şi cei care au ajuns la instituirea căsătoriilor aranjate. L-au verificat adesea cei care au avut pseudo-relaţii de tip fuck buddy de lungă durată. Ori, iubirea duce cu ea şi suferinţă mai ales dacă ea este obligată să se desfăşoare în condiţii de clandestinitate. Ştiau asta homosexualii dintotdeauna sau, dacă n-au ştiut, au învăţat-o pe propria piele şi nici măcar nu se lăsau angrenaţi în poveşti de iubire sau care puteau “degenera” în iubire decât accidental, în nici un caz programatic.
Ce iubire poetică s-a dezvoltat între imberbul Rimbaud (la nici 17 ani) şi Verlaine (cu 10 ani mai în vârstă), vor spune amatorii de relaţii. Nu-i aşa că ne aduce aminte de erastes-eromenos? “Un sezon in infern” vor răspunde ceilalţi, pe urmele lui Rimbaud, după împuşcarea lui de către Verlaine.
Mai spre timpurile noastre, uitaţi-vă pe un articol de pe blog Elita gay din Romania si inchisorile comuniste. Uitaţi-vă şi prin raportul întocmit de către Human Rights Watch şi publicat de către Asociaţia ACCEPT sub titlul “Scandaluri publice. Orientarea sexualã si legea penalã în România”. Veţi constata că aproape peste tot apar parteneri sexuali multipli şi arareori apar relaţii.
Contrar celor din articol, “gay de moda veche” au fost eminamente necantonaţi în relaţii şi nu căutau relaţii. Dacă ele au apărut au fost mai degrabă accidente nefericite. Nici nu se putea altfel atunci când legile interziceau sau, chiar dacă nu interziceau, exista o puternică opoziţie socială.
Curentul gay în relaţie este de dată foarte recentă, abia după ridicarea legislaţiei prohibitive şi după ce o parte consistentă a societăţii a ajuns să tolereze comportamentul homosexual.
Relatiile intre 2 persoane de acelasi sex au existat mereu. Inca din antichitate. Istoria lor nu e putina, de altfel.
Daca unii ar fi citit si un pic de Platon, ar fi stiut si ca iubirea, in multiplele ei ipostaze in celebrul dialog “Banchetul” a fost descrisa intr-un context homoerotic. Valibilitatea celor expuse de Platon ramane in picioare pana astazi si nimeni nu a indraznit sa critice adevarurile scrise in dialogul de mai sus.
Sex cautam toti? Mi se pare deplasat sa credem asta Daca e asa, inseamna ca a fi gay, spre deosebire de heterosexuali presupune reducerea la instinct. Ce instinct? Hormonal, nu cel de reproducere, intrucat 2 homosexuali nu se pot reproduce.
Pe mine nu ma intereseaza rapoarte, si nici statistici. Ci faptul ca exista si oameni care pot simti dincolo de simpla erectie provocata de o poza si care pot sa-si asume un dialog coerent care sa nu inceapa si nici sa nu se termine cu o pozitie sexuala. Daca homosexualitatea se descrie doar prin a face sex, atunci eu sigur nu sunt homosexual. Admir masculinitatea si o iubesc. Eu asta sunt si nu ma pot dezice de ceea ce sunt. Dar nu fac sex cu toti barbatii pe care-i intalnesc. Ar fi culmea penibilului.
Cat priveste a critica comunitatea, eu nu critic nimic, pentru ca, parafrazandu-l pe Victor Ion Popa, celebrul dramaturg roman, eu n-am facut nimic cu comunitatea. Iar a denumi “comunitate” o asociatie, cele cateva cluburi si un mars, mi se pare de-a dreptul penibil. Eu nu cred in asemenea particularizari. Mi-am trait viata intre hetero, heterosexuali care stiu de mine, si care m-au luat la fel ca pe oricare alt om, fie el heterosexual. Sunt eu “comunitatea” ? Imi vine sa rad.
Oamenii sunt mai buni? Oamenii sunt la fel de cand e lumea, natura umana e aceeasi mereu, doar evolutia tehnico-stiintifica si sociala a mai … rafinat mintea, spre diferite ganduri, perversiuni si perfiditati. In rest, toate-s vechi si noua toate.
Si nu, nu critic. Eu doar imi expun o parere. Nu cer nimanui sa fie de acord cu mine.
Dacă vrei să iei ca punct de pornire şi călăuză Banchetul lui Platon, nu trebuie să uiţi că Platon era un om al timpului lui, în ultimul secol al instituţiei pederastiei, când pederastia începea să iasă din cadrul ei fundamental educativ. (M-am oprit, în comentariul iniţial, cu oareşcare insistenţă asupra epocii pederastiei tocmai pentru că ea este aproape singulară.) Găseşti, în Banchetul, semnele degenerării instituţiei pederastice prin descrierea obiceiurilor diferite în zone diferite. Găseşti acolo şi critici moralizatoare ale desfrâului în care degenerase pederastia şi proslăvirea iubirii dintre erastes şi eromenos. Valabilitatea spuselor lui Platon este tributară acelei epoci şi moravurilor ei. Asupra teoriei superiorităţii iubirii homosexuale, susţinută de către Platon, succesorii, dacă nu au ignorat-o cu totul, au privit-o cu condescendenţa cuvenită marelui filosof.
“Nimeni dintre noi să nu-i stea împotrivă lui Eros; ar însemna să ne atragem ura zeilor. Bine este să ne aflăm cu el în bună prietenie şi împăcare; atunci vom izbuti să găsim, pentru a-l iubi, pe acela care este cu adevărat al nostru. Dar puţini, în zilele noastre, au parte de asta.“ (Platon, Banchetul) Pronind de aici, ajungi la întrebări legitime: Cât timp de iubire împărtăşită n-ai parte (dacă apuci să ai vreodată parte de ea) ce-i de făcut? O cauţi besmetic ignorând între timp viaţa sexuală?
Este un lucru stabilit de multă vreme că nevoia de sex este fiziologică şi ea diferă de nevoile de intimitate sexulă, de iubire sau de prietenie, fiind la baza piramidei lui Maslow. La fel, dorinţa sexuală (instinctul sexual) nu este legată doar de reproducere ci şi de plăcere. Astea nu te împiedică, în detrimentul calităţii vieţii, să fii abstinent sau să te masturbezi până întâlneşti marea iubire şi ea să-ţi fie împărtăşită.
N-o să mă apuc să contest evidenţa, şi-i departe de mine acest gând, că sexul cu o persoană iubită are valenţe în plus faţă de cel causal. Mulţi însă, punând în balanţă plusul iubirii şi minusurile complicaţiilor ei, renunţă la căutarea iubirii sau chiar fug de ea. Mult mai puţini, chiar şi dintre adepţii relaţiilor, sunt cei care au puterea de-a păstra o relaţie şi după dispariţia bazei hormonale a iubirii, aceea cântată de poeţi, şi să se mulţumească cu iubirea platonică alături de partener.
Ceea ce am vrut să spun este nu de a te îndemna să faci sex “cu toti barbatii pe care-i intalnesc”, ci doar că idealizaţii “gay de moda veche, in cautare de relatie” n-o să-i găseşti nicăieri în istorie ca şi curent dominant ci doar ca exemple singulare. Iar exemplele singulare, care scapă statisticilor şi rapoartelor, o să le poţi găsi în toate timpurile. Astăzi, în condiţiile unor legi permisive, când toleranţa socială este mult mai mare decât în alte vremi, sunt mai mulţi ca oricând în trecut.
Aşa cum văd că evoluează lucrurile, că sexul este o marfă pe o piaţă dominată de troc, peste ani vreun nostalgic care ar citi acest blog de bună seamă se va întreba aidoma ţie, referindu-se însă la vremurile de acum, pe urmele lui Villon: Unde sunt gay de altădată, în căutare de relaţii?
Fiecare crede ce vrea, eu imi spun parerea, si credinta ca poti fi gay, cauta relatie si sa nu fi obsedat de sex.
Cum iubirea are rostul sau esential in viata fiecaruia, cred cu tarie ca un gay care n-a iubit in viata lui, si si-a rezumat existenta doar la niste raporturi sexuale, e un frustrat sau, daca e sa fiu si mai dur, un tip redus la instincte.