No menu items!

Mi-a fost dor de Timisoara

Acelasi autor

Cum Sunt?

Chestionarele completate vor fi postate pe website-ul în curs de dezvoltare, pe măsura completării lor: www.cumsunt.ro! Scopul poveștilor comunității LGBT este să ofere informații heterosexualilor cu...

Excesul de prea mult curcubeu dauneaza grav sanatatii (mintale)!

Frate, ce aveti toti cu cacatu' ala de rainbow!? Plm, zici ca DarkQ a devenit brad de Craciun. Bine, ideea e ca am observat...

Bunul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Uneori.

Rasfoind Internetul, acum cateva zile, am dat peste un articol din publicatia online Ring, un alt tabloid specific romanesc unde fiecare titlu contine macar...

Gelozia, bat-o vina

Am fost un om extrem de gelos si posesiv, m-am mai domolit deoarece pe de-oparte experienta m-a invatat ca nu poti inchide un partener...

Cel mai mare regret din viata mea…

... este ca sunt gay. Pe masura ce trece timpul regret din ce in ce mai mult acest lucru. Ideea de ca lumea gay...
RobertG
RobertGhttps://darkq.net
Se pare ca si robotii se imbolnavesc. Nu as zice ca se scurtcircuiteaza. Dar pot aparea polipi sau tumori in circuit, de rezistenta infinita, care denatureaza auzul si vazul, de alfel divin in “multiplexitatea” sa. Asa au aparut noile masinarii. O masina bolnava (faza nasoala e ca masinile chiar daca sunt bolnave, nu mor), imperfecta, si zgomotoasa, ce emite pe frecvente periculoase si oscilante.

Si-am vazut si Bucurestiul, mai mult de prin masini ce-i drept, insa nu eram atat de curios incat sa o fac altfel. M-am bucurat ca l-am revazut pe RZV, Dani, AlexP, Smog (ordinea e pur intamplatoare…) si ca l-am cunoscut, intr-un final, pe Rediam.

Mi-a fost dor de Timisoara. Mi-am dat seama cat de mult imediat ce am aterizat. Aeroportul aproape pustiu, fara atata fosnet si zarva, Cosmin ma astepta cu zambetul pe buze, Piata Unirii plina de porumbei, chelnerita preferata, ceaiul verde cu iasomie, Fetita. Mi-a fost dor inclusiv de gropile de pe strazi si de clovnii din centru. Pe bune. 🙂

Mi-aduc aminte cu cata reticienta priveam Timisoara in urma cu cativa ani si cat de mult am putut sa detest acest loc. Dar apoi, pe masura ce s-au format cele cateva legaturi de suflet, Timisoara a devenit pentru mine o cochilie de melc placuta. Este fantastic cat de mult isi pot pune amprenta asupra parerii si a sentimentului care te leaga de un loc oamenii de care esti legat, cei care fac parte din viata ta, cei alaturi de care ai crescut si te-ai inaltat.

Pana la urma, nu, nu locul te face sa te simti mai bine sau mai putin bine. 🙂

P.S. Imi cer scuza fata de cei de pe blog cu care nu am reusit sa ma intalnesc. Nu am venit in acest scop, oricum nu mi-ar ajunge un weekend, nu am vrut sa fiu centrala telefonica. Am vrut doar un mic ocol, sa evadez pentru o clipa.

16 COMMENTS

  1. Robert esti si tu un romantic acolo un pic intr-un ungher al coltului inimii.

  2. Numai pantofiorul stie de ce a ramas pe unde a ramas ca sa fie gasit, exact de cine trebuie.
    Norocul gasitorului … sau al purtatorului?
    La naiba, nu mai stiu cum vine asta!

  3. @LDD, tocmai, ca nu l-am lasat. Il mai pierd din cand in cand, dar il recuperez imediat, nu-mi place sa umblu descult. 😛

  4. Mie nu imi este ( si nici nu imi va fi) dor de Timisoara
    Primul meu impact cu Timisoara a fost acum 2 luni de zile si m-am lecuit 🙁

  5. Nu imi este dor de Timisoara, cert este ca ultima data cand l-am vazut am fost putin dezamagit!

Comments are closed.

Vezi si...

Despre fluturi, aripi si vrajitori

Ora 02:01. Adineauri fumasem o tigara la geamul bucatariei minuscule. Priveam printre gratiile vopsite in alb. Aricii din "zona verde" care se asterne in fata mea banuiesc ca dorm, inghesuiti in vizuina lor, incalzindu-se ca si pinguinii: unul de la altul. Ploua cu stropi mai mari decat de obicei,...

Articole din aceeasi categorie