Au trecut ani buni de când nu mai sunt eu cel de altă dată, dar pot aduna amintiri într-un colţ conştient al minţii mele şi să le înşir pe-aici.
Se întâmpla să fiu la Costineşti în vara anului 2005, probabil în august, când mă certam mai tot timpul cu prietenul de-atunci, Miky (dacă ţineţi minte postarea despre incidente violente, acestea s-au întâmplat înainte de al doilea episod al izbucnirilor homofobe, chiar în aceeaşi seară). Cred că eram în altă staţiune, în trecere, că la un moment dat mergeam pe o stradă foarte lungă, întinsă, ne plictiseam şi am început să discutăm tot felul de lucruri, până am ajuns să ne certăm dintr-un motiv fără importanţă. Apoi, cu puţin înainte să ne urcăm într-un autobuz, mi-a zis pe un ton categoric că nu trebuie să stau departe de el, fiindcă sunt responsabilitatea lui, îmi vorbea ca unui copil mic, deşi eram mai mare cu doi ani decât el.
După ce ne-am urcat în autobuz, lucrurile au luat o întorsătura neaşteptată. Uşa era să se blocheze din cauza unui papuc de-al meu, care nu ştiu cum a ieşit piciorul meu din el, şi m-a apucat râsul… Un râs isteric, amuzat, în care se amestecă mai multe sentimente. Mă descărcam de frustrările pe care cearta mi le adusese, de toată energia negativă. Mă simţeam din ce în ce mai bine cu fiecare hohot. Deja am atras atenţia altora asupra mea, iar Miky s-a dus în spatele autobuzului, am văzut că era ruşinat de mine şi nu înţelegeam de ce. Oricum m-am dus la el şi l-am întrebat ce are, dar nu a zis nimic. Am presimţit că era vorba de râsul meu, aşa că i-am zis:
– Dacă ai o problemă cu ceea ce fac, nu trebuia să fugi de mine. Ştii, dacă fugi de probleme, ele nu se rezolvă de la sine. Devin mai rele…
Cum nu zicea nimic, am mers înapoi la locul din care am plecat. Oricum nu-mi mai păsa de nimic, nici de privirile pe care le-am atras. Mi-am dat seama că toţi au văzut că noi suntem un cuplu. Era cumva evident… Am văzut cum doi bărbaţi, imediat ce au coborât din autobuz, au început să facă mişto de mine făcând gesturi caraghioase, parcă spuneau “ştim că eşti poponar” sau ceva de acest gen, nu-mi păsa prea mult. Mă gândeam că sunt ipocriţi, fiindcă nu au avut curajul să facă mişto când erau înăuntru. În acelaşi timp, simţeam că eram privit de un bărbat aflat la dreapta mea, probabil era fascinat, nu ştiu exact de ce, dar simţeam clar că nu îşi putea dezlipi privirea de pe mine.
Acesta a fost unul din cele mai memorabile episoade din viaţa mea, care se leagă de faptul de a fi gay în România. Dacă îndrăzneşti să ieşi în faţă aşa cum eşti, cu siguranţă primeşti priviri curioase şi şoapte între bârfitori, uneori miştocării, alteori izbucniri homofobe. Şamanul din mine speră că România se va vindeca de boala fricii, urii şi ignoranţei împotriva unor oameni, oricare ar fi ei.
Ironic, Miky a fost singurul care mi-a spus “Te iubesc” fără să-i spun eu primul. (În afară de el, doar primul meu iubit mi-a spus “Te iubesc”, însă doar după ce i-am spus.) Pe deasupra, a făcut-o şi în public, pe plajă, sub lumina Lunii, deşi eram puţin stingherit de două fete care se uitau curioase la noi şi eram lângă obelisc. A fost un alt moment memorabil. Înaintea lor, am avut un iubit din alt oraş, doar pe Internet, tot cu declaraţii de dragoste, dar nu ştiu dacă se pune, fiindcă nu ne-am întâlnit niciodată şi eram la liceu.
Cu toate acestea, chiar dacă va dori cineva o relaţie cu mine, eu voi fi rezervat în a spune “Te iubesc” cuiva, fiindcă nu vreau ca aceste vorbe, de altfel preţioase, să se transforme într-o reclamă. Dacă stai un pic să te gândeşti, cu cât mai des pronunţi anumite cuvinte, cu atât mai mult îşi pierd puterea. Şi de aceea vreau ca declaraţiile de dragoste să rămână într-un loc curat, neatins de interese. În acest fel, şamanul din mine va fi mereu mulţumit de viaţa pe care o duc.
Că tot vorbim de iubire, mulţi folosesc GayRomeo tocmai ca să o găsească, dar am renunţat să mai folosesc aceste site de… nu mai ştiu cât timp, probabil un an. Am ajuns la concluzia că e ca şi cum ai intra într-un magazin cu bărbaţi, dar cu cât cauţi mai mult, cu atât mai nemulţumit devii şi asta fără să te uiţi la eventualul preţ (care nu este exprimat în bani, ci în timp, efort, comunicare şi altele). Şi ce farmec au astfel de locuri, în care te duci şi alegi unul pe sprânceană? La început, e sclipitor, nu zic nu, dar când trece timpul, se duce şi sclipiciul. Te întâlneşti cu câţiva şi deja realizezi că ei nici nu se obosesc să spună clar ce vor şi, mai ales, nici nu vor să se cunoască pe ei înşişi. Ei spun că vor relaţie, dar caută sex. Ei spun că vor un anumit gen de bărbaţi (pasivi, de exemplu), dar pe urmă constaţi că de fapt voiau un versatil sau chiar un activ… Deja e aiurea, nu? Deci nu contează ce întrebări le pui, mereu se găseşte unul care reuşeşte să strecoare răspunsurile pe care le simte ca fiind potrivite pentru a intra în viaţa ta şi apoi, dacă nu-ţi dai seama la timp, ajungi să te iei cu mâinile de cap pentru că unul a fost suficient de disperat după sex încât să te mintă în ultimul hal… După aceea spui că nu mai vrei nimic, fiindcă ai întâlnit un măr stricat. Dacă rişti să întâlneşti mai multe mere stricate? Dacă a fost doar un eveniment singular şi poţi găsi pe cineva cu adevărat de calitate? Sunt multe de spus pe tema asta. Ce e sigur e că şamanul din mine nu vrea să fie cu oricine.
Am scris acest articol pentru concurs. (Rog un admin sau editor să-mi corecteze titlul, mulţumesc.)
“Te iubesc” este expresia care dacă este exprimată de o inimă sinceră trebuie exprimată în mod continuu fără să obosești niciodată.
De fapt, cred ca este nevoie de doua inimi sincere pentru ca “Te iubesc” sa fie exprimata si sa fie perceputa in acelasi fel. Chiar daca unul e sincer, celalalt poate sa o ia asa, de-a gata.
Samanul din tine, probabil, nu s-a vindecat inca pe sine.
Nu consider ca iubirea o poti gasi, eventual o dezvolti, daca ai cu cine si intr-adevar acel cineva nu cred ca poate proveni de pe Romeo. (desi unii m-ar contrazice).
Deja o dati in barci….
@ Queeditch: Tu stii ce inseamna saman ?
Cand iubesti cu adevarat pe cineva il iubesti neconditionat, nu ii spui te iubesc daca faci asta sau il iubesc pentru ca a facut aia sau a zis aia….pur si simplu iubesti si atat, fara vreun motiv anume, fara a cere ceva in schimb. Iubire ar trebui sa fie ceva involuntar, incontrolabil, resuscitant…
Deiu #4: De ce conteaza definitia samanului?
Deiu #5: Asa stiam si eu, ca iubirea este neconditionata. Dar apoi am vazut ca realitatea este certata cu idealismul. Lucrurile nu merg chiar asa. Lumea nu mai intelege iubirea ca pe vremuri.
Chiar si asa, ma intalnesc cu un baiat destul de rar, o data la cateva luni. O data mi-a spus “Te iubesc”, dar numai pe mess, niciodata in realitate, desi ne-am intalnit de multe ori. Mi s-a parut cam ciudat. Chiar si asa, i-am raspuns “Si eu te iubesc”, fiindca stiam ca daca nu zic asta, riscam sa fiu suspect in ochii lui.
@ Queeditch: Pentruca in ultima propozitie tu ai spus : “Ce e sigur e că şamanul din mine nu vrea să fie cu oricine.”….adica vrajitorul din tine ??? nu are nici o noima ce ai spus. Daca voiai sa o spui in sens metaforic nu are nici un sens.
Aiurea, aia nu este iubire,….e mai degraba nevoia de afectiune a cuiva sau nevoia de a-si manifesta afectiunea fata de o persoana care pentru moment a facut-o sa se simta bine, in largul ei/ lui.
Nu are sens pentru tine. Daca pentru mine are, nu inteleg de ce te preocupa atat de mult.
Dar hai, de dragul discutiei. Samanul, pentru mine, este un vindecator spiritual cu puteri paranormale, care de obicei sunt sustinute de utilizarea unor plante cu proprietati halucinogene, de exemplu ayahuasca. Eu nu am folosit niciodata plantele, dar cu siguranta am talentul de a simti oamenii cu care interactionez. Stiu cam ce fel de persoana este cineva dupa cateva discutii online… sau in prima secunda fata in fata.
Deci daca simt ca el este ok, atunci vreau sa fiu cu el. Daca nu, atunci nu.
Nu stiu cum faci deosebirea dintre iubire si nevoia de afectiune. Cred ca toti avem aceeasi nevoie de afectiune, ceea ce ne poate altera intelegerea iubirii. Daca distinctia pe care o faci este corecta, inseamna ca ori ai trait iubirea in viata ta, ori… nu ai trait nici nevoia de afectiune, nici iubirea.
Sensul nu e intotdeauna logic… dar exista.
Si ma gandesc ca de fiecare data aceasta “simtire” de care vorbesti tu a dat gres….pentru ca altfel ai fii un exemplu cu cea mai lunga si mai fericita relatie.
Nu ma deranjeaza ce ai scris doar ca nu prea vad legatura. Tu corelezi samanul din tine cu sufletul tau…asta inteleg eu. Asa e ?
“Si ma gandesc ca de fiecare data aceasta “simtire” de care vorbesti tu a dat gres….pentru ca altfel ai fii un exemplu cu cea mai lunga si mai fericita relatie.”
Fals. Faci presupuneri si nici nu te gandesti ca s-ar putea sa nu fie corecte… Prea ai (sau am) impresia ca le stii pe toate.
“Tu corelezi samanul din tine cu sufletul tau…asta inteleg eu. Asa e ?”
Crede ce vrei tu. Mie imi plac misterele.
Consider ca am incheiat discutia.
:)) Mai bine asa.
@Queeditch: sa inteleg ca esti fan Harry Potter 😀 ?