Ce pot spune despre mine? Cred ca povestea mea este la fel ca multora dintre voi :))
Am constientizat orientarea mea de pe la vreo 14 ani, dar nu am dat importanta si asa au trecut anii…
Pe la vreo 20 de ani mi-am facut cont pe romica si am cunoscut acolo fel de fel de tipi, am stat de vorba si bineinteles mi s-a cerut sa ies la un suc 🙂 dar nu am onorat nici o invitatie din simplul motiv ca nu imi inspirau incredere, nu intru in detalii.
Dar intr-o zi intru in vorba cu ‘el’, singurul care a reusit sa ma faca sa ies la o intalnire, a reusit pentru ca a fost sincer si nu a pus accent pe discutii despre sex ca majoritatea (nu spun ca sexul nu conteaza, dar e de preferat sa nu fie adus in discutie imediat dupa obisnuitul ‘salut’, mai ales daca cauti ceva serios ). Ne intalnim. El a intarziat, dar ce sa-i fac, nu e punctual de felul lui, e mai dezorganizat. Noroc ca am dat nas in nas cu el cand eram pe picior de plecare. Spre uimirea mea nu am fost asa timid pe cat ma asteptam sa fiu si intalnirea a decurs minunat nici nu am simtit cand au trecut orele, parca ne stiam de-o viata chiar mi-a spus ca nu se astepta sa fiu asa deschis.
Ca sa mai scurtez povestea ma rezum la a spune ca totul a evoluat uimitor de repede si am ajuns sa ne mutam impreuna. Acum am implinit 7 luni de cand suntem impreuna timp in care am fost de nedespartit, el mi-a fost alaturi intr-o perioada in care am avut probleme de sanatate destul de grave (am stat internat vreo 2 saptamani si ceva) si spre uimirea mea, mama nu a venit sa ma vada, dar el a fost mereu acolo langa mine, venea la spital si imi aducea mancare, pur si simplu mi-a dovedit cat ma iubeste in fiecare clipa (bine, spitalul nu era aproape, dar cred ca asta nu e scuza pentru mama mai ales ca avea masina. Ea a venit doar sa ma ia din spital, dar ce folos, eu aveam nevoie de ea cand eram abia operat nu dupa ce m-am vindecat…).
Bineinteles, ne mai ciondanim din cand in cand, dar pur si simplu nu putem sta suparati unul pe celalalt :))
Probabil o sa va para copilareasca povestea mea 🙂
A, era sa uit, eu am crescut intr-o familie plina de prejudecati, dar am ales sa privesc mai departe de aparente sa imi ascult inima si sa imi folosesc capul :)) sa accept ceea ce sunt, plus, stiti si voi, imaginea noastra este cumva caricaturizata de fel de fel de personaje care apar la tv, cred ca suntem gresit perceputi, dar asta e alta problema…
Tin sa va spun ca intru de mult timp pe site si va apreciez mult pentru ca voi ii educati cumva pe cei care sunt la inceput, le indreptati viziunea asupra celor gay,viziune care este distorsionata de societatea in care traim.
Felicitări și vă urez să fiți fericiți în continuare!
Mă bucur cînd apar astfel de articole, pentru că din păcate mulți gay nu mai speră să-și găsească drumul în viață alături de cineva drag. Cu cît vor vedea mai multe astfel de relatări, cu atît le va crește încrederea în viitor.
Multumesc ! Si sper ca ca toata lumea sa isi gaseasca jumatatea ,doar ca, stii inainte de a asculta inima (asa cum am scris in relatarea mea) trebuie folosit un pic si capul pentru ca intalnindu-te cu persoanele nepotrivite ,pierzi sansa de a-l intalni pe cel potrivit 🙂
Frumoasa povestea asternuta aici ! Bravo! Multi isi doresc sa traiasca asemenea poveste,sa isi intalneasca alesul si sa se mute alaturi de el… e greu pana ajungi sa faci toate astea, dar nu imposibil. Si da, sa alegi cum spune inima si totul va fi bine! Iti doresc tot binele alaturi de el, sanatate si iubiti-va mult! 😀
Multumim ! Si felicitari am vazut ca si la tine”asteptarea e rasplatita ‘:)) felicitari !
konstanti_n, ai facut fetele sa lacrimeze si sa se emotioneze, sa suspine melancolice cu gandul la dragostea neimpartasita, dar si sa le zambeasca speranta regasita in existenta Printului dorit.
Esti un barbat cu capul pe umeri, o specie rara.
Mersi cristy (lacrimeaza fetele :)) ) Cei drept e posibil sa fi plictisit pe unii dar asta este nu poti fi pe placul tuturor .
Este imposibil sa fi pe placul tuturor.