No menu items!

Crăci cu gânduri

Acelasi autor

Pe cărările „civilizației”

Nu am fost un „umblat” la viața mea. Dar pe unde m-au purtat pașii, am încercat să miros cărările, să simt oamenii, să mă...

Logica unui sinucigaș (plătit) de Ego-uri

Într-o epocă în care dezvoltarea tehnologiei, a comunicațiilor și a individului, în general, atinge viteze amețitoare, sinuciderea e la modă. Oameni picați ca muștele...

Spiritual gifts (3) – Life like a swinging vine

„Vița noastre de vie întortocheată din momentul în care iese la lumină din butucul gros, din rădăcinile familiei și grupului de cunoștințe și influențe...

Spiritual gifts (2): Focul – hipnoză de grup

Mă trezesc din visare, lângă un foc improvizat, cu metale bine forjate care să îl susțină, ca, Doamne ferește, să nu se întâmple ceva...

Spiritual gifts (1): Lotusul

A story about what I have learned from a floawer.
FireMan
FireManhttps://www.facebook.com/IulianIanis
Cine sunt eu? Sunt un fel de paparazzo. Caut imagini cu care să îmi decorez pereţii camerei în care zăbovesc singur sau "singur". Imagini dragi, care să îmi trezească sentimente dintre cele mai frumoase atunci când imi plimb gândul peste ele. Poate sunt egoist. Vreau să le strâng pe toate şi să nu ofer nici una. Obişnuiesc să cred că nu sunt mai înţelept decât majoritatea pentru că nu se cuvine să ne judecăm judecătorii. Mă hrănesc cu oameni, îi consum, pe ei, visele lor, gândurile lor si apoi rămâne clişeul. Poza. Eu nu hrănesc pe nimeni, decât atunci când o fac fără să vreau. Nu îmi plac predicţiile, regulile, planurile, repetările, banalul, deşi fac parte din rândul lor sau trăiesc înconjurat de ele. Îmi place să visez şi să pictez ceea ce visez. Când cineva are curajul să viseze cu mine... atunci e frumos.

M-ai căutat la cimitir, printre mormane de cadavre.
Zgurmai nebun printre mormane de oase jilave,
neobosit să mă aduni dintre valuri de glie.
Și m-ai găsit, nemuritor flămând, altar făcându-ți ție.

Te-aș fi visat în alte vieți probabil, înainte,
de n-ai fi socotit cu haz ale timpului ținte…

Țăruși înfipți în inime străine, s-au adâncit fără răgaz,
și strălucirea-ți prea lividă le-a curentat, tăcut, retina

Nu, nu sunt mortul tău. Sau nu acum. Sau nu am cum. Mi-am scurs amarul printre crăci, apoi pe scoață-njos, și m-am oprit la rădăcină. Adulmec mucigaiul și rugina, rod rădăcina și merg mai sus pe dealuri mai înalte de unde pot zări, poate, pe la apus de soare, cine-o vrut să mă omoare.

Eu sunt nimeni. Sunt doar cel ce presar visare în vorbe și, poate, alinare… Nu mi-am ciuntit degeaba un os în încercarea de înviere. Mi-ai pus din nou în glas un shot de foc. Și m-am răsculat împotriva-mi. Am adunat atâta rahat în rădăcini, încât, conform noilor standarde bio, florile îmi vor năpădi coroana de gânduri pe care se pun păsărele. Păsărelele sunt cel mai bun lucru din viața mea de copac scorburos. Păsărelele mă înalță către intercer și-mi vestesc ce se mai întâmplă prin lume.
Și m-au anunțat, Slăvite și Înalt Prea pe Cer Cocoțate Stăpâne că Venirea prea de grabă-ți pe pământuri de crăci și cadavre pline, nu va fi, pot să pun șagă, întâmpinată cu o veselie oarbă. M-am întrebat, și-am discutat și cu ceriul, di ce or picat oare toate pietrele ale-astă vară pe câmpuri și prin ramuri și gânduri…
Săracul românul, ce aplecat e pe gânduri!
Copacii nu au nici o vină că trăiesc mai mult ca noi! 🙁

Previous article
Next article
Vezi si...

Vreau sa fiu mai gay!

Ei bine...cam aşa e situaţia mea. Adică aş vrea să mă integrez mai bine în lumea gay. Am fost de vreo 3 ori într-un club gay (deşi sunt gay de când mă ştiu) şi cam de fiecare dată am stat singur la bar privindu-i pe alţii cum se distrează,...

Articole din aceeasi categorie