A fost un sfarsit de saptamana interesant. Uimitor ce poate starnii o betie – de la prietenii la antipatii. Am ajuns la o concluzie ingrozitoare dar foarte evidenta – in “lumea gay” nu poti pune baza pe nimeni si nimic. Am avut ocazia sa fac balanta timpurilor si m-a cam ingrozit de cum stau lucrurile cu adevarat. Dracu nu poti nici macar sa crezi cand un ”coleg” iti spune ca va fi acolo la ora x – sansele sa nu apara si sa te lase balta pentru o “criza emotionala” sunt mult mai mari. Da, acuzatii majore insa de ce imi permit sa spun asa ceva impotriva celor ca si mine?
Ei bine povestea incepe asa. Mi-am facut un nou prieten. El pe calea cea dreapta, eu pe calea curcubeului, am decis sa mergem in oras. Literalmente nu m-am simtit in viata mea mai respectat, nu mi s-a mai tinut usa de mult timp si categoric nu mi s-a mai spus de foarte mult “imi placi, vreau sa petrecem mai mult timp impreuna” – complet non sexual, fara nici un morcov in cur sau fluturasi. Oamenii in general nu sunt atat prosti precum ii creditam a fi. E suficient sa folosesti odata termenul de “persoana” in loc de “femeie” si toate cartile sa fie pe masa.
Septic, frumos, clinic medical. Desigur, nu e nici o problema in asta: spre deosebire de femei care cand “fac rost” de un amic gay vizualizeaza “el Hesus de shopping” un barbat vede lucrurile diferit. Nu stiu cum, dar ne plac suficient de mult incat sa comunice cu noi mai mult decat orice – chiar si sentimente – verde in fata, fara scuze, regrete sau justificari.
Bun, toate bune si frumoase pana la un punct.
Cum se face ca prefer sa petrec mai mult timp in lumea cea dreapta decat in lumea curcubeului? Am avut parte de atatea combinatii nereusite si esuari incat a inceput sa ma lase rece cam orice raza de roz. Intalniri de tot rahatul care se terminau constant “la mine sau la tine?”. Diplomatii care se termina in “cautam lucruri diferite” sau “nu pot vizualiza viata alaturi de tine – mananci carbohidrati!!” (poveste adevarata). Ca sa nu vorbesc de prietenii care isi terfelesc la un latte iubiriile vietii si apoi din senin – ne-am impacat, totul e perfect acum. Evident, pentru ca iti este prieten l-ai sustinut complet non-obiectiv; subiectul stiind ca nu esti de acord cu decizia luata, lucrurile se destrama usor de aici.
Betia genereaza stari de melancolie. Ar fi frumos ca atunci cand te uiti spre trecut si eventual il scormonesti putin sa nu primesti un feedback detaliat despre cunostintele sexuale aplicate unui individ oarecare (de fapt, asta m-a facut sa-mi pierd tandara).
Multi dintre noi in preajma unui barbat am tinut mai repede o pula in mana decat o furculita. Am baut alcool industrial. Am fumat si tras de ne-am trezit la capat de linie pe o magistrala de metro gen M4.
Asadar tot stilul asta de viata este o intreaga labareala. Este razboi fratilor – tiranie constanta, un “homocaust” mondial. Nu se merita. Daca gasiti un barbat potrivit ferm si sigur sa-i spuneti ca-l iubiti. Sa faceti cu el tratate de pace, armistitii si aliante. De orice fel. Iar el sa spuna lumii din jur un singur lucru…
This is for mother Russia!!!!!
Vezi ca mai e putin si te indragostesti de ala de pe calea cea dreapta daca te mai trateaza mult asa frumos… 😛
Pai mai nene, gay scene… si-apoi stau si ma gandesc, daca tu, care ai ceva experienta cu lumea “SoHo” (ca sa nu mai spun lumea gay) esti asa dezamagit, ce sanse sa am eu in a lega vreo prietenie inviata reala, stiindu-se ca la capitolul asta sunt zero barat?! Lol, o sa mor singur si fara prieteni daca al meu Doamne fer se duce primu ‘… :laugh:
Eu de exemplu mai am un cont pe Romeo, intru pe el foarte rar sa vad ce mai e pe-acolo si intrase unu in vorba cu mine, ajungand la concluzia ca stam amandoi pe aceeasi strada, primul indiciu fiind radarul ala care arata distanta. Apai cand a vazut asa, o tinea numai in “da hai sa ne vedem, dar hai sa iesim acum in cartier”, chestii d-astea , non porn dar care sa duca intr-acolo, spre o one-night-stand. Si cum sa legi prietenii? Eu sunt intr-o relatie si nu simt nevoia sa ma shit arround cu altii, mi-e bine asa cum sunt.
Apropo, M4 e masistrala aia spre Preciziei, linia rosie, cu metrouri d-alea dupa vremea lu’ Ceasca?
Da, adevărul e că nu știu din ce cauze, dar da, întotdeauna cu cei hetero m-am înțeles muuult mai ok decât cu gay-ii.
Oare de ce? La voi cum e?
Oooo copilul a început să se maturizeze. Bravo! Felicitări pentru concluzia la care ai ajuns.
Robert…probabil; ca aia hetero sunt disperati numai dupa pussy, iar daca au si o minte cu neuroni bine legati intre ei,,,atunci pot fi amici buni cu anumiti gay… cred.
Nu stiu, pe bune. Poate e doar pură coincidență. Pe măsure ce a trecut timpul am început să nu prea mă mai regăsesc în ceea ce definim comunitate gay. Un grup de gay nu pot să iasă la o bere fără să se dea îm stambă, să facă circ, să dea din curuleț, poșete, etc. Cu amici hetero putem să fac asta chiat că erau așa mai dintr-o bucată, mai din topor, ce-i drept.
Un alt aspect e faptul că cu gay-ii nu poți lega amiciții foarte strânse pentru că mai devreme sau mai târziu ce ajunge la sex. Dacă refuzi, adio amiciție, că “ai fițe”.
Concluziile pe care le trageti aici sunt inexacte. Intrebati o femeie hetero: unde se simte tratata cu mai multa sinceritate, intre barbati hetero sau intre barbati gay? E firesc ca compatibilitatea sexuala, atunci cand exista, sa altereze relatiile intre doi oameni. Asta insa nu are legatura cu orientarea sexuala, aceste probleme apar la fel de des si intre heterosexuali.
Bun, ai un prieten heterosexual cu care te intelegi foarte bine. De ce?!
De ce nu? Banuiesc ca nu sunt toti incuiati.
Eu personal ma inteleg la fel de bine cu ambele parti.
Ce bine e de voi, eu trebuie sa traiesc tot timpul in minciuna 😥
a mai aparut un sergiu pe aici?????
Ok el e Sergiu si eu sergiu..
@Adi, M4 e aia verde, de sus…pe cea cu roșu (M3) sunt metrourile vechi (Preciziei-Anghel Saligny).
Eu am câțiva prieteni gay cu care mă înțeleg bine..întamplarea face ca mai toți sa aiba undeva pe la 30 de ani. Nu știu care e faza, dar cu ăștia mă înțeleg eu cel mai bine.
Însa, prietenii str8 predomină în cazul meu. Pe cei mai mulți îi am din perioada liceului sau din copilărie. Cu ăștia pot vorbi despre sport și despre cine s-a mai bătut cu nush cine fără să se uite ca la felul paișpe la mine. Singurul inconvenient e că trebuie uneori să le șterg balele când se unduie grațios prin zonă câte o donșoară. :laugh:
@sergiu (cu “s” mic): hilar, o fi alter ego-ul tau! :-))
Eu ma inteleg mai bine cu ai nostri, sau cu hetero daca sunt cartile puse pe masa (el stie despre mine). Cu ceilalti, faptul ca nu pot fi eu intru-totul, ma infraneaza din a avea un dialog/ o relatie reusita. Din fericire, am noroc de prieteni gay buni, cu care nu mi-e teama ca voi fi aratat cu degetul cand ies la bere sau care ar putea avea vreun feeling (mai) sexual vizavi de mine.
E trist ca ajungem sa ne discriminam intre noi 🙁
Pe de alta parte nici nu e bine sa ne izolam in lumea noastra “colorata”!
Interesant, Nora. Foarte.
Nick, nu cred ca e vorba de discriminare.
Hm… barbatii straight tind sa fie mai responsabili si mai maturi, si pretuiesc fix lucrurile pe care eu le valorific cel mai mult in viata: linistea interioara, mersul pe munte, masinile, un gratar bun, o bere nefiltrata, un stil de viata neextravagant…
Toti prietenii mei apropiati sunt straight. De asemenea, cel mai mult imi place ca nu exista asteptari emotionale dincolo de respect reciproc.
Plus ca barbatii straight vorbesc putin si nu ma obosesc, asta face pentru mine cat toti banii din lume.
Desigur, sunt si multi barbati gay asa, dar nah… e si o chestie de statistica, din moment ce majoritatea sunt straight, e normal ca si majoritatea prietenilor nostri sa fie straight, nu?
Păi e de înțeles de ce prieteniile dintre gay și heterosexuali sunt mai stabile – pentru că nu sunt amenințate de nimic la nivel emoțional.
“Lumea gay” e o ficțiune sublimă, pentru că nu se poate structura o comunitate adevărată (reală) pe baza unui criteriu făcut anume să separe, nu să unească oamenii – respectiv, criteriul sexual. Nu degeaba nu există (și nici nu poate fi imaginată) o comunitate a femeilor, o comunitate a bărbaților sau a heterosexualilor. Ceea ce numim – în lipsă de alt termen mai bun – “lumea gay” este în realitate nu o lume a prieteniilor necondiționate ci o comunitate de interese, structurată nu pe afinități personale ci agregată ca reacție la discriminarea profilată din exterior. Practic vorbind, e un fel de ghetto – o comunitate negativă, care există nu pentru că membrii săi doresc să-i aparțină, ci pentru că nu au unde altundeva să se ducă.
În toate situațiile în care oamenii se adună în baza unor caracteristici individuale intime, cum sunt rasa (culoarea pielii), naționalitatea, apartenența etnică, genul/sexul, orientarea sexuală, convingerile (religioase sau politice), asocierea nu este una lipsită de riscuri. Asta se întâmplă tocmai pentru că, datorită concentrării intolerabile de asemănări structurale între așa-zișii “membri” ai comunității, survin mult prea des între aceștia implicații emoționale cărora numai cu greu li se poate face față, astfel că ieșirea în afară pare o binecuvântare.
Același lucru se întâmplă când adolescentul părăsește casa părinților săi pentru a locui singur, fără inevitabilele bătăi de cap din partea alor săi. Dacă e suficient de matur la ora plecării, lucrurile sunt în regulă; dacă nu, ieșirea din ghetto e de mai degrabă natură să-i pună probleme tânărului imberb. Lumea “de afară” îl acceptă ca necunoscut, dar nu este lumea lui, în care el să se simtă bine și unde să se poată face pe sine cunoscut, pentru a putea fi în întregime în elementul său. Borcanul cu miere – la care încă visează – se află altundeva.
Chiar dacă “prieteniile” astea gay–straight pot deveni la un moment dat un refugiu călduț din fața amenințărilor pe care relațiile “grele” (cu încărcătură emoțională) le prezintă, nu trebuie scăpat din vedere că ele nu sunt decât relații de conjunctură, care nu răspund adevăratelor nevoi ale individului. Din cauza asta, aceste prietenii au o doză mare de nesinceritate la mijloc, fiind sacrificate imediat ce apare perspectiva unei relații gay cât de cât stabile. Prietenii straight, cu foarte mici excepții, au tendința să-și țină prietenul gay într-un fel de colivie, departe de tentații carnale și de acel gen de ‘nefericire’ care (nu știu ei !) pe el l-ar face fericit.
😎
Ok. SidePad on
@ Adi – nu. nu ma indragostesc de el. Ce ma flateaza e ca am parte de mai multa romanta din partea unui om care nu vrea sa-mi intre in pantaloni sau invers.
Cat despre prieteni e trist ca nu in lumea gay linia dintre sex si prietenie nu mai exista
Si, cum spunea Rediam m4 este linia verde. Cea spre Preciziei este m3, rosie.
@ Robert – aparent si eu. Prietenii str8 sunt ca si Elvetia emotionala.
@ FireMan – Iti spun, lumea gay e mai oculta ca orice! Are… sentimente.
@ Corneliu – bineinteles ca are legatura si cu orientarea sexuala. Cand barbat x fute barbati si barbat y fute femei apare o chestie numita “frateste”.
@ Non_Lose – nu. problema este ca barbatii gay nu prea mai sunt barbati. Mai mult un ATM sexual. Stabilitatea apare intr-o relatie non sexuala cu un barbat care te iubeste si pentru altceva decat cur, sfarcuri, pula, etc.
@ Sergiu cu S mare – chestia cu sifonierul nu este cea mai mare problema, crede-ma.
@ sergiu cu s mic – nu stiu.
@ rediam – da, insa se bazeaza pe tine.
@ Nick H – nu e vorba de discriminare. E vorba de respect. Doamne iarta-ma dar daca in lumea gay nimeni nu iubeste pe nimeni si Dumnezeu are patru litere anume “TGIF” noi cum avem familii ?
@ Martin – Nu cred. Adica eu sunt gay si nu sunt chiar cea mai superficiala persoana. Insa in lumea asta “SoHo” daca pui vreodata cartile pe masa automat esti prea emotional. Insa imi place chestia cu statistica.
@ Grid – Da. Amenintarea emotionala este o plaga. Si da. Prieteniile astea gay-str8 devin un refugiu. O colivie.
@ Toti – ce este de facut?
Rediam ,,,da da da aia rosie e cu spre Preciziei. Da, o sa calatoresc des cu garniturile alea vechi, dar imi si plac pe de-o parte ca au un aer ceausist, sunt facute cu grafitti , bune de pus in muzeu aproape 🙂 Sunt dragute in felul lor ! Eu la ultimul job de vara am avut amici hetero , desi eram coleg si cu un gay (ca mine). Nu plecam la masa sau la tigara fara unul (care era disponibil din aia hetero, cu 2 ma intelegeam foarte bine), si era funny ca le placeau sa se uite dupa absolut orice fata care arata cat de cat bine. Mai le tinteam eu pentru ei, imi placea sa vad cum casca gura si incep “mamaaa ia uite-o p-aia ce craci are, pfff cum arata” 🙂
Vai Adi, nu cred asa ceva…barbatii hetero nu sunt ca noi, gayii, superficiali, si nu se gandesc numai la sex cand vad o femeie. Eu cred ca n-ai auzit tu bine, probabil ziceau “mama ce IQ cre’ ca are aia, sa-mi bag pula” sau “mama ce ochi are, cred ca e o femeie foarte buna la suflet”
Ca tot adusem vorba de hetero vs gay. Am fost azi o fuga in republica (poveste tragica) in fine, ideea este ca treceam grabit sa gasesc un taxi pe langa un salon de “par” si un tip (evident gay stilist) se uita lung dupa mine si declara “ce plm ma ai uitat cand te-am tuns? in plm de ce nu iesi cu mine in oras te crezi prea bun pentru mine?”. Am ramas prost. Am documentat problema se pare ca acest oarecare stilist are unfetish cu parul meu. Am fugit mai departe spre taxi. Concluzia – doar pentru ca doi oameni sunt gay nu inseamna ca trebuie SA SE SI Salute.
majoritatea barbatilor hetero sunt destul de retardati emotional. trebuie sa fim totusi… realisti.
Non-Lose, n-ai inteles ce-am vrut sa spun, mai citeste odata, eu am recitit ca sa fiu sigur ca am zis ce trebuia.
Smog, haioasa faza din fata salonului. Da, si eu vad in saloane multi barbati stilisti, personal prefer sa ma tunda u barbat ca se pricepe mai bine decat o femeie. Femeile sunt specializate in cock-uri, pardon, cocuri (ca sa nu zic coace) iar barbatii in …frizuri barbatesti. De curand mi-am schimbat locatia de tuns, de fapt de asta vara, asa ca frizaerul, daca m-a vazut multumit, mi-a dat si numarul lui de telefon pentru a-l suna si sa ma anunte cand e la salon. Nu l-am sunat niciodata ca s-a intamplat sa il gasesc acolo mai mereu, iar daca nu e el, e al frizer. Acum, banuiesc ca frizerul meu e asa, mai gayutz… 🙂
Pe mine asta insista mereu sa ma tunda moca.
Dincolo de filozofia lui GRID{care observ ca scrie mai putin alambicat de cand l-am facut sa rada si … si-a recapatat umorul}, dincolo de generalitatile unanim acceptate te toti, dar nepotrivite intodeauna cu realitatea ta, caracterul tau, felului tau de a fii, intodeauna, dar absolut intodeauna, prietenii tai .. te reflecta pe tine.
Si spun asta cu toata convingerea, fiindca daca suntem corecti cu noi insine, o sa observam vicii, defecte care ne apartin si care isi spun cuvantul cu certitudine asupra alegerii persoanelor care ni le dorim prieteni.
Asa ca dragilor nu mai plangeti atat ca e lumea murdara, cand voi insi-va alegeti s-o murdariti.
Cand veti ajunge sa pretuiti adevarul brut, atunci sigur veti avea parte si de prieteni adevarati, dar pentru asta intai trebuie sa invatati sa iertati.