No menu items!

10 centimetri de plăcere si o palmă de petale

Acelasi autor

Compatibilitate

Lumea era a lor, numai și numai a lor, pentru că erau doar ei pe ea. În acest firesc două mâini cu degete timide...

Sinaia, here we come!

Cum zice și Madonna, „Strike the pose, there's nothing to it!”, așa zic și eu „Hit the road to Sinaia!” După cum știe deja toată...

Gay social(ame)izing, yet again…

1. Mr. Mi-e rușine cu mine 24. Aug. 2011 - 23:10 salutare! aici X :) 2. Eu 24. Aug. 2011 - 23:11 salut. ce mai faci? 3. Mr. Mi-e...

Falling, falling…

Uneori ne intră-n viață oameni pe care nu-i înțelegem, care de multe ori ne enervează, dar față de care simțim un atașament absurd, aberant,...

Messalina și-a pierdut capul din nou

În cele ce urmează voi așterne niște rânduri, care, imagistic, ar putea constitui o scurta telenovelă. Spun asta pentru că nu obișnuiesc  să-mi feliez...
FirstLine
FirstLine
Un male bitch uns cu toate cremele, greu impresionabil, alergic la prostie şi prost-gust, gay până-n vârfurile unghiilor, vertical şi după cum s-a mai zis cu sânge-n p**ă. Nu vă place de mine? Treceţi mai departe!

Sunt umilit, în micimea mea, de acest gest. Poate că nu merit un miracol, la urma urmei nu sunt eu în măsură să spun că-l merit, dar cred în miracole. De vreo câţiva ani am ales să pornesc pe un drum al meu, de fapt pe drumul meu, ca să fiu cât se poate de explicit. Destinaţia este paradisul, aşa cum îl înţeleg eu. Nu ştiu când voi ajunge, dar de la o vreme în coace simt că mă apropii.

Cea mai mare parte din acest drum am parcurs-o târâş, pentru că nu prea am ştiut să merg. Apoi am mai făcut şi câţiva paşi, după care m-am împiedicat de mine însumi si-am căzut. Din nou pe jos, în arşită şi ţărână, în ploaie rece şi noroi. Am zăcut şi-am aşteptat să se termine cu mine. Am blestemat că nu s-a terminat. N-am avut de ales, decât să mă târăsc mai departe, centimetru cu centimentru. Am păşit apoi din nou.

Ieri seară am râs. Am râs în hohote. Apoi am realizat că nu mai râsesem aşa de foarte mult timp. Nici acum nu-mi amintesc cand am râs aşa ultima oară. Sunt puţine lucruri de care îmi amintesc din ultimii câţiva ani. Mă bucur însă, că printre acestea sunt şi minuni.

Obosesc, uit să mai privesc înainte, merg orbeşte şi, inevitabil, cad. Atunci, cu ochii-n stele şi cu soare-n privire, văd altfel, văd bine, clar. Îmi continui drumul.

Previous article
Next article

2 COMMENTS

  1. Ma chere fleur du mal, dovedesti ca meriti “miracolul” respectiv prin acest simplu articol. E simplu. Si, besides, stii ca intotdeauna mi-a placut optimismul pe care-l emani.

    Keep on the good work, darling

    P.S. : There can be miracles… you know when 🙂

Comments are closed.

Vezi si...

Prima aventură sau cum mi-am pierdut inocența

Sunt un băiat de aproape 21 de ani, până nu demult eram bine în mica mea lume. Povestea mea începe în august 2011, nu știu cum sau de ce, dar am început să citesc Darkq și, din aproape în aproape, am ajuns pe Romeo. M-am înregistrat mai mult din curiozitate, nu...

Articole din aceeasi categorie