Evaziv

Spre tencuiala blocului: “Vreau să-mi înghiţi secretele, ideile, până şi abordările – să le iei pe toate ghem şi să le bagi pe gât, până în pântec”.

Cu cât un individ avansează în vârstă constată că este din ce în ce mai greu să găsească o modalitate pentru a se exprima. Prins între ţinte profesionale, sociale, nevoia de securitate şi idealuri emoţionale apare ideea de standard.
Jegosul concept… intitulat standard.

Nu am crezut asta mult timp însă m-am lovit şi eu de această lecţie. Umil, acum mă holbez ore întregi şi mă uit la orizontul ce milioane de oameni numesc Bucureşti. Ce văd eu… este un teren minat emoţional cu zone imobiliare inaccesibile şi umbra trecutului. Cu alegeri bune, proaste, cu zile frumoase de iulie şi iadul decembrian, trebuie să trăiesc că altfel nu mă năşteam. Simultan viaţa are moarte care cam pune la îndoială ideea de naştere. Desigur, avem… timpul – regele acţiunii dintre x şi y. Cuvinte pline de ramificaţi dar în van. Am răsturnat şi scrumieră.

Ce s-a întâmplat când lumea era mai presus de MDMA? Când fericirea era la un surâs şi-un sărut depărtare?

M-am gândit că e un plot al evoluţiei. Te naşti, guşti puţin din ce oferă viaţa cu adevărat, eşti aruncat în oală cu căcat şi ai două opţiuni – calea falsă, MDMA (în acest articol substitut pentru cuvântul extaz) şi calea opusă – lupta vârstei, vieţii, iubirii (hai să fim serioşi, cine nu şi-a aşternut, rămâne în pula tuturor până la cavou). Ce-i trist este că… odată ce ai ales o cale, aceasta nu garantează lipsa unui macaz – iar de cele mai multe ori o singură şansă este arhisuficientă.

Au trecut zile întregi de când nu am fost sincer cu un interlocutor. Am încercat să ţin totul la un nivel cât mai trivial posibil – de ce? – prea înfricoşător să cunoşti un om, apoi un bărbat… şi mai greu. După cum mare parte din noi am învăţ, bărbatul sfidează umanitatea. Totuşi, în lumea asta a noastră, e foarte uşor să îţi creezi un refugiu.

Aşadar ne transformăm toţi în nişte pilule dăunătoare, intoxicandu-ne unii pe alţii în fond fără nici un motiv just. Sau existent… sau realist! De dragul mizeriei… care are nevoie de adepţi.

Nici nu ştiu ce aberez – e doar un “rush” de idei care îmi blochează fereastră. Poate sunt doar pastelurile unei adolescenţe târzii, însă nu am idee ce se întâmplă.

Măcar a venit primăvara, aşadar declar oficial sezonul de  gay–mperchere.

Smog