E 3 jumate dimineata. Aveam de gand sa dorm linistit, dar nu pot… e prea cald si am cateva ganduri care trezesc in mine morbul scriiturii. M-a facut mama literat, filosof intr-ale cuvintelor. Poet nu prea, n-a iesit mana de lucru ieftina in cazul meu. Am terminat de citit mai devreme primul volum din memoriile lui Iorgu Iordan, cel mai mare lingvist roman, Academia Romana purtandu-i actualmente numele.
Ei bine, nenea asta a fost martorul multor netrebnicii si evenimente in lunga sa viata. A prins razboaie, rascoale taranesti, schimbari de mentalitate ( de la germanofili la rusofili), etc. Si intr-unul din capitolele sale dezbatea problema razboiului mondial prim. Cum populatia s-a refugiat masiv in zona Iasilor si cum se murea de foame sau de frig in iernile acelea naprasnice. Ce mi-a atras atentia a fost constatarea sa cu privire la participantii de pe linia frontului.
Intrucat era un act de patriotism si onoare sa te inrolezi, foarte multe familii si-au trimis tinerii baieti in teatrele de operatiuni. Pusti de 16, 17 ani. As putea fi putin cinic si sa spun ca abia le “rasarea puful” si ei deja tineau ranita in spate si pusca inainte.
Iordan era pe vremea aceea statistician intr-un spital pentru cei care veneau raniti de pe campul de lupta. Pe langa clasicele maladii (tifos, dizenterie), o alta facea ravagii mai ales in randul celor de varste pana in 20 de ani, si anume sifilisul. Ciudata cauza a deceselor pentru unii care ar fi trebuit, practic, sa lupte si mai putin sa se ocupe de provocarea de orgasme multiple si ejaculari in transee. Problema a ridicat ceva semne de intrebare in randul mai marilor vremii, in special a regelui, care a solicitat o investigatie “subtila”.
Rezultatul a fost surprinzator pentru cei de atunci, dar nu ar mai fi pentru noi, cei de astazi: soldatii maturi si cei cu functie, din lipsa de alternativa sexuala (ca deh, masturbarea le-ar fi provocat febre musculare si ar fi periclitat capacitatea de lupta), foloseau din cand in cand tinerii recruti pe post de “sponsori erotici”. Bolile cu transmitere sexuala s-au raspandit rapid si prin urmare a crescut si numarul deceselor. Pare-se ca socul a fost mai mult de natura psihologica in randul “twinks-ilor” pentru ca la o saptamana dupa aceea, sfatuindu-se cu C.I. Parhon (care era pe atunci liderul bacteriologilor romani) si cu generalul Eremia Grigorescu, regele a decis sa intrerupa orice forma de incadrare militara pentru cei sub 18 ani si a solicitat sa fie trimise cat mai multe infirmiere (intelegeti voi rostul).
Chestiunea in cauza nu a fost niciodata discutata si cred ca abia daca se regaseste in evocarile istorice ale timpului. Subiect tabu. Dar e bine de stiut. Si chiar a folosit in conflagratia mondiala ulterioara mai ales pentru germani. Cercetatorii nazisti l-au convins pe Hitler sa distribuie in randul soldatilor o pilula care sa le taie erectia. Cand costurile de productie pentru aceste medicamente au devenit prea mari, au recurs la o alta metoda: fabricarea de “femei gonflabile” si darea lor spre folosire… sexuala 😀
Interesant articol 😉
Mă da’ ce înalți erau chiloții pe vremea aia…
Apropos, cred că ar fi util să fugim repede să facem școala de infirmiere. You might never know… 🙂
…la acea varsta, numai la lupta nu se gandeau baietii 💡
Ideea asta că homosexualitatea zisă „cicumstanțială” e… din lipsă de femei mi se pare amuzantă din cale-afară. O fi și heterosexualitatea o chestie temporară, circumstanțială, cauzată de relativa lipsă de bărbați? Nu cumva indisponibilitatea sexuală a oamenilor față de cei având același sex e cauzată de modul în care existența socială a omului previne apropierea dintre oameni?
Suntem crescuți de mici cu credința că sexul apropie și că intimitatea dintre doi oameni e un lucru sexual. Însă abia când suntem rupți din țesătura socială cu care ne-am obișnuit și în care ne găseam micile plăceri, inclusiv cele sexuale, ne dăm seama de adevărata forță care zace la interfața dintre oameni atunci când ei nu mai sunt limitați, în apropierea lor, de normele sociale.
Potrivit acestor norme, unirea sexuală dintre două corpuri reprezintă apogeul apropierii. Nu apropierea însăși – ea nu e suficientă, chiar dacă pare să spună mai multe decât putem noi înțelege. Nici atingerea, pentru că atingerea ne rezervă surprize pe care nu suntem dispuși să le acceptăm. Numai sexul, unirea clară, brută și palpabilă a tuturor simțurilor, care face ca atât apropierea cât și atingerea să se topească, pare să conteze. Astfel am ajuns să credem că doi oameni care sunt împreună sexual sunt, implicit, apropiați. Însă sexul, în calitate de instrument de apropiere a oamenilor, oferă o “apropiere” lipsită de intimitate. “Apropierea” sexuală e doar o apropriere – o însușire, o simplă luare în posesie.
Între intimitate și apropiere există o diferență perversă. Cu cât par ele mai apropiate ca înțeles, cu atât mai tare sunt îndepărtate în realitate. Și cu cât distingem mai acut diferența între ce înseamnă fiecare, cu atât mai bine se suprapun.
Pe front, nu lipsa femeilor îi apropie pe bărbați. Îi apropie mai degrabă moartea, care le suflă în ceafă. Îi apropie faptul că au timp să se descopere așa cum n-ar fi avut ocazia în viața lor de până atunci. La capătul lumii, acolo unde nu se întâmplă nimic, întâlnirea cu celălalt devine o întâlnire cu tine însuți. Fiecare se redescoperă prin cel de alături, iar apropierea are șansa să devină intimitate iar sexul, chiar dacă apare, devine ceva secundar. În urma acelui gen de experiențe de viață oamenii nu rămân legați prin sex, ci prin ceva cu mult mai profund.
Sexul “normal”, așa cum se petrece el în viața de zi cu zi, în afara situațiilor limită, nu este decât o încercare disperată a oamenilor de a se apropia, sperând că legătura fizică poate fie suplini nevoia de apropiere reală, fie conduce la o astfel de apropiere. Oameni care se plac și fac sex fără să-și pună prea multe întrebări despre sine sau despre celălalt speră să ajungă să cucerească celuilalt acea intimitate pe care și-o refuză în primul rând lor înșile.
Iar dacă homosexualitatea pare azi să iasă la lumină mai mult decât altădată, nu e decât pentru că lumea a ajuns într-o situație limită comparabilă cu cea a unui război perpetuu contra unor inamici virtuali, proiectați și creați de către o structură socială tot mai rigidă și mai sufocantă, care aproape a ajuns să excludă apropierea. Toate reglementările legale și întregul cortegiu de norme ale unei vieți sociale civilizate au rolul de a fixa limite stricte până la care oamenii se pot apropia unii de alții.
Atunci când oamenilor încă le mai era permis să aibă secrete, homosexualitatea masculină nici nu exista, pentru că sexul între bărbați nu însemna nimic special. Nu exista niciun pericol, pentru că legătura dintre doi bărbați nu era una propriu-zis sexuală, ci de o cu totul altă natură, cunoscută numai lor. Cu timpul însă, homosexualitatea a preluat de la heterosexualitate morbul superficialității legăturilor, rezumând relațiile la conținutul lor sexual, ca și cum acesta ar fi fost o dovadă a apropierii partenerilor.
Reacția negativă a heterosexualilor față de homosexualitate tocmai pe asta se bazează – pe excesul de sexualitate afișată, care evocă, fără doar și poate, superficialitatea legăturilor sexuale în general, nu doar a celor homosexuale.
😎
O alta dovada a normalitatii sexuale universale si atemporale… Nevoile fiziologice sunt naturale si necesare, trebuind tratate ca atare… Ideologiile “circumstantiale” sau “institutionale” nu se doresc a fi decat puerile si irelevante “scuze” pentru natura placerilor sexuale…!!!
Amirale, imi placi, ti-am sorbit articolele, stii sa ciocnesti doua cuvinte (sau mai multe)
citisem eu undeva ca homosexualii au in IQ mai ridicat decat al mediei
cred ca esti dovada vie 😉
Merci Non_lose ca mi-ai facut cunostinta cu blogul asta :p (m-ai scos din pestera 💡 )
@Luc – rosesc tot, sa stii 😛
Thank you si te mai asteptam pe la noi…sau cum spun spaniolii, “mi casa es tu casa” 😀
@grid ai facut armata? Iar pe timp de razboi cand mirosul mortii il simti pemanent in nas, lucrurile se schimba radical. Asa ca du-te si respira mirosul unei vaci moarte de 5 zile si o sa intelegi despre ce vorbesc, sau daca nu ai ocazia, du-te in morga unui spital, desi nu este aceeasi senzatie, fiindca mirosul mortii in natura insorita, verdele satios al ierbii, vederea florilor frumos parfumate dar care in bataia usoara a vantului, put… a moarte, nu-l poti simtii in morga spitaluilui. Ca sa nu vorbesc despre vederea sangelui formand paraiase hranind tzarana din tzarana, cu tipetele ofiterilor de atac coontinuuuuuu, obligandute sa inantezi fara ratiune calcand in bocanci matele camaradului, adolescent devenit barbat soldat peste noapte si care cu doua ore inante a potolit…pofta TA bruta, animalica sexuala, facndu-te sa simti acum pierderea imensa a unei vieti, ce trebuia protejata, inebunind mintea de atatia stimuli, ajungand exact in punctul cand poti claca sau poti devenii erou.
Dar niciodata viata TA dupa razboi nu v-a mai fi aceeasi.
Iar daca ai fi putut lua locul unei infiermiere, ai fi stiut ca TOCMAI LIPSA femeilor duce la folosirea pustilor imberbi.
Iar daca si fi luat locul unui pusti imberb, nu ti s-ar mai fi parut amuzanta ideea homosexualitatii de sezon in razboi, ci ai fi dorit mult mai multe infirmiere.
Dar poate te excita ideea, asa ca daca nu mai esti imberb, urmeaza sfatul lui ROBERT si invata un curs de infirmiera. 😛
@Luc BINE AI VENIT !
@RAUSS imi vine din ce in ce mai greu sa cred ca esti un tip care nu a ajuns la batraneasa varsta de douazeci de ani. Esti prea inteligent.
Doar mentorul meu avea asa vaste cunostinte si intodeauana gasea cate o poveste din culise care facea sa retin usor esentialul pe care EL dorea sa-l cunosc.
TU IMI ADUCI AMINTE DE EL.
@Cristymaykey – LOL. Am zis eu ca n-am ajuns la 20 de ani? 🙂 Ba chiar i-am depasit, nu cu mult ce-i drept…
ah rauss nu mai esti imberb, ah esti bosorog, ia sa nu te mai bagi in seama cu mine moshule ce conteaza un an, doisprezece acolo?
daca vb de cm atunci intelegeam, dar asa?
cristymaykei~
Mey tu nu numai că ai făcut armata, dar tare mi-e că ai luat parte și la asaltul Plevnei…:)
Trebuie să recunosc că ai imaginație, deși cred că n-ar strica să-i pui minții ceva hățuri și-un căpăstru, că prea o ia la sănătoasa… N-ai rabdare nici să respiri!
Io n-am vorbit deloc de mirosul morții, deși nu contest că ar fi și ăsta un subiect; ziceam doar că lucrurile se văd altfel atunci când moartea îți suflă în ceafă. Și n-am zis deloc că homosexualitatea „de sezon” (cum o numești tu) pe front e amuzantă. Amuzant e felul în care oamenii catalogheaza atât de repede homosexualitatea situațională ca fiind cauzată de lipsa femeilor, fără a se gândi măcar o clipă că femeile nu sunt neapărat accesibilitatea întruchipată, comparativ cu bărbații. Unde mai pui că pe vremea aia mai toate infirmierele erau școlite la mânăstirile de maici…
Îți doresc o infirmieră severă, gen sora-șefă sau maica stareță, să-ți mai ia puțin gândul de la sex, că prea te-ai înfierbântat.
Cu vaca moartă de 5 zile n-am prea înțeles cum vine treaba și dacă are legătură cu frontul sau cu infirmierele, dar îmi imaginez ce e mai rău – nu de alta, dar să fie în ton cu duhoarea 🙂
😎
Ce colorat e blogul !!! 🙂
Ici un curcubeu, colo un paun, dincolo un papagal. Foarte fain! Se pare ca placerea sadismului nu mi s-a macinat in timp, desi sunt boshorog deja si eu. Din pacate pentru unii, din fericire pentru altii si mai ales pentru mine. 🙂 Oare papagalii cati ani traiesc? la ce varsta ajung la maturitate?
Supper tare!
Nu stimam ca se poate intampla asa ceva decat la inchisoare,oare se mai face in armat asa si azi? 😛
dupa un an si ceva citesc si eu un coment adresat mie de grid, tot e bine mai tarziu decat deloc.
grid asa m-am amuzat de comentul tau ca mi-ai adus zambetul pe buze.
Ce vremuri draga grid, eram inca in stadiul in care combateam tot ce misca in afara gustului meu. Nu imi vine sa cred ca ma luam de tine, doamne cat tupeu aveam sau mai corect spus cat de combatant eram.
Sper sa nu ai ocazia sa mirosi moartea vacii, insa daca o sa ti se intample vreodata, sigur o sa-ti aduci aminte de mine si ce spuneam, asta daca te opresti din vomitat.
numai bine gridule, cand mai treci prin bucale da si tu un semn te rog.