Mă gândeam așea, vorbind cu azi cu cineva, la cum e și viața asta făcută. Îmi povestea respectivul că locuieste cu prietenul într-un oraș mititel și că una dintre probleme este că nu au prieteni… gay. Și mă întrebam eu… oare de ce avem nevoie de prieteni (gay) atâta timă cât în aparență totul este… bine. Ăia hetero nu-s buni? sau ne facem prieteni pe baza preferințelor sexuale ale acestora? Și dacă da, de ce? Și nu mă luați cu aia cu… că ei știu și nu trebuie să ne ascundem și bla bla.
Așadar, de ce bă Viorele, de ce?
Pai si prietenii hetero sunt buni. Eu de exemplu nu am prieteni gay, numai hetero (ma rog, cati am). Insa, pentru situatia din articol, intrebarea e urmatoarea: prietenii acestia hetero chiar ii vor accepta asa cum cuvine? De pilda, la o petrecere, la o nunta etc., cuplul gay va fi invitat si tratat ca orice alt cuplu? Daca da, atunci e perfect, nu au nevoie de prieteni gay.
Păi să zicem că îi acceptă. Io mă gândeam dacă nu există vreo legătură sexuală.
Nu inteleg, intre cine sa nu existe legatura sexuala?
Eu cred așa: de fapt, nevoia de a avea prieteni de o anumită preferință sexuală denotă faptul că vrei să îi ai, să îi cunoști pentru a te prinde de țuță cu ei. Deci, nu atât prietenia contează, cât ce vrei de la acea prietenie. Cred io… acu’, poate nu e bine ce cred…
O fi si asta, insa nu cred ca e ceva specific gay. Si zi asa, oras mic din Romania unde cuplurile gay sunt bine integrate social. Ar trebui dat pe Discovery, pe bune.
chiar zilele astea imi puneam si eu intrebarea.. cat de bine ma MAI inteleg sau cat de mult imi MAI plac prietenii mei..hetero? ma rog, ca toti is asa.
oare am nevoie SI de prieteni gay? de ce?
un prieten in esenta tre sa fie un om cu care ai ceva in comun. ca ii preferinta sexuala, sau muzica, sau filmele sau tipul de inghetata.. nu conteaza, principalul e sa fiti pe aceeasi frecventa.
legatura cu sexualitatea nu are decat in masura in care, euforic fiind din varii motive, te pui si detailezi viata intima.
acuma se poate ca celui hetero chestia asta sa i se pare gretoasa. sau nu. depinde cum ai norocul.
si cand zic noroc ma refer si la faptul ca nu multi reusim sa impunem si sa acceptam anumite limite in “prietenii”.
so, mult noroc in a gasii pe straight-ul ala cu care sa poti comenta filmul cu tematica gay vazut azi noapte.
a da, pluuuus ca unii dintre noi avem tendinta sa pornim cu un oarecare “handicap” o relatie cu un hetero, pe principiul noi suntem inferiori ca suntem defecti.
Da, legat de faptul ca tre sa fii pe aceeasi frecventa… asa e, asa cred si eu. Dar sa stii misfit, ca inferioritaetea fata de hetero nu am simtit-o niciodata, ba din contra… de cele mai multe ori m-am simtit superior si am fost tratat ca atare. Faptul ca unii sunt gay altii str8… poate conteaza numai la heterosexualii aia duși cu capu’… dar pentru ăilalți care or decis să mai rămâna în stație un picuț… n-are importanță cu cine ne-o tragem noi… OM să fii, atât.
hehehe, corneliu:D Bune idee aia cu documentarul.
La naiba, misfit ca mi-ai luat-o inainte! Si eu tot la chestia asta ma gandesc ca (desi, desigur ca o doamna nu face asa ceva) exista nevoia de a impartasi si… intimitati cu prietenii. Si asta nu e o chestie tipica gay. Acum, sunt destul de rari prietenii hetero care te pot asculta fara sa le zvacneasca macar un muschi al fetei (eu am reusit sa gasesc cativa 😛 ), deci simti nevoia si de prieteni gay. Face sens?
[scuze misfit ca am fost papagal, dar chiar voiam sa zic si eu asta:) ]
Exista mai multe categorii de prieteni, asa ca am sa le simplific in doua. Prieteni superficiali (amici) si prieteni adevarati (prieteni). Un prieten intotdeauna te va accepta asa cum esti, va respecta CE esti sau cine esti. Unui amic nu vei avea niciodata curajul sa-i dezvalui identitatea. Atunci cand totusi o faci (vorbesc din propria experienta), sigur iti va intoarce spatele intr-un fel sau altul. Well, o prietenie terminata nu si-a avut niciodata rostul in a fi inceputa, right? Toata lumea stie ca ne-am tot saturat de falsuri carora ne promit nenumarate chestii apoi ne lasa balta…we are used to it.
Personal nu am avut niciodata un prieten gay, dar cred ca mi-ar trebui unul. In felul asta voi avea cu cine sa-mi impartasesc micul meu secret. (cica secret)
Si in plus…daca as avea prieteni gay, am certitudinea ca nu ma vor discrimina. Cam asta ar fi motivul principal…nu te astepti la o dezamagire din partea lor din punctul asta de vedere.
ce zice misfit plus alte cateva lucruri. spre exemplu networking. nu te prinzi de țuță cu prietenii, dar poate te prinzi cu prietenii prietenilor lor 🙂
Dar în principal nu neapărat că vreau sau e impetuos necesar, dar îmi place să am prieteni gay pentru că poți să vorbești și să afli lucruri care te intereseaza pe care nu le poți afla de la cei straight, sau poți dar foarte rar. Spre exemplu ce party e in weekend, ce filme noi au apărut, ce articol în nush ce ziar.
Dacă vrei să ieși la un bar sau un club gay, mai deschis și disponibil e un prieten gay decât unul straight, chiar și când cel straight nu are absolut nimic împotrivă. Pur și simplu ei au alt program.
Unul gay îți înțelege glumele, off-urile, bucuriile nu mult, dar ceva mai bine și zic că te poate sfătui mai bine ce să faci.
Apoi lucruri legate de sex sunt mult mai lejer de discutat cu unul gay decât cu unul straight, oricât de deschis la cap e cel straight. Și personal am destui prieteni straight.
Cel mai bine e să ai un mix plăcut. Eu am o teorie – Teoria puzzle-ului făcută pe balcon in vara anului 1994 lol (nu glumesc de fapt). Îmi văd prietenii și cunoscuții in general ca pe un puzzle care nu va fi niciodată complet. Fiecare are locul și rolul lui bine definit și fiecare piesă de puzzle îmi completează o parte din mine, îmi hrănește o nevoie și îmi amplifică o calitate sau îmi catalizează o proprietate. Cu unii am discuții filozofice, unii îmi catalizează partea extravertă (apropos de testele alea), cu unii discut lucruri sentimentale, cu unii beau și dansez (prietenii mei de weekend le zic, cu care nu mă văd și nu discut în afara clubului), cu unii plâng, cu unii râd, cu unii sunt o cutră, cu unii superficial, cu unii serios cu alții mai sincer decât cu oricine. Fiecare are rostul lui în viața mea și eu într-a lor dar nici-unul nu mă cunoaște în totalitate. Suntem în fapt, o sumă de nevoi. Prietenii sau amicii gay, sunt doar o piesă de puzzle pusă la locul potrivit își are rostul ei.
Dar doar prieteni straight? De ce și asta? Indiferent cât de deschiși și cât de buni prieteni îmi sunt cu un prieten straight nu pot vorbi și face aceleași lucruri pe care le fac cu unul gay.
Nu e o regula ( vorbesc din experienta pe care o am, mica, ce e drept) homosexualii sunt mult mai toleranti, mai deschisi la minte, mai cultivati, mai inteligenti, mai etc. decat restul.
Totusi, mi se pare deplasat faptul ca cineva zice “mi-as dori sa am prieteni gay”…adica plm, de ce nu are inca?
@ Non_Lose: e chiar asa usor sa-ti faci prieteni gay?! da-mi si mie formula 😛
@ Alex P: great minds think alike B-) :))
@ RobertG: superior din ce punct de vedere?
@misfit,
dintr-o bucatica ce comentaseși tu la #6 (avem tendinta sa pornim cu un oarecare “handicap” o relatie cu un hetero, pe principiul noi suntem inferiori ca suntem defecti) mi-ai dat impresia că vrei să spui ca noi, gay-ii, ne simțim inferiori într-o relație de prietenie cu un hetero deoarece credem că suntem defecți (se înțelege, din cauza orientării sexuale care pe unii îi face să creadă că-s anormali, normalitatea fiind reprezentată de heterosexualitate).
Noah, la asta spuneam că în mai toate relațiile mele cu heterosexualii, niciodată sexualitate nu a fost disecată… adică am recunoscut daca era cazul (eu nu mă ascund că n-am de ce) dar inferior nu m-am simțit niciodată din cauza faptului că sunt gay. Dar m-am simțit uneori superior că fiind gay esti automat cu ochii ceva mai deschiși… pentru că viața te forțează să îi deschizi.
Dar ce este prietenia?
“Cine a găsit un prieten a găsit o comoară”. Personal cred că în ziua de azi când suntem învăluiți de individualism e foarte greu să-ți găsești un prieten în adevăratul sens al cuvantului. Avem prieteni dar nu putem discuta orice cu ei, tinem oarecum la imaginea noastră, nu știm dăcă va avea puterea de a păstra un secret, nu stim dacă ne va înțelege; dacă nu cumva se va îndepărta de noi. Intr-un cuvant imprevizibilul.
Pe de altă parte e normal ca unii să plece și alții să vină. Uneori ai imăpresia că celălalt ție prieten, atunci însă când ai crezut mai mult era deja departe. Mi se întâmplă să am prea mulți prieteni și să nu am timp pentru toti, imi reproșez că am fost prea neglijent.
Un prieten gay e un om sensibil, sincer, direct; un om care are puterea să-ți spună adevarul fără a urmări un interes anume. Prietenia nu ține de latura sexuală aceasta poate fi foarte bine o opțiune. E plăcut să ai prieteni, să fii înconjurat de oameni care te iubesc așa cum ești, care fac parte din istoria ta indiferent cât de scurtă este durata pe care o parcurg cu tine pe drumul vieții.
Într-un prieten dacă nu ai incredere nu poți construi nimic. Prietenia e ca si cum ai avea numai o mana iar cealaltă ți-o oferă pritenul. Fără o mână îți lipsește ceva, cineva care să te asculte, sa te ințeleagă și să te incurajeze.
am inteles la care parte din comentariu ai facut referire 🙂
dar cred ca inferioritatea/superioritatea pe care o simtim vis-a vis de hetero e ceva subiectiv.
si care vine din self-esteem.
de asta te-am intrebat ce anume te-a facut sa te simti superior.
personal nu cred ca faptul ca sunt gay m-a facut mai “vigilenta”..
poate mai calma, mai putin vindicativa si mai open-minded/less judgemental .. adica naiva.
iar naivitatea nu confera superioritate.
dar asta e doar cazul meu.
Misfit…pe bune, chiar esti naiva…cu siguranta faci parte din 1-5% cei mai valorosi oameni din punct de vedere al caracterului (judecand dupa ideile pe care le-ai insirat in post-urile tale, si acelasi lucru se poate spune despre multi de pe acest blog), ar trebui sa-ti dai seama si singura de lucrul asta…
Chiar si simplul fapt ca iti pui niste intrebari te plaseaza deasupra maselor de oameni carora nu le pasa..
Pai normal, asta e clar.
Din capul locului spun ca am atat prieteni str8 cat si gay. Nu i-am cautat dupa orientarea sexuala ci pur si simplu circumstantele ne-au adus impreuna.
Ca sa nu repet ce s-a mai spus deja, merg pe aceeasi idee: e bine sa ai si prieteni gay, cu care poti discuta orice si care te poate intelege din toate punctele de vedere. Un hetero oricat de open-mided ar fi nu poate pricepe unele chestiuni.
Prietenia e la fel, indiferent de orientarea sexuala a celor 2 parti.La un moment dat am fost intrebat un hetero:”dar nu iti vine sa te dai la cutare X (prietenul meu)? Prieteni, prieteni, dar din cand in cand nu va mai si futeti?” E uite ca nu e asa, prietenia e mai presus de instinctele sexuale, e un sentiment unic, profund si greu de explicat.
Eram cu doi prieteni buni, un băiat și-o fată, la ei acasă, unde am stat vreo lună de plictiseală, ca la mine acasă. Mă ajută, mă iubesc ca pe fratele lor, îmi dau sfaturi și mă alintă. Și mai stăteam la povești uneori… și eu tot abăteam vorba cum că pentru gay e mai greu să se descurce… la la la… Dar așa… fără prea mare legătură… Și la un moment dat tipul îmi spune: „Mă dar ce pula mea te bagi atât în seamă că ești tu gay? Te-a întrebat cineva ceva despre ce fac gay-ii? Ți-am dat în cap la intrare? Lasă-ne dracu că ne-ai obosit cu gaycitatea ta!! Ce vrei ? Să dormi în pat cu noi ca să îți arătăm că e ok și că poți face ce vrei?” … Cam așa e cu amicii mei hetero.
Și-atunci, câte prietenii se nasc dintr-i prima atracție sexuală (consumată sau nu)? (Io am vreo 2-3 din ăștia) 🙂
Am foarte multi prieteni, dar putin prieteni adevarati. Niciodata nu mi-am ales prieteni pe baza preferințelor sexuale. Nu am cautat dar m-am rugat si am primit. 🙂 Am putin da buni. Si spun prieteni pe care ii pot suna la ora 4 dimineata.
Prietenii gay am foarte putini, majoritatea sunt straight.
Sunt de acord cu tine Robert, ai dreptate.
Ne excludem noi pe noi dacă facem acest lucru.
Alexander
Alexander, you naughty naughty boy !!! 🙂
Cine nu are prieteni gay şi-i doreşte pentru că se aşteaptă la un alt nivel de înţelegere, la lipsa unor prejudecăţi. Cei care au prieteni gay îşi dau seama că orientarea sexuală nu aduce neaparat o îmbunătăţite în aceste departamente. Tot o loterie este, oamenii gay sau straight au limitele lor, în general egoismul e la cote ridicate, bârfa e o ocupaţie predilectă. Mai degrabă ai nevoie de prieteni cu gusturi asemănătoare culturale decât sexuale…
Cu prietenii noştri gay nu ne tragem de ţuţe ( cu fetele clar pentru că sunt lesbiene, cu băieţii din respect faţă de relaţiile noastre ).
Pe prietenii straight avem grijă să nu îi agasăm cu sexualitatea noastră, nu ne pupăm de faţă cu ei. Nu de mult ne-am dat seama că pentru ei prezenţa noastră în cercul lor apropiat este un argument pentru a se simţi bine( cât de toleranţi sunt ei , etc). Am mai aflat analizându-le declaraţiile şi poveştile că fac o excepţie pentru noi de la homofobia lor implicită. Dar asta o avem cu toţii aşa că nu e mare problemă.
Cam asta e experienţa mea legată de prieteni, mă bucur de ce e dispus să îmi ofere fiecare din ei.
Desi pare ciudat, cam toti aveti dreptate, fiindca pentru un prieten cu adevarat prieten, criteriile pentru care ne dorim si cultivam acea prietenie sunt multe, chiar daca noi personal nu le constientizam pe toate.
Dar la o analiza aprofundata, realizam cate chichite trebuiesc indeplinite pentru a ne putea bucura de o prietenie.
Insa aici este vorba de socializare, iar la capitolul acesta nu toti stam asa de bine.
Te poti simtii bine cu cineva iesind in oras si cu care te distrezi bine, fara a-l considera prietenul acela caruia ii spui tot si pe care contezi la greu. Iar confuzia pleaca de la folosirea excesiva, a cvantului “prieten” si lipsa folosirii cuvantlui “amic”.
Nu stiu de ce majoritatea considera, ca a fi amicul cuiva este considerat un afront personal si chiar o jignire.
De ce toti dorim titlul de prieten?
Credeti ca titlul este de ajuns pentru a fi cu adevarat prietenul cuiva?
Cine este atat de prost sa creada ca are zeci sau sute de peieteni?
Va-ti gandit oare macar odata care este unul din principalele criterii, care tine acctiva si sanatoasa o prietenie?
TIMPUL, timpul este criteriul principal fara de care nu poti inchega si mentine o prietenie.
Ma refer la timpul petrecut impreuna.
Fara acest timp petrecut impreuna, nici o prietenie nu se poate forma.
Deci cat timp putem avea pentru a-l darui prietenilor nostri?
Deci cati prieteni putem avea cu adevarat?
Nu este mai onest si in acelasi timp mai sanatos sa folosim cvintele corect si sa redam valoarea cuvantului amic, care in final tot prieten insemana?
De ce sa fim lacomi de titlul de prieten, cand nu indeplinim criteriul care ne-ar putea face cu adevarat prietenul cuiva!
A fi amicul cuiva nu este ceva rusinos ori mai prejos decat un prieten, dar arata exact stadiul la care este in acel moment relatia ta cu o persoana si mai ales exclude rusinea care duce la dezamagirea celui considerat prieten, cand nu-ti indeplinesti rolul de prieten, deoarece niciodata nu o sa ceri unui amic la fel de mult, cat ceri unui prieten.
Ca final, celor care au prieteni, indiferent de culoarea sexuala, le doresc sa se bucure de ei, celor care au amici, distrati-va cu ei, iar celor care nu au prieteni sa-si puna un mare semn de intrebare, de ce nu au. Si celor care nu cred in prietenie, sa nu-si mai bata capul, dar si sa nu mai otraveasca prietenia altora, stati dracu in banca voastra si lasati-ne pe noi care credem in prietenie sa ne bucuram de EA.
Ptr ca de cele mai multe ori te vei simti atras de individ, poate ca daca el este deschis, de gasca si daca face gesturi subtile sub forma de gluma, care te pun pe ganduri, poti ajunge sa te indragostesti.
Cele mai bune prietenii, m-au condus catre iubire, chiar daca nu a fost impartasita la acelasi nivel, momentul in care ei au ales alt drum in viata, a fost putin neplacut. Genul de prietenii, la care daca privesti in urma, vei zambi si vei sti ca dorul este reciproc.
Imi lipsesc prietenii mei, care m-au parasit intr-un oras trist si de fiecare data cand reluam legatura, ne este imposibil sa nu varsam o lacrima, de dragul vremurilor ce au fost. Inca ii iubesc si apreciez ca desi simteau ca sunt gay, au preferat sa nu imi spuna, de teama ca m-ar putea rani, cu toate ca m-am simtit limitat.
Ma simt limitat cand oamenii la care tin, nu stiu despre orientarea mea.
Nu mai pot traii in Romania ,nu am de ales doresc sa plec undeve departe unde sa mi gasesdc linistea nu am nevoie de nimic decat de liniste .Nu sunt implicat in nici un fel de povesti nu am probleme cu nimeni dar nu-mi mai pot traii in tara in care m-am nascut,ma simt amenintat si hartuit,sunt singur si trist,i-mi este teama ca am sa renunt,este strigatul meu disperat dupa ajutor as vrea sa pot face ceva sa ma salvez,vreau sa fiu ajutat.Daca crezi ca poti sa ma ajuti implica-te ,daca nu lasa-ma nu-mi plac complicatiile,vorbaria goala.georgegeo37@yahoo.com