M-am lovit astazi, cind am intrat pe Yahoo!, de un titlu mare si mov care mi-a atras atentia: “Ask America votes split 50-50 on gay marriage”. Wow. Baietii fac progrese! Intru, citesc pina la jumate, si dau de un banner care ma invita sa votez si sa vad comentariile. Bun. In stinga – pro, in dreapta – contra.
Doua lucruri m-au uimit, in mijlocul haosului de replici in ping-pong:
#1. Mai multa lume destupata la minte decat ma asteptam. Si nu neaparat gay. Oameni cu ceva in cap. Oameni cu ceva de zis. Oameni care reusesc sa priceapa ca nu e nimic anormal sau dracesc la mijloc. Oameni care fac lumina in mintile incetosate ale celor indecisi asupra subiectului.
#2. Volumul crunt de oameni cu IQ din doua cifre. Si toti au “o piatra de aruncat”. Ce va roade pe voi ca tipii aia doi se tin de mina? Ca nu se tin cu voi, se tin intre ei. Cum va strica voua ideea de casatorie doua femei cu verighete? Cum va influenteaza copiii? Daca copilul tau e timp si imita tot ce vede, e vina educatiei pe care i-o dai, nu a femeilor alora. Ce daca doamne-doamne zice ca e rau? Nu e ca si cum si tu esti rau prin existenta lor. Nu toti homosexualii vor ceremonii religioase – majoritatea ar vrea doar drepturi civile.
…
Ma gindesc ca daca Americanii dau Ok-ul la casatoriile gay, poate-poate se iau si ai nostri dupa ei. Ca de, doar avem calculatoare de la americani, burgeri de la americani si tot soiul de alte imprumutari mai importante sau mai putin. Cind am intrat eu balanta era deja 55%-YES, 45%-NO.
Acum doi ani cei de la ABC au facut 2 experimente sociale, cupluri gay aratandu-si afectiunea in public:
http://www.youtube.com/watch?v=cctQ54r3DNk
http://www.youtube.com/watch?v=PtdH5hMz0SU
la primul am fost placut surprins de reactia celor din jur, dar la al doilea am fost socat cand am vazut reactia politiei
Foarte simpatici tipii <3 Superbe reactiile unora! Altii, misei… Multam de video
Initial scrisesem un cirnatoi de reply, dar m-am dat batuta si l-am sters. Nu gasesc nici o solutie la “dealing with dumb people” pentru ca fiecare e dumb in alt fel.
nu vreau sa-mi inchipui cum ar fi reactionat lumea daca cele doua scenarii erau puse in practica in romania
In America sunt 2 categorii mari si late de oameni: open-minded si desigur, close-mided.
Cei care accepta orice persoana pentru ceea ce sunt, merg pe principiul: nu mi-au facut nimic, si in plus, sunt probleme mai mari cu care ma confrunt decat sa ma iau de niste oameni care nu fac altceva decat sa isi arata afectiunea. Si acum a doua categorie: americanii sunt credinciosi, cateodata poate exagerat de credinciosi. Daca intrebi o baba daca ar fii de acord ca nepotul ei sa isi petreaca restul vietii in compania, surpriza: a unui baiat, ar zice: aaaa asta e impotriva lui Barosanu’ de Sus. O sa ajunga in iad amandoi” , dupa care incepe sa recite din cartea magica: biblia: “uite ce zice versetul x alineatul y (de parca e vreun pachet de legi sau ceva). Ca uite ce zice luca, sau Gheorghe sau fanica”.
Eu mi-as dori sa se voteze legea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, insa ma cam indoiesc. Legea privind participarea homosexualilor in cadrul armatei nu a trecut. Cea mai “picanta” zona a Statelor Unite, unde numai mentiunea cuvantului “gay/lesbian/bi” starneste rafuieli, este statul Texas. Pe parcursul anilor, statul Texas a fost aspru criticat de presa internationala pentru gandire limitata si incapacitatea de a accepta anumite persoane, prin simplul fapt ca sunt de alta natie sau pe invers, un fel de “forbidden area”. In 2 state din SUA sigur majoritatea va vota “pentru casatoriile dintre gay”: New York si California. Mai raman insa 48.
Oricum, trebuie aplaudat progresul amricanilor din ultima vreme referitor la aceasta tema. Tot mai multe personaje homosexuale parte in filme, seriale tv si chiar desene animate (in X-Men, sunt extrem de multe scene semnificative care duc la homosexualitate si acceptarea ei, si aici ma refer la benzile desenate din 1963). Orice film/serial tv care se respecta, baga din start, cel putin, un cuplu gay, sau un personaj gay. Si acum incheierea :))) … Daca cea mai mare putere economica, militara si politica a lumii va accepta prin lege acceptarea casatoriilor dintre persoanele de acelasi sex, ar fi cu siguranta, startul la acceptarea fiecarui individ in societate indiferent de religia, culoarea sau orientara sexuala a sa. Au acceptat negrii, japonezii, chinezii, europenii, mai raman homosexualii. Acum ce-o vrea Barosanu’ 🙂
Americanii sunt fara indoiala genu’ ala de oameni care pot croi povesti frumoase care trebuiesc urmate de “democati”. Acu’ legile nici la ei nu le face omu’ de rand. Sunt ferm convins ca in spatele oamenilor care ies sa mai dea cate un interviu, in spatele Casei Albe sunt “greii” politicii americane si as indrazni sa spun ca “nu numai”.
Casatoria intre persoanele de acelasi sex (caci casatorii gay vezi mai multe in fiecare sambata, hehehe) ar fi benefica in anumite circumstante legale (credite, mosteniri, partaje, social security etc). Sunt convins ca in cativa ani o sa ne casatorim si noi in draci, e doar o chestiune de timp… casatoria intre homosexuali fiind ca si nevoia aducerii pe piata a procesoarelor cu 16 nuclee.
Sper ca optimismul tau sa fie fondat. Ma uit in jur si nu-mi vine sa cred ca sintem in secolul 21 si inca n-am ajuns la un grad de civilizatie minim care sa genereze macar un soi de toleranta din politete.
Noi ce ne dorim de fapt? Sa ne iubeasca restul? Sau sa ne lase in pace sa ne iubim? Dar ai nostri au capetele bagate-n c*r, cum adica sa-i lasam p’astia sa se ia? Nu, domne, ca e rau/scirbos/pacat! Mentalitatea, nu doar legea, trebuie schimbata. Si asta e partea nasoala. Chiar daca ma duc cu gagica-mea si-mi oficiez casatoria (nu religioasa, anyway) si-mi schimb starea civila in “casatorit”, daca tot se face bascalie pe tema “cu cine te-ai casatorit”, vai de copiii pe care o sa-i adopt… (alta dilema!)
Da ai dreptate, Mia. Te inteleg perfect.
Personal, niciodata nu am avut ganduri de casatorie dar m-am simtit mai casatorit uneori decat mama. Apoi, eu ma gandesc asa: imi asum sexualitatea, cu tot ce vine ea. Stiu ca sunt lucruri mult mai curate, mai adevarate decat parerea unei societati in pragul colapsului.
Asadar, imi pun intrebarea, pentru ce? Ca as putea mosteni pe cineva daca crapa intr-un accident? Ca mi-as lua plasma in rate? Cu ce mi-ar schimba mie viata o casatorie cu omul pe care il iubesc? Ca as avea unele avantaje care nu-mi vin in minte acum? Da, poate, dar dat fiind faptul ca uneori casatoria dar mai ales urmarile unui divort pot face pe cineva sa actioneze extrem de CONDITIONAT, mi-e frica parca (io sunt militant pana la sange al sentimentelor neconditionate).
Nu ma intereseaza vietile altora, fiecare si-o construieste asa cum il duce capul si cum crede de cuvinta insa nu am simtit niciodata nevoia casatoriei in conditiile in care in ultimii 10 ani (in care am avut doua relatii) am stat zi de zi cu cel pe care l-am iubit, am dormit in acelasi pat, am mancat aceeasi mancare, am lucrat impreuna si am cumparat chestii impreuna. Daca eram heterosexual poate ca aveam un copil si pentru acela M-AS FI casatorit, doar ca sa aiba si el un nume de familie, o mamica si un tatic (familie in sistemul de gandire al copilului si al celor cu care interactioneaza). Asa cum au toti copii (sau cum ar trebui sa aiba). Dar in rest… no way!
Casatoria in acceptiunea mea este mai mult un statut social, o chestie care tine de societate, de cum a fost ea gandita si conceputa. De multe ori m-am gandit la aia care au voie sa aiba mai multe sotii si sta barbatul in casa cu cele cateva sotii. Cum ar fi fost sa fie asa peste tot?
Bineinteles, as fi ipocrit sa nu recunosc faptul ca oricand as “vota” pentru casatoria intre persoanele de acelasi sex din simplul motiv ca si homosexualii sunt la fel de oameni ca si oricare altii si cred ca trebuie sa fim recunoscatori tuturor miscarilor legate de egalitate intre oameni indiferent de apartenenta religioasa, orientare sexuala, statut social etc. Atata tot ca io nu m-as casatori.
Mi-ai dat de gindit… Indiferent daca eu as opta pentru mine sau nu sa-mi oficiez casatoria, nasol e ca nu exista optiunea. Ai dreptate, nu cugetam sau sa alegem pentru altii, dar normal ar fi sa putem alege sa raminem in concubinaj, nu sa ne mentinem asa pentru ca altfel nu avem de ales.
Vazusem mai demult pe un site gay friendly un nene care tinea o pancarda pe care scria maaare: “When did WE vote on YOUR marriage?”
Americanii sunt oameni care țin atât de mult la imaginea lor încât sunt aproape paralizați de frică atunci când vine vorba ca ceva fundamental să se schimbe în modul cum privesc ei lucrurile. Conservatorismul lor extrem pare paradoxal având în vedere că sunt în general oameni foarte calzi și deschiși, însă în realitate orice act de curaj sau de bunăvoință din partea lor, fiecare zâmbet oferit celor din jur și chiar generozitatea cu care apără cauzele legate de libertățile fundamentale ale omului, provin dintr-o teamă adânc înradăcinată în sufletul lor ca viața pe care o duc să nu fie zdruncinată în niciun fel de schimbări majore.
Mai multe state din SUA au adoptat deja legislatia care accepta mariajul gay (intre ele, statele Massachusetts, Iowa, Vermont, Connecticut, New Hampshire și District of Columbia), însă până la a deveni o lege federală mai e cale lungă, întrucât întreg sudul Statelor Unite (așa numita “Bible Belt” – centura biblică) e extrem de religios și nu sunt șanse să se schimbe ceva în acest domeniu prea curând. Acest lucru va fi mult întârziat de faptul că populația Americii e în general slab educată și destul de săracă comparativ cu multe state ale lumii, ceea ce nu face decât să le adâncească sentimentul de nesiguranță în fața schimbărilor. Singurul “noroc” – dacă se poate numi așa – e că le e tot atât de frică de faptul că, dacă discriminează pe cineva în mod fățiș, își încalcă statutul de țară cu respect pentru om și libertățile sale. Dar prea mult frâiele nu vor fi slabite. Era lui Big Brother a apus deja.
“Look with me at the evidence! Homosexuality and homosexual persons no longer have much appeal as a target for our anger. Our consciousness and sensitivity on this subject has grown, making attacks on the homosexual quest for equality seem like little more than primitive ignorance, making this battle look antiquated. In recent weeks the California vote in favor of Proposition 8 was struck down by the courts. The long and detailed opinion of Judge Vaughn Walker actually ridiculed the arguments of opponents as little more than undocumentable fear and irrationality. The court, for example, discovered no evidence that opening marriage to gay couples would weaken marriage, destroy family life or that children raised by gay couples would be somehow impaired. The fascinating thing was that there was little public reaction to this opinion. Conservative political voices were almost mute, rising only to the level of whimpering. Clearly the nation has moved on. Yes, that opinion will be appealed until it reaches the Supreme Court where it could even be reversed, given the conservative makeup of that court, but it almost doesn’t matter. All that reversal could do is to postpone the inevitable. That battle is over. Marriage will ultimately be declared to be a constitutional right, guaranteed to all citizens regardless of sexual orientation. Lost causes do not drain hostility!
The next revelatory moment came with the surprising announcement that Ken Mehlman, who ran the Bush campaign for the White House in 2004, was a gay man. Please remember that the 2004 Bush campaign, with Mehlman’s support, put gay marriage on the ballot in closely contested Ohio to maximize the evangelical vote and thus win a second term for Bush. Now this man has indicated that he is working for gay rights and equality in marriage for homosexual people! Once again, it was a one-day story, hardly commented on even by the 24-hour news channels that maximize ratings by hyping every story to “end of the world” proportions. Negative energy is still rampant in our country, but homosexual people are no longer its target.”
– John Shelby Spong
30.09.2010