Hello again folks,
Se zice că în perioada sărbătorilor de iarnă, oamenii se schimbă (pentru o perioada), devin mai buni, mai toleranţi, mai înţelegători. Cred că asta i s’a întâmplat şi mamei mele.
Am povestit o parte infimă din ce mi s-a întâmplat în urmă cu trei ani la articolul “Părinţii mei au aflat că sunt homosexual”, iar în commentul principal, chiar am zis că vrea să avem din nou o discuţie, so here are the details.
În urmă cu circa 6-7 luni, în urma unei discuţii telefonice avute cu maică-mea, am decis de comun acord să îi confirm/infirm cândva dacă mai sunt în continuare gay or ba. Am fost de acord doar prin prisma faptului că începuse să mi se plângă, că iar nu doarme nopţile, că este stresată, că nu ştie ce se întâmpla cu mine, că este sătulă să trăiască în incertitudine. Ca totul să fie mai palpitant şi să ştie să se pregătească sufleteşte, vine cu ideea ca atunci când voi vrea să avem the talk, să vin la ea cu o sticlă de vin/tequila, iar în momentul respectiv va şti ce discuţie urmează să avem.
Timpul a trecut, a venit sesiunea, examenele, restanţele, mai pe scurt futere non futere, medicina est. Evident că pe acasă nu am mai dat de frică că voi fi luat pe nepregătite şi nu voi avea argumentele la mine, deşi în principiu trebuia să fiu safe, atâta timp cât nu veneam cu o sticlă de vin la ea. Românul are o vorbă mare : “de ce ţi-e frică nu scapi”… damn right, sister!
Poate a fost coincidenţă sau nu, chestie divină or karma, situaţia a fost de aşa natură încât să trebuiască să merg acasă exact în ziua în care se făceau 3 ani de la “primul meu coming-out”. Ajung acasă, grabit că trebuia să merg să mă întâlnesc with an old friend, mă pun la masă să înfulec rapid ceva, să fumez o ţigară şi să plec. În timp ce luam masa, my mom pops out the question: “spune-mi să pot dormi liniştită, mai eşti sau nu….gay”. M-a bufnit râsul, am început să dreg busuiocul, să îi explic că subiectul ăsta e unul demult închis şi că nu mai simt nevoia să îmi readuc aminte de acea perioadă etc etc. Ce nu am realizat eu, a fost că, în nebunia momentului, i-am adus o sticlă de horincă primită de la o colegă, care oricum este prea tare pentru mine şi nu aş putea să o beau.Nu mi-a trecut nicio secundă prin cap că dacă îi voi aduce horincă, ea va lua gestul meu ca pe unul de genul: “I brought the wine, let’s talk, I am ready”.
Era foarte zâmbăreaţă, fericită aş putea spune, era eagar sa afle adevarul.Aveam impresia că îşi bate joc de mine, din moment ce în urmă cu trei ani, de abia putea să pronunţe cuvântul “gay”, dar mai să aibă şi o discuţie legată de tema colorată. Toată un zâmbet, începe să îmi explice:
“Alex, am la lucru o fată care este nerăbdatoare să te cunoască. Toată ziua mă întreabă de tine şi mă tot bate la cap să vă fac cunoştinţă. Eu tot o dau la întors, că eşti ocupat cu facultatea, cu gărzile, că ai de învăţat, ai proiecte. Dar nu reuşesc să o conving. Vreau să ştiu ce să îi spun concret. Să îi zic să înceteze cu fazele astea, că ţie îţi plac bărbaţii?”. Dacă nu am făcut infarct în momentul ăla, cu siguranţă nu o să mai fac niciodată. Era şocant să o văd cât de împăcată cu idea asta este, iar în urmă cu 3 ani, încerca să mă omoare. Mi-a explicat că tipul cu care este ea căsătorită, este foarte open-minded şi că el a reuşit oarecum să o schimbe. Tot el a fost cel care i-a explicat că nu este problema ei ce fac eu în pat şi cu cine, atâta timp cât sunt eu ok.
De şocat ce eram, am început să râd. Râdeam ca prostu’. Două ore non-stop, timp în care maică-mea încerca să mă determine să îi recunosc. Ba chiar m-a şi mituit. Am ieşit afară şi mi-a cumpărat un pachet de ţigări :)) După criza mea de râs, practic luasem o decizie, dar voiam să o întreb un singur lucru. Mi-am luat inima în dinţi, pentru că ştiam că odată adresată întrebarea, va şti răspunsul, iar eu mă voi aventura încă odată într-o chestie pe care nu o consideram tocmai ok.
“Am făcut greşeala să fiu sincer cu tine, să îţi recunosc că sunt gay, iar tu ce ai făcut? M-ai bătut, m-ai privat de libertate, ai încercat să mă omori, te-ai dus la şcoala, ai spus la toată lumea, nu aveam voie să te ating sau să mănanc din aceaşi farfurie din care mâncai tu, îmi spuneai cât de mult îţi doreşti să fi făcut avort atunci când ai aflat că eşti gravidă, ţi-ai setat ca unic scop în viaţă să mă vezi un ratat, doar ca să îmi demonstrezi că a fi gay=ratat. Cum ai vrea tu şi cum ai tupeul să îmi ceri să fac aceaşi greşeală de două ori? De ce ceri un adevăr pe care nu poţi să-l digeri?”
A stat puţin, a fumat o ţigară, a băut un pahar de vin şi îmi spune: “Nu aş face aceeaşi greşeală de două ori. Dacă aş fi în locul tău, probabil aş continua să mint. Regret enorm ce ţi-am făcut (începuse să plângă), nu trebuia să reacţionez cum am făcut-o.Trebuia să stau să te ascult. Nu să sar la tine. Trebuia să încerc să te înţeleg, aşa cum şi tu m-ai înţeles de fiecare dată. Regret nespus, sper că mă vei putea ierta vreodată. Eram 99,9% sigură că nu te-ai schimbat, dar partea aia de 0.1%, speră să te fi schimbat. Îţi promit că istoria nu se va repeta, îţi promit că totul o să fie ok. Nu o să te abandonez, te accept aşa cum eşti, chiar dacă îmi e greu, eşti copilul meu. Te susţin să pleci din ţară după ce termini facultatea, pentru că acolo îţi va fi mai bine decât aici.”
No tulai doamne, că am intrat în fibrilaţie.
Mi-am aprins o ţigară, mi-am pus să beau şi mă uitam la ea. Nu îmi venea să cred ce îmi aud urechile. Nu îmi venea să cred că se uita în ochii mei şi îmi zâmbea.
I-am explicat că sunt sănătos, fericit, că dacă ar fi să aleg dintre a fi gay şi a fi hetero, nu aş alege asta, am încercat să îi aduc argumente psihologice/psihiatrice/genetice şi să o fac să înţeagă că nu mi-a fost afectată viaţa în nicio privinţă, că eu tot Alex ăla mic, blond, cu ochi albastri şi cârlionţat sunt (aşa arătam când eram mic:))), tot ăla care nu suportă să vadă că oamenii suferă, tot ăla prost care mută beţivanii de la soare la umbră de milă şi care cumpără flori de la babe doar ca să nu stea în frig si să treacă lumea pe lângă ele fără să le pese.
A înţeles. Singura problemă este că ea se consideră vinovată. “De ce tu? De ce eu? De ce noi?” m-a întrebat. Nu am ştiut să îi răspund. I-am zis că aşa a fost să fie. Nu ştiu dacă era cel mai corect răspuns, dar doar de atât am fost capabil. Plângea. Am întrebat-o dacă pot să o iau în braţe. A fost de acord.
Am luat-o în braţe, ba plângea, ba râdea, iar printre hohote de plâns/râs mi-a zis: “Să nu îţi fie niciodată ruşine cu cine eşti. Sunt mândră de tine.” A fost unul dintre cele mai plăcute sentimente din ultimii ani. Eram împăcaţi, atât eu cât şi ea.
S-a şters de lacrimi, s-a calmat şi a început să facă mişto de mine. Descriu succint câteva dintre ele.
“Fi-miu, sincer, te consider cel mai bun prieten al meu acuma.”
“Dar voi când faceţi sex, cum faceţi?”
“O dai sau o iei?”
“Simţi nevoia să o bagi sau să ţi se bage?”
“Care e genul tău?”
“Nu te doare?”
Etc Etc.
Toate astea mi le punea râzând, cu lacrimi chiar. Iar eu îi răspundeam. Mi-a zis că i se pare normal să ştie astea, că asta e ultima discuţie legată de subiectul ăsta şi că are o singură rugăminte. Nu o interesează cu cine sunt, pot să îi spun, dar să nu il prezint. Nu de alta, dar nu vrea să se trezească cu “o noră muşchiuloasă şi cu plete”. Şi m-a rugat să nu încep să mă travestesc că nu ar putea să suporte ideea asta şi că nu ar avea să îmi dea bani să îmi pun silicoane :)) Cu toate astea, apreciază foarte mult faptul că nu sunt efeminat.
Concluzii
- Situaţia acum este awkward pentru mine, deşi ea e ok. S-a ţinut de cuvânt, nu mă lasă de izbelişte, but still. Cred că trebuie eu să mă obişnuiesc cu ideea că ea ştie.
- Încă mai trebuie să am o discuţie de asta cu ea. Să îi explic cam care ar fi motivele pentru care eu sunt gay. Any sugestions?
- Trebuie să facem ceva ca să schimbăm ideea asta tâmpită legată de gay şi să interzicem parada poponarilor. Toată lumea are impresia că gay’ii sunt efeminaţi, bolnavi de SIDA etc.
- E al dracului de bine să ţi se ia o piatră de pe inimă. Cu toate astea, sfat pentru cei care vreţi să vă faceţi coming’out-ul: DON’T DO THIS AT HOME. IT MIGHT BE DANGEROUS!!!
- 3 ani i-a luat să se obişnuiască cu ideea, but still, better late than never.
- Sunt mai liniştit, mai împăcat cu mine.
- Thank you for reading. Criticile sunt acceptate atâta timp cât sunt constructive.
- Nu sunt student la litere, aşa că nu stau prea bine cu ortografia şi exprimarea. Mă descurc cum pot, so don’t judge me!
THE END.
nu imi plac finalurile fericite , dar ma bucur pt tn :X …
Legat de ce esti gay poate te ajuta ceva din ce am scris eu in acest articol http://www.darkq.net/oameni/ce-inseamna-iubirea-pentru-gay/
Sunt trecute in mare motivele mele dar poate te ajuta ca si schema.
Nu cred ca e ceva ce se poate critica in articolul tau, poate doar ca fumezi si bei alcool, mai ales ca esti la medicina 😛
Chiar ca nu poti spune daca e sau nu “happy ending”, chiar daca acum finalul ar putea fi fericit, intreaga situatie in care te-ai gasit de la inceput, familia, a fost una nefericita. Mama inca nu stie, si unul din motivele pentru care nu-i spun e pentru ca nu o cred in stare de nimic din ce am citit in articolul tau ca a facut mama ta.
Mie nu imi pasa de ideea tampita ca gay-ii sunt efeminati si participa la parada aceea, cei care cred astfel au ei insisi o problema de rezolvat iar cei care te cunosc cu adevarat rad impreuna cu tine de aceste idei.
Sper ca nu e chiar “THE END” si sa urmeze articole chiar mai fericite decat acesta 🙂
Draga Alex mi-a placut mult tot ce ai scris in articol ma bucur pt tine ca in sfarsit ai tai te-au inteles e minunat acest lucru felicitari si pt curajul de a spune celor dragi orientarea ta chiar daca ti-a creat atatea neajunsuri in trecut eu nuam inca acest curaj si acesst fapt ma macina sunt destul de varsta si nu as vrea sa-i suparcat despre tine vei avea o meserie nobila vei cauta sa alini suferintele esti si vei fi un invingator in strainatate daca vei avea sansa de-a pleca medicii sunt mai respectati acolo si inca ceva tu si persoana pe care o ve-i indragi veti putea avea copii stiu ca in unele tari scandinave si in Olanda e permis acest lucru pe cand la noi e blamat si faptul de a fi impreuna cu un baiat imi cer scuze daca comentariu meu a parut nepotrivit si daca am plictisit prin lungimea lui sarbatorile ce se apropie cu bine si un an nou fericit ai grija de tine cu iarna asta bye scuze inca o data
Aveam emotii cand ai inceput sa explici discutia , ma asteptam la alta traiectorie , dar , ma bucur pentru tine si ca ai o asa mama intr-un final.
@Marius
Şi apoi cuvintele, sătule de atâţia ani de opresie, au ridicat armele împotriva semnelor de punctuaţie, au dărâmat zidurile ce le despărţeau şi acum trăiesc fericite, împreună, precum o mare familie.
super tare articolul ! m-ai ales modul tau de a scrie …nu iti pierde simtu umorului 😉
ms mult pt zambetul adus recitindu-l de 2 ori
„Simţi nevoia să o bagi sau să ţi se bage?”
Ce răspuns ai dat la întrebarea asta?
@Non_Lose
Nu cred ca e relevant raspunsul 🙂
Foarte tare. Sa o stapanesti sanatos 🙂
Misto articolul 🙂
Felicitari, ai o mama cumsecade (probabil ca si temperament e usor sangvinica, se aprinde usor dar isi revine…)
Ma bucur ca e happy ending si sper sa fie doar inceputul unui happy life accepted by your mom (plus ideea de a trai in strainatate intr-o societate deschisa, spun din experienta ca merita incercat)
Referitor la intrebarea ta: – m inteles ca esti la medicina, mie mi se pare cea mai plauzibila “explicatie” de pana acum (ia de la un coleg):
http://www.descopera.ro/dnews/10388097-oamenii-de-stiinta-au-rezolvat-enigma-homosexualitatii
Intr-un moment de amuzament, recomanda-i mamei sa se uite la filmul asta:
http://www.darkq.net/filme-cu-tematica-gay/you-should-meet-my-son-2010/
“cumpără flori de la babe doar ca să nu stea în frig” … mi se pare cel mai tare lucru.
si ai dreptate … “happy eniding?”
Relatia cu maica-ta … din descriere … e un adevarat studiu de caz ;-)) desi pare cam *nebuna* (take the “cute” part of the word) … este ereditar?!
Sper la cat mai multe lucruri bune intre voi 😉
Draguta impacarea voastra! Imi aduce aminte de un film pe tema asta, o comedioara foarte bine facuta, Mambo italiano.
Haha. Mai mai ca as vrea sa te cunosc, imi place stilul. Societatea din Romania inca nu este pregatita pentru relatii intre oameni de acelasi sex. Your mom is just a reflection of that. But, as you can see, she’s come to understand it, at least she’s trying hard, I guess. So, there is hope.
Faina povestea, am ajuns si eu la acest punct culminant, pentru ca nu mai suportam sa stau cu ea in casa si sa ma frece la icre. (femeie buna la suflet, dar exasperant de cicalitoare). Mama e un fel de Sigourney Weaver, doar ca ceva mai putin religioasa, noroc ca eu nu ma aseman cu Bobby. Am avut cateva discutii aprinse, dupa care am pus-o sa se uite la Prayers for Bobby. Cred ca a inteles cate ceva din el pentru ca a lasat-o mai moale, cel putin aparent. Evident nu vom avea prea curand discutiile de genul “O dai sau o iei?”, dar pana la urma orice parinte isi iubeste copilul oricum ar fi el si pricepe in cele din urma. Intr-adevar generatia mai veche nu e pregatita de astfel de vesti si e nevoie de multa rabdare. Cuvintele pe care le-am retinut eu de la inceputurile discutiei cu maica-mea au fost : perversitate, alegere, ajutor, boli… Cineva care spune adevarul nu neaparat pentru ca doreste ci pentru ca simte ca explodeaza nu e tocmai usor sa asculte argumentele astea care desi par aberante pentru un gay, ele au o oarecare logica pentru un om la 50 si ceva de ani.
Noi sa fim sanatosi, sper sa-mi regasesc si eu relatia cu mama candva.
Mamele au ceva greu de înțeles… La început fac ca alții, apoi fac ca ele însele, cu multă iubire… Nici nu trebuie să le înțelegi. Cele cu adevărat uimitoare sunt cele care fac ca ele însele de la bun început, cum a fost a mea; vreau să zic că nu toate sunt așa.
Oricum prevăd un viitor frumos pentru fiecare dintre noi… 🙂 Mamele vor realiza, încetul cu încetul, că societatea nu e tocmai corectă cu ai lor copii.
Ce nu inteleg eu…de ce tot articolul e impant cu englezisme? Chiar crez ca e mai”cool” sa te exprimi jutate in limba roman si jumate in engleza? E chiar aiurea! E ca in filmele alea indiene in care la fiecare 10 cuvinte in hinde apare unul in emgleza. Pe aia ii inteleg…au fost sute de ani o colonie britanica,voi de ce le folositi? Vorbiti si scrieti romaneste,daca stiti,daca nu abtineti-va.
Adi, la fel de bine te pot intreba de ce mananci litere (chiar si silabe), de ce nu lasi spatii etc. Nu incurajez vorbirea in romgleza, dar cred ca sunt si lucruri mai grave, nu este o tragedie, mai ales cat timp expresiile englezesti sunt folosite corect. Si in plus, nu este vreo noutate, romanii preluand expresii straine dinainte chiar de a fi romani.
Fuckin A.
@Adi (#16)
Stimabile, don’t you have a life? Asta ca sa te enervez putin mai mult.
Ce taranism intelectual, pardon daca e taranism, nu-i intelectual, poate fi in cel mai bun caz, intelepciune populara si atunci putem spune; ce sarcasm ieftin, dar daca tinem seama ca suntem in criza si toate s-au ieftinit, tot nu e bine, ca acum ce-i ieftin face cu ochiul, asta daca ai bani si pentru ieftinul asta, ca daca mai dureaza criza mult, o sa vrem sa cumparam pe gratis si tot o sa ni se para scump.
Asa ca indiferent de cum o fi si cum o zice, chiar daca curozitatea lui Non_lose nu si-a aflat raspunsul, chiar daca o parte din comentatori au rezonat la ideea principala a articolului, ca de obicei exista si alti comentatori care observa lucrurile mai in ‘AdaNcIme’ decat ceilati, iar de aici cur-iozitatea lor, fireasca daca e sa fim oameni de ‘salon’.
Dar cel mai ‘patrunzator’ comentariu este al lui Smog, el zice un cuvant si-o litera, iar noi esuam de prea multe cuvinte care sa spuna ce-o zis ALA intr-un cuvant si-o litera.
Ba aproape ca pretind un nou sfarsit al lumii.
Frumos articolul tau,m-a impresionat si am ras la unele fraze.Ma bucur pentru tine ca ai rezolvat problema si ca esti acceptat,ar fi bine daca lumea ar judeca mai putin si ar intelege acele persoane gay.Nu inseamna ca esti un ratat daca esti gay,poti fi un om normal cu o slujba si de ce nu,realizari.Bravo tie pentru sinceritatea cu care ai scris acest articol!Succes pe mai departe!