Principalul scop al Marsului Diversitatii, evenimentul ce vine in incheierea GayFest, este cresterea vizibilitatii.
In conditiile in care cele mai multe televiziuni si publicatii aleg fie sa puna doar aceleasi doua poze ce intaresc stereotipul barbatului gay cu pene, fie sa puna fotografii de acum nu stiu cati ani, sau imagini de la parade din alte tari, imaginea care ajunge la publicul larg (care inca mai are ca principala sursa de informare, presa traditionala) este una deformata, iar marsul este compromis. Totusi, as minti daca as spune ca toate publicatiile fac asta. In ultimii ani, au inceput sa apara si in zona presei traditionale, voci obiective, insa evolutia este una foarte inceata.
Asadar, ca si in anii anteriori, darkq incearca sa redea cat mai fidel, prin imagini, cum a fost la mars (sambata, 8.06.2013).
[nggallery id=99]
Autorul fotografiilor, caruia ii multumesc pentru amabilitate, este domnul Andrei Todea.
Nu merg linkurile către fotografii. Totuși, superb surprinse momentele, din ce pot observa, chiar și așa mici!
Multumesc pentru sesizare. Vom remedia cat putem de repede problema.
Sunt foarte colorate pozele astea, nu are de ce să se plângă cineva de ele. Şi … “un hug cetăţenesc” 😉 mi-a plăcut asta; până la urma urmei, un hug înseamnă energie pozitivă 😀
Lol, e un “huo” cetatenesc. Ce-i drept, folia de plastic nu a fost o idee inspirata, nu se vede clar.
Amuzant… un hug cetatenesc… poate asta le lipseste.
Ca tot m-a sacait articolul acela postat pe grup in care un hetero nu intelegea scopul marsului anual, mi-a venit o “iedee”: ce-ar fi ca la parada de anul viitor, fiecare participant sa poarte un accesoriu vestimentar care sa ii dezvaluie profesia/domeniul in care lucreaza?
– cutare e analist baze de date: sa se prezinte in costum business;
– esti medic: un halat sau tricou de medic, accesoriozat cu stetoscop atarnat la gat (-ul ala lung si fara pilozitate 😛 )
– matematician: un sacou de profesor (cu chestii de piele in coate);
– lucrezi in telefonie: un tricou pe care sa scrie numele unei companii de telefonie;
– IT-st: un tricou sugestiv;
– confectioner de textile sau creator de moda: sa imprimi pe fata tricoului un mesaj din care sa reiasa asta;
– ospatar: sa ai un sort din care sa reiasa acest lucru (bucatar, poarta pe cap… ce poarta bucatarii, nu stiu cum se numeste);
– operator call center: cumpara-ti o casca ieftina pe care sa o porti asa cum faci la munca;
– avocat: ia cu tine diplomatul;
– lucrezi intr-o fabrica, imbraca-te cu o salopeta murdarita intentionat sau nu;
– esti student, imprima pe tricou acest lucru.
Intelegeti voi ideea. Si fiecare sa tina o pancarda pe care scrie:
– “la mine vii cand ti se strica pc-ul sau cand ai nevoie de servicii in programare”;
– “cand esti bolnav, eu te tratez si iti ofer cea mai buna ingrijire medicala”;
– “sunt prof, predau materia -cutare-, nu sex”;
– “cand ai probleme cu smartphone-ul sau tableta, eu o rezolv”;
– “hainele pe care le porti pot fi facute chiar de mine”;
S.a.m.d.
Iar in fruntea marsului sa fie o pancarda mare cu un mesaj care sa arate ca suntem oameni ai societatii dar nu ne bucuram de aceleasi drepturi pe care le au hetero.
Ca sa nu mai strige unu’ si altu’ ca gay-ii sunt colorati, roz, travestiti si ies in strada pentru ca nu-i lasa nimeni sa se f*** in dos, prea persista perceptia asta eronata.
Draguta imagine 🙂
Totusi, de abia au inceput oamenii sa se simta destul de in siguranta incat sa-si arate fata, s-ar putea sa nu se simta atat de bine incat sa zica si ce profesie au (nu-mi propun sa discut aici care e limita intre precautie si paranoia). Apoi, costumarea presupune un efort, iar impunerea ei ar putea duce la scaderea prezentei. Ar mai fi problema claritatii, ca eu de exemplu, daca vad pe unul cu diplomat nu ma gandesc automat ca e avocat, deci in afara de a scrie pe tine ce esti nu vad cum ai comunica asta. Nu stiu nici ce impact va avea asupra detractorilor, pentru ca pot sa zica “a, oricine poate sa se costumeze, sau sa spuna ca e doctor sau avocat. Mint! Sunt niste gaozari care vor sa fure copii!” (parca asta e discursul, nu?).
Cam astea ar fi problemele de ordin practic. Dar ma deranjeaza si ideea ca ar trebui sa demonstrezi ceva ca sa primesti un drept uman. Nu cred ca unui heterosexual i se retrag drepturile daca nu face medicina si nici heterosexualilor in general pentru ca nu sunt avocati intr-un procent destul de mare. Printr-o demonstratie de normalitate ca cea propusa de tine validam astfel de rationamente.
Si asta duce la replici cum ar fi “nu sunteti destui avocati, nu va dam dreptul la adoptie”. Parerea mea (din cati gay am cunoscut pana acum) e ca suntem imprastiati profesional intr-un mod asemanator cu al populatiei generale. Mai mult, cred ca odata cu intrarea in normalitate, vor disparea si anumite “trasaturi gay” precum imaginatia, sau capacitatea de disimulare, sau de rationare etc. (deoarece cred ca acestea sunt consecinte ale respingerii sociale resimtite din copilarie).
Dar deja intru in povesti si nu-s sustinut de vreun studiu. Ideea e ca ne-am (avocatii LGBT) cam facut datoria. Am subliniat beneficiile legalizarii casatoriei, distinctia dintre diferenta si boala si am studiat (pe cat posibil in scurtul timp de la legalizarile din diverse tari) eventualele “efecte adverse”. Problema e ca ne luptam cu niste convingeri, nu cu rationamente stiintifice, air cu acestea cel mai bine se lucreaza individual.
In orice caz, poate macar intr-un an se va renunta la atata culoare, singurele culori sa fie pe un drapel- nuantele curcubeului. Ar merita facut un astfel de experiment, nu neaparat ce am spus eu. Cred ca altfel vor fi dezbatute problemele in emisiunile de stiri.
Referitor la ce am propus, nu e greu. Nu are de ce sa existe frica sau paranoia atata timp cat nu scrii pe tine numele companiei la care lucrezi. Majoritatea oamenilor de pe piata mucii au deja costumatia necesara. Si sa-ti imprimi ceva pe tricou costa 30 de lei, nu e o avere.
Repet, trebuie altceva, in spiritul unui experiment.
Cateva observatii personale pe baza fotografiilor postate, a ceea ce am vazut la TV in ziua marsului si alte poze de pe site-uri de stiri.
1. Am vazut mai multe tipe lesbiene decat tipi gay. Asta si pentru ca exista un grad mai mare de toleranta in societate pentru ele. Unde mai pui ca o femeie poate acuza pe cineva de hartuire/discriminare mai rapid si cu sanse de reusita mai mari decat un barbat. (cel putin la noi)
2. Colorat ca la circ sau chiar mai rau. Eu banuiesc ca in fiecare an vin aproximativ aceiasi oameni la mars. Altfel nu imi explic de ce exista acelasi numar restrans de participanti si de ce nu se schimba ceva. De ce trebuie sa apara pene colorate pe la gaturi? De ce peruci multicolore si alte accesorii ce fac ca societatea sa isi formeze niste clisee despre gay??? Eu, ca si multi altii dintre noi, nu am nici pene colorate si nici peruci in dulap, desi sunt gay. De aceea nu cred ca m-a reprezentat, ma reprezinta sau ma va reprezenta vreodata acest mars al diversitatii atata vreme cat prezentarea este in aceasta forma.
3. Cred ca mai curand organizatorii ar trebui sa schimbe ceva, insa si aici este dicutabila treaba si nu vreau sa spun decat ca atata vreme cat oamenii de la ONG-urile implicate vor aceiasi, nu vor exista schimbari de natura sa alunge gandirea stereotipica despre noi.
Interesanta ideea lui Adi si destul de usor de pus in practica insa nu cred ca se va vrea asa ceva vreodata.
Cred ca s-ar crea o imagine mult mai corecta si mai “utila” noua ca minoritate daca cei care ar participa ar renunta la tot felul de accesorii “de circ” si s-ar duce imbracati ca intr-o zi de munca pentru ca nu cred ca vreunul din participantii la mars se duc la servici cu peruca multicolora sau cu pene la gat.
Adi, unul din exemplele date de tine era “sunt profesor”. Cred ca trebuie sa fii sinucigas (cel putin profesional) sa zici ca esti profesor si gay/sustinator al cauzei LGBT, oricum in capul multora (mai ales de la televiziuni) e acelasi lucru. Apoi, da, de-acord cu tine, 30 de lei nu e mult, dar uita-te cat de greu e sa convingi pe cineva sa vina la mars asa gratuit. Daca ii zic “vino la mars e doar 30 de lei” as deveni mai convingator? Macar sa cerem sa se vina in frac sa facem participarea la mars o chestie de snobism.
Nikos, da, a fost colorat, dar au fost si destui oameni care erau in haine bune de serviciu/facultate. Propui interzicerea culorilor, impunerea unui cod vestimentar? Da, probabil ar avea un efect asupra unor oameni, dar din nou, restrictiile cred ca ar diminua prezenta la mars, prezenta care si-asa de-abia incepe sa se faca simtita. Pe langa asta, cred ca am trada un principiu daca am face asta. Pana la urma de ce marsaluim, nu pentru acceptarea diversitatii ca ceea ce este, un lucru normal? Daca noi insine ne cramponam de niste pene si niste haine colorate, cred ca am putea la fel de bine sa marsaluim dimineata cu Noua Dreapta. Apropo de peruci, in afara de travestiti/transsexuali, am vazut o singura peruca. Fularele cu pene sunt aproape sigur ca au fost aduse de cineva. Dar nu vreau sa intru in justificari, din partea mea, pot sa vina toti imbracati in gaini (desi asta chiar ar fi ciudat).
Din punctul meu de vedere, daca vrei sa te simti reprezentat, exista doar o solutie: participa la mars! Reprezinta-te singur, nu le cere altora sa se schimbe ca sa te reprezinte pe tine.In plus, faptul ca LGBT-ul e o comunitate diversa este o evidenta, deci n-o sa te simti in vecii vecilor reprezentat de intreaga comunitate. Cum te plangi de barbati cu peruci si pene, la fel de bine puteai sa te plangi ca nu te reprezinta lesbienele.
E putin probabil ca oamenii de la ONG-uri sa se schimbe intr-un ritm alert pentru ca e un job destul de riscant si nu se inghesuie lumea la interviuri (chiar daca “ei sunt doar niste heterosexuali care mimeaza ca fac proiecte doar ca sa petreaca pe bani europeni”, deci viata, tata!). Daca vrei o schimbare anume vorbeste cu ei si dupa aceea poti sa te plangi ca te-au respins (fara motive intemeiate).
PS o alta idee ar fi ca intr-un an sa ne imbracam in sutane. Meseria de popa e una respectata in Romania si asa atragem atentia asupra problemelor cu care se confrunta popii gay din Ro (si nu sunt putini) 🙂
AlexP 100% right.
Nikos, depinde ce alegi să vezi. În foarte multe dintre poze se văd oameni îmbrăcaţi obişnuit. Nu e vina nimănui dacă am lipsit noi trei: eu care aş fi venit îmbrăcat în stilul personal (boring adică), tu şi Adi care aţi fi venit unul în costum negru, altul în costum gri probabil, cu papion negru…
Cea mai practica idee, ce-ar fi ca toata lumea sa poarte un tricou alb? Nu cred ca exista cineva care nu are asa ceva in sifonier. S-ar asorta si mai bine cu drapelul.
Alex, aoleu, iti dai seama cata’ blastfemia, sa te imbraci in haine de popa? Iese macel :))).
Cu siguranta ca nu as purta costum pentru ca le detest. Si nici camasa sau papion. Camasa trebuie sa fie calcata si asta nu imi place, iar papionul imi aminteste de “tataia” Ratiu. 🙂
Cred ca as fi venit in jeans si un tricou oarecare asa cum ma imbrac daca dau o fuga pana in oras.
In final fiecare face ce simte, se imbraca si poarta accesoriile pe care le vrea.
Cat despre prezenta mea la mars ar fi o alta discutie si nu as vrea sa starnesc vreo mare polemica pe marginea ei.
Exista niste articole pe net despre un calendar facut cu tipi care poarta haine preotesti. Vedeti acolo reactii…si sunt doar niste poze in calendar. Nu as vrea sa stiu ce s-ar intampla daca se imbraca cineva asa la marsul diversitatii.
Asta spuneam, Nikos, Marşul arată EXACT ca cei care mărşăluiesc. Dacă vrei să arate puţin ca tine nu e altă soluţie decât să participi. Altfel , unici cum suntem fiecare, sunt slabe şansele…
Nikos, anul asta pentru prima data am fost pe margine si am privit parada. Si eu aveam impresii nu prea bune, poate ca in alti ani era prea stridenta diversitatea, cel putin asta vedeai la tv dar anul asta nu am vazut nimic outrageous. Dovada ca televiziunile erau cu camerele pe un singur travestit care oricum nu a facut vreun spectacol ieftin. Marsaluia, ca toti oamenii de acolo.
Uite încep eu: eu m-aş duce la marş dacă :
ar lipsi Naomi, s-ar mărşălui pe Mozart
http://www.youtube.com/watch?v=qZPlTeKoxx8
şi dacă în loc de Loredana m-ar încadra Cecilia Bartoli şi Phillipe Jaroussky
Ideea ta Adi cu imbracamintea conform cu profesia ar fi buna pentru a face sa inteleaga dobitocimea ca suntem la fel ca ei, ca putem fi colegul de la biroul de langa ei, ca putem fi medicul care le-a salvat copilul sau profesorul care incearca sa le insufle o educatie progeniturilor lor. Insa este mai greu de aplicat din alte ratiuni.
Habar nu am cum ar trebui sa fie ca sa fie poate mai bine si lumea sa ne perceapa asa cum suntem.
@CM
In cazul ala sa stii CM ca as veni si eu alaturi de tine si te-as tine de mana, daca mi-ai da voie, chiar daca ne “rafuim” noi in Cruciada Cafelei :)))))
CM, am o banuiala ca asa mai rau inversunezi homofobii. Eu cred ca ar fi foarte impactati si cuminti daca ar auzi din fruntea paradei o manea data la maxim 🙂
Nikos… caz în care n-ar mai fi marşul diversităţii, ci Marşul înţepaţilor-snobi şi n-ar fi la Bucureşti ci la Paris(că doar n-o coborî Cecilia în mizeria din România).
Adi Îmi provoci coşmar, am o imaginaţie destul de vizuală şi deja am în faţa ochilor un burtos majoritar fără maieu (sau cu el pătat cu bere-transpiraţie-muştar) interpretând coregrafia Dansului Pinguinului sub mândrul steag Rainbow
CM, nu uita de imensa cruce bling-bling. 😛
Dupa cum am mai zis, am ceva indoieli ca daca ne imbracam corespunzator/spunem cu ce ne ocupam, aia care nu credeau ca exista medici gay, deodata o sa-si puna cenusa in cap (pentru ca trebuie sa fii destul de ignorant ca sa crezi asa ceva). Schimbarea asta de perceptie cred ca se poate face doar la nivel individual, fie ca iti spune un prieten medic ca el e gay, fie te duci frumos la Accept, sau unde se mai organizeaza intrevederi cu persoane gay si discuti acolo… sau te duci la psiholog. E foarte greu sa schimbi perceptia unui om daca el nu vrea asta.