Cabaret este probabil filmul despre care am zis cel mai des “Trebuie sa-l vezi!”. Ma mir cum de n-am observat pana acum ca lipseste din lista de filme.
Tema filmului as spune ca e imprevizibilitatea vietii.
Actiunea se petrece in Germania anilor ’30, pe fundalul accederii la putere a nazistilor.
Sally Bowles (dupa multi, rolul vietii Lizei Minnelli) poate aparea in DEX ca definitie pentru cuvantul flamboaiant – este directa, imprevizibila, fragila, amuzanta, visatoare. Sally canta in cabaretul Kit-Kat si isi doreste sa ajunga o mare stea.
Michael York tanar cu tot cu accentul lui englezesc… in film are la un moment dat replica “Doesn’t my body drive you wild with desire?” N-am reusit niciodata sa ma abtin sa-i raspund “Mhmmm…”. Personajul lui, Brian Roberts, tocmai a sosit in Germania si inchiriaza o camera in casa in care locuieste si Sally. Desi cei doi se plac, Sally isi refuza sa se indragosteasca de el, deoarece el nu i-ar putea intretine ambitiile din banii pe care ii ia pentru meditatiile la engleza. La un moment dat, cei doi intalnesc un baron bogat, Maximilian von Heune, cu care intra intr-un triunghi amoros.
Un cuplu secundar este cel format din Fritz Wendel, care cauta sa se insoare cu o femeie bogata, si Natalia Landauer. Cei doi sunt despartiti de diferente religioase si presiuni sociale, Natalia fiind evreica. Am apreciat veridicitatea cuplurilor- solutiile (daca exista) gasite de ei nu mi-au lasat impresia de facilitate.
Nu puteam sa uit de Joel Grey in rolul maestrului de ceremonii din clubul de cabaret. El a detinut acest rol si in productia originala de pe Broadway. Este absolut remarcabil cum prin prezenta scenica reuseste sa te hipnotizeze si sa-ti dea fiori.
Mentionez pentru cei care resping muzicalurile deoarece le par nenaturale: existenta cabaretului da avantajul ca partile cantate nu par inserate artificial, marea majoritate desfasurandu-se in cadrul clubului.
Cantecele sunt atat de reusite si reflecta si urmeaza atat de bine povestea incat as fi putut scrie recomandarea doar pentru coloana sonora. E greu ca piesele “Money” sau “If you could see her” sa nu-ti starneasca un zambet (amar).
Ce mi-a ramas mie din film- desi ne mangaiem ca detinem controlul asupra vietii noastre, adevarul e ca “Life is a cabaret!”.
A! Si ca stereotipul ca gay-ii o iubesc pe Liza Minelli nu e chiar nefondat 
Am vazut filmul acum cativa ani (nu mai stiu cati), dar tin minte clar ca tema triunghiului amoros dintre Sally, baron si Brian nu a fost atat de dezvoltat pe care mi-ar fi placut, dar anul in care a fost facut filmul e suficient de homofobic pentru a-i determina pe realizatori sa minimalizeze aceasta problema cat de mult posibil, in acelasi timp pastrand savoarea filmului, ca o pata de culoare pe un fundal sordid.
Da, filmul e memorabil, daca am reusit sa-l rememorez dupa atatia ani. 🙂 Tin minte cat de surprins am fost ca macar a fost adaugata acea micutza tema a bisexualitatii… a fost un act de curaj pentru acele vremuri.
Hehe, buna recomandare, Alex P. 😀
L-am văzut și je acu’. Frumos. Merci de recomandare.