Unii oameni toleranţi care promovează diversitatea par mereu puşi pe harţă cu homofobii şi fanaticii şi nerăbdători să-i stigmatizeze pe cei care se declară împotriva drepturilor care se cuvin şi minorităţilor sexuale. Nu cumva ei îşi trădează propriile valori?
Şi eu m-am surprins uneori foarte înverşunat împotriva lor. Dar cred că ar trebui să facem nişte distincţii între oamenii care cred că, asemănători rasiştilor, homosexualii sunt persoane de rangul doi şi oamenii cu valori conservatoare, care cred că familia şi căsătoria nu sunt doar despre iubire, ci şi despre procreere şi cel mult ar accepta uniunile civile. E puţin nedrept să-i băgăm în aceeaşi oală.
A fi opozant al căsătoriilor gay nu te face imediat homofob. Vorbim despre faptul că credinţele unor oameni sunt prost înţelese. De ce e important să înţelegem acest lucru? Pentru că suporterii egalităţii fac aceste persoane să se simtă atacate şi să se teamă să-şi mai exprime public opinia, să stea ascunşi în dulap. Ironic, ei fac exact ce cred că fac ceilalţi persoanelor gay.
Corectitudinea politică face foarte multe victime. La noi lucrurile nu sunt aşa de evoluate dar ne mai despart doar câţiva ani de acele vremuri în care îţi pierzi job-ul pentru o opinie personală negativă faţă de o temă ca homosexualitatea sau o altă temă acceptată mainstream. Este corect ca o persoană credincioasă să fie dată afară de la locul de muncă deoarece consideră că homosexualitatea este un păcat? Să vorbim puţin despre păcat. Persoanele care cred în existenţa divinităţii, în teoria creaţionistă şi în veridicitatea textelor din Biblie îşi ghidează viaţa după anumite reguli inspirate din studiul biblic, care promovează modelul de familie tradiţional, între două persoane de sex diferit, create de Dumnezeu cu scopul de a procreea. A permite căsătoria unui bărbat cu alt bărbat sau a unei femei cu o altă femeie contravine acestor reguli divine, deci este un păcat. Creştinii condamnă păcatele, dar nu-l condamnă pe păcătos, pentru că asta ar însemna să se urască şi pe sine. Grupurile pro marriage nu pot ignora aceşti oameni, cu toate că nu sunt numeroşi şi trebuie să se străduiască să nu mai facă generalizări pripite.
Eu pot să înţeleg foarte bine poziţia lor: toţi suntem păcătoşi, numai că ei(persoanele gay) păcătuiesc altfel decât mine. Pe lângă aceste persoane paşnice, cu umilinţă creştină, avem şi fanaticii care comit o mare răutate: atacarea demnităţii umane a persoanelor din comunitatea LGBT. Ce putem să le reproşăm celor mai mulţi e că uită de propriile păcate şi în acelaşi timp nu tratează păcatul homosexualităţii ca oricare altul şi nu ne tratează cu respectul pe care îl merită fiecare om. Creştinii, atât fanaticii cât şi moderaţii, trebuie să ne înţeleagă. După ce toată copilăria ai fost discriminat şi ai fost victima bătăuşilor, şi a altor feluri de violenţă pentru majoritatea gay-ilor dreptul de a se căsători devine o luptă (din răzbunare) pentru a fi recunoscut ca cetăţean normal al societăţii. Poate nici nu va profita de lege dacă se va vota, îl interesează pur şi simplu să se stabilească justiţia.
Dar cu toate astea nu trebuie să generalizăm, ci să încercăm să înţelegem această viziune creştină. Ce facem cu aceşti oameni, cu fanaticii? Îi stigmatizăm şi noi şi îi izolăm (altfel spus, îi imităm) sau rămânem suporterii discursului liber, neîngrădit, astfel încât ambele tabere să poată să-şi exprime opiniile, şi în felul acesta să se cunoască mai bine?
Tudor in primul rand nu, nu mi se pare deloc ok sa fiu tolerant cu cei intoleranti, in aldoilea rand mi se pare perfect normal sa fii concediat pentru opinii homofobe la fel cum mi se pare normal sa fii concediat pentru pareri xenofobe,rasiste, mai ales cand esti intr-o pozitie ce presupune tratarea egala a oamenilor cu care intrii in contact nu este ok ca un religios, sau membru KKK sa poata sa discrimineze ca asa ii dicteaza credinta.
Mai mult decat atat, pentru persoanele religioase care isi iau sfaturile de viata din colectiile unor analfabeti din epoca fierului, si pentru limitarile lor intelectuale, nu pot avea respect, nu imi pasa daca ei cred ca toti suntem pacatosi, pot sa isi ia parerea si sa sara de pe pod cu ea din punctul meu de vedere.
Acesti oameni incerc sa ii ironizez la tot pasul pentru ineptiile pe care le cred, pentru prostia enorma de care dau dovada. I am not tolerant of the intolerant.
Doar că aceşti oameni care cred în poveştile unor “analfabeti din epoca fierului” sunt mai mult de 5 miliarde worldwide.
Eu am scris articolul după ce am citit mai multe despre cazul CEO Mozilla, care a fost obligat să-şi dea demisia după ce s-a aflat că în urmă cu 5 ani făcuse o donaţie unui ONG care milita împotriva căsătoriilor gay (PROP 8 – California). Eu nu cred că trebuia să fie pus la zid, mai ales că s-a dovedit că tratează angajaţii gay cu respect şi Mozilla le oferă un mediu tolerant tuturor angajaţilor, indiferent de credinţă, rasă sau orientare sexuală. Una e să judeci omul după acţiunile sale şi alta după opiniile politice. Tipul ăsta nu este un fanatic, este probabil un creştin moderat. Nu poţi să-l compari cu un membru KKK.
Numarul lor chiar nu conteaza, iar pentru faptul ca a sustinut cauza gresita a platit, cand esti CEO la o companie mare deciziile tale reprezinta compania, daca si cei de la noi ar intelege asta ar fi o tara mai buna.
Actiunile si vorbele au consecinte. Daca nu esti pregatit sa ti le asumi atunci tinele pentru tine(mai ales cand esti CEO, vezi si scandalul cu pastele si Chick-fil-A), asta e parerea mea.
Tudor, am urmărit și eu cazul CEO-ului Mozilla și am avut și eu tendința de a considera că e nedrept ce i se întâmplă.
Totuși, în cazul acestuia, a avut loc un boicot al produsului cu care acesta se identifica, nu a fost pus la zid. Practic, oamenii care au niște valori au considerat că nu pot folosi și susține financiar un produs care promovează în funcții de conducere persoane care luptă (financiar și politic) împotriva valorilor lor și a egalității în drepturi. Oricine are dreptul să boicoteze un produs dacă consideră că îi încalcă valorile fundamentale, așa cum și eu boicotez produsele Barilla (produse făinoase).
A spune că nu ar trebui să judecăm un om care luptă împotriva acordării de drepturi civile EGALE pentru că religia lui cu precepte de 2000 de ani vechime nu le consideră „normale” este amoral, pentru simplul fapt că astfel am scuza rasismul, xenofobia, antisemitismul, toate având și o bază religioasă.
MarioG, sunt fel şi fel de moduri de a lupta împotriva unei idei, de la paşnic la violent. Cum ziceam, el şi-a făcut treaba ca CEO şi a respectat politica companiei fixată de consiliul de administraţie, dar, în afara job-ului a sprijinit un ONG care îi împărtăşea opiniile. Nu putem vedea oamenii doar în alb şi negru, eşti cu noi sau împotriva noastră. Brendan Eich şi-a făcut treaba bine în companie fără să renunţe la credinţele lui sau fără ca ele să interfereze cu măsurile luate ca CEO. I se poate reproşa că a discriminat angajaţi gay ai Mozilla? NU am citit nimic despre asta. Hai să acceptăm că şi un om care nu sprijină acordarea drepturilor egale poate trata oamenii gay cu respect, conform politicii firmei la care lucrează sau educaţiei primite acasă.
În schimb, după mine, nu avem dreptul să-i ridiculizăm pe alţii pentru că sunt credincioşi şi cred că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare cu opinia şi viziunea lui despre lume. Dar imensa diversitate pe care o regăseşti printre oameni nu trebuie să ne impiedice să ne înţelegem şi să ne respectăm. Homofobii ne spun nouă să tăcem şi să ne ascundem prin dormitoare şi să ne facem acolo treaba, văd că şi noi facem acelaşi lucru, le spunem să tacă şi să-şi facă numărul în casa lor. Nu mi se pare productiv. Trebuie să ne întâlnim undeva la mijloc şi să ne respectăm reciproc părerile, să învăţăm să convieţuim fără violenţă şi ură.
O să scriu zilele astea şi un articol despre boicot, sper să intervii şi acolo. Nu am vrut să deschid aici subiectul cu toate că sunt curios să aflu de ce boicotezi produsele Barilla.
@Tudor
Da fiecare om are dreptul la credinta lui, dar atunci cand acea credinta te face sa ai anumite tendinte impotriva semenilor tai atunci noi restul avem dreptul de a considera absurda acea credinta.
Si inca ceva, cand majoritatea globului crede intr-o carte care sfideaza toate legile fizicii atunci acel om nu este demn de respectul meu, universul are un singur adevar valabil fie ca cei religiosi il accepta sau nu.
Daca ai o parere demna de respect va fi respectata, daca nu nu. Political correctness-ul are si el un scop. Si sa fim seriosi oamenii LGBT au de aface cu discriminari crunte, violente, pentru o calitate innascuta, ori cei religiosi primesc doar antipatie verbala( nu violenta) pentru niste credinte( care nu sunt innascute) cred ca este o diferenta fundamentala. Si repet punctul mai sus mentionat, poti crede ce vrei dar cand acea credinta te face sa iti urasti semenii pentru calitatile lor innascute, am pus piciorul in prag, religia este cea mai perfida otrava de pe pamant.
Vezi, aşa cum ţie îţi e atât de uşor să spui că religia e cea mai perfidă otravă de pe Pământ şi să jigneşti o bună parte dintre oamenii religioşi, aşa şi ei, cu aceeaşi uşurinţă fac homosexualii în fel şi chip. Eu ziceam doar că putem depăşi nivelul ăsta şi să mergem unii spre alţii, nu să fugim în direcţii opuse şi să aruncăm cu grenade în spatele nostru.
Tendinta globala este de a se indeparta de religie, si nu intamplator tarile cu cel mai bun trai sunt si cele cu un procent ridicat de atei.
Religia este o boala care eventual va muri,cu cat esti mai sarac si cu o educatie mai precara ( ce surpriza?) cu atat cresc si sansele de a fi religios.
Religia a oprit progresul stiintific, este de vina pentru epidemia de HIV din Africa, si alte nenumarate abuzuri contemporane si antice, precum si un mod defectuos de a percepe lumea, cred ca e timpul ca odata cu avansarea drepturilor umane sa doboram si ultimul mare inamic al umanitatii: religia.
Pana acolo mai e ceva, dar la fel ca si cu emanciparea femeilor, negrilor si cea mai moderna emancipare fiind LGBT este bine sa stii ca esti de partea de progres a istoriei.
Inteleg ce vrei sa zici si tu , cu intelegere si pace, dar lumea nu functioneaza asa si drepturile LGBT nu s-au castigat cu vorbitul frumos ci au fost episoade sangeroase (stonewall riots)si prin Africa si Arabia saudita ( ce coincidenta frumoasa ca sunt locuri extrem de religioase nu-i asa?) inca exista pedeapsa cu moartea.
Ca o concluzie: atata timp cat cel mai rau lucru care se intampla unui gay este sa fie decapitat, si cel mai rau lucru care se intampla unei persoane religioase e sa fie luata la misto, hai sa nu ne prefacem ca a fi intolerant cu cei intoleranti inseamna acelasi lucru. Hai sa facem acest efort cognitiv.
Creştinii sunt atacaţi şi omorâţi în Orientul Mijlociu, nici de 15 ani nu s-a terminat războiul în Balcani, unde musulmani şi creştini s-au măcelărit unii pe alţii, antisemitismul creşte în Europa. Nu mi se pare că sunt în siguranţă. Conflictele religioase sunt “on the rise”.
Exact, trebuie să te poziţionezi “on the good side of history”, dar nu poţi peste noapte să-ţi schimbi părerea despre o temă atât de importantă. Eu dau tuturor oamenilor credit, nu pot să mă uit de sus la ei şi să le zic ce ignoranţi sunt. În acelaşi timp mă preocup ca mereu să gândesc pozitiv, să găsesc căi paşnice de a rezolva conflicte de orice fel. Măcar să avem intenţia asta cu toţii.
Nu ai inteles ca am vrut sa zic, da solutia pasnica este cea mai buna ( ironizarea, concedierea sunt solutii pasnice).
Dar nu exista o tara unde LGBT executa crestini. Toate crimele religioase au persoane religioase de ambele parti.Crestini vs Musulmani vs Evrei, etc( you just proved my point). Imi rezerv dreptul de a ma uita din turnul meu de fildes asupra plebeimii crestinopate 🙂
Urmarind diverse “dezbateri” intre homofobi (intr-un grad mai mic sau mai mare) si pro-LGBT, am fost si eu intrigat de modul in care cele doua tabere inlocuiesc dialogul cu doua discursuri paralele. M-am si gandit la care ar putea fi compromisul la care pot ajunge cele doua tabere, cel mai dificil fiind cand de partea homofoba este un grup religios. De atunci eu am ramas cu intrebarea, negasind un raspuns satisfacator.
Care este terenul comun (in afara cazurilor de colaborare fortata) cu cineva care te considera un pacatos? Cine ar face compromisul? Ar trebui sa renunte biserica la doctrina privitoare la homosexualitate (da, la fel cum a renuntat si la altele) sau ar trebui sa ne resemnam noi in rolul de pacatosi? Si daca este adevarat ca ei, crestinii, condamna pacatul si nu pacatosul, de ce in iad se duc oameni/suflete si nu pacate? Vorba asta ma enerveaza mai ales cand e folosita (des) in contextul “Noi nu credem ca a fi homosexual e rau, dar a face acte homosexuale, da.” (slow clap). Oricat as analiza, imi duhneste a falsitate si ipocrizie. La fel pot spune si eu ca “nu cred ca a fi crestin e rau, dar a vorbi despre asta/a te inchina, da”. E mai bine acum?
Desigur, dreptul la libera exprimare este important, dar nu mai important decat dreptul la demnitate umana. Foarte interesante cazurile in care doua drepturi intra in conflict si trebuie decis care primeaza… Din aceeasi serie imi amintesc de opinia “protestele ar trebui interzise deoarece imi restrang mie dreptul la circulatie”.
In punctul de fata cred ca ne-am exprimat opiniile destul de clar. Si noi si biserica. Si esti de acord, Tudor, ca cele doua tabere au doua puncte ireconciliabile? Sunt cu adevarat curios, tu cum vezi continuarea unui dialog-negociere?
In ciuda notelor ironice de mai sus, si eu sunt de parere ca este mai buna o serie treptata de compromisuri (asteptarea pe termen nespecificat nu e acceptabila) decat castigarea drepturilor prin forta. In cazul din urma doar bagi mizeria sub pres si la un moment dat, o sa se revarse. Deci m-ar bucura existenta unui dialog real intre partile interesate. Nu stiu cat de dispusa la dialog e cealalta parte, mai ales ca ea e in pozitia de putere…
S-a publicat programul Pride-ului de anul asta pe (http://www.gay-fest.ro/program-2014/) si tocmai am remarcat un eveniment care mi-a amintit de discutia asta:
Asociatia ACCEPT si ECPI va invita marti, 3 iunie, ora 16:00, la Impact Hub, la o discutie despre solidaritate si drepturile omului.
Ce inseamna valorile traditionale si care este impactul acestora asupra drepturilor omului? De ce este religia un teritoriu fertil pentru actiuni indreptate impotriva drepturilor LGBT si a drepturilor sexuale si reproductive? Cum putem regandi solidaritatea pentru a raspunde acestor noi provocari?
Va invitam la o discutie participativa, pentru a impartasi opiniile cu privire la acest subiect si pentru a propune noi cai de solidarizare intre diferitele cauze care lupta pentru drepturile omului. La discutie va fi prezentat raportul „Valori traditionale, religie si drepturile LGBT in Europa de Est” de Florin Buhuceanu.
Va rugam sa confirmati participarea la adresa accept@acceptromania.ro. Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile.
Drăguţ, păcat că nu o să fiu în Bucureşti în 3. Poate ajung la Pride, sâmbătă.
Eu nu sunt creştin, dar sunt jainist (aşa cum poate să fie un european – găseşti pe wiki un articol destul de complex despre religie). Principala filozofie a jainismului este non-violenţa, care trebuie practicată cu stricteţe, s-ar putea zice, până la extrem. Aşa că eu încerc cât pot să respect fiecare om, nu neapărat pentru cine este, ci pentru potenţialul pe care îl are. Acum 2, 3 ani ziceam şi eu: cum naiba mai poate papa să dea lecţii după ce predecesorii lui au fost capabili să scornească Inchiziţia? Dar mi-a trecut, şi mai mult, am realizat cât de săracă ar fi lumea fără creştinism şi fără celelalte religii. Creştinismul a fost un obiect de care s-au folosit mii şi mii de oameni ca să facă bine în lume şi să dea exemple de conduită care să rămână peste secole. Credinţa în divinitate este o fază căruia umanitatea nu putea să-i dea skip, ea nu poate ajunge la maturitate fără să treacă prin aceste vârste.
M-ai întrebat cum văd dialogul între aceste tabere cu păreri ireconciliabile. Promovând non-violenţa, eu îmi doresc să pot mereu să creez contexte în care oameni cu păreri diferite să discute fără perdea despre opiniile lor, ca să se poată înţelege unii pe alţii. În cele mai multe cazuri aceste discuţii nu vor duce la schimbarea viziunii lor despre homosexualitate, dar o serie de preconcepţii vor fi spulberate. Cheia este să creezi între ei o relaţie human-to-human (egalitate) nu creştin-homosexual (poziţii diferite). Hai să vedem toate lucrurile pe care le avem în comun, uite, ne dorim o casă, vrem să avem mulţi prieteni, vrem să vedem 5 ţări diferite anul ăsta, vreau să câştig mai bine să pot face mai multe cadouri celor dragi etc. Păcatele sau karma negativă le facem fiecare. Trebuie repetat mereu că punctarea greşelilor celorlalţi nu le rezolvă pe ale noastre.
În situaţiile de zi cu zi asta înseamnă să facem mereu ce haterul nu se aşteaptă. Trebuie dezarmaţi mereu cu o vorbă bună, cu o invitaţie la o bere, cu o atitudine pozitivă despre viaţă şi despre subiect. Până la urmă nici nu o faci pentru ei, pentru că vrei să demonstrezi ceva. O faci pentru tine, ca să ai o viaţă fericită şi pentru că vrei să zâmbeşti mai mult. Pentru mine nu e un efort să fac asta, e o investiţie într-o viaţă mai frumoasă, mai liniştită, pentru zile fără griji.
Cred că deja v-am convins de naivitatea şi optimismul meu extrem. Mie îmi e uşor să fac toate astea. Mai recomand experimentul. Abordezi aceeaşi situaţie din mai multe unghiuri. Varianta bună va fi aceea care te face fericit, care reprezintă o acţiune morală şi cea care aduce rezultate pozitive şi apropie oamenii de tine. Recomandarea este să faci asta cu oameni relaxaţi, liniştiţi, rezonabili. Pe cei furioşi, roşii ca racul trebuie chiar să-i aprobi şi să-i laşi să-şi spună discursul. Apoi fugi de ei şi încerci să-i găseşti pentru o discuţie când sunt în alte toane. Cred că trebuie să renunţăm la mândrie pentru a ajunge să cunoaştem oamenii mai de aproape şi să ne propunem să experimentăm abordări noi, să nu facem lucrurile aşa cum le-am făcut dintotdeauna sau cum se aşteaptă societatea să le facem. I-aş zice “tehnica paşilor curajoşi”. Când tu răspunzi cu bineţe unui atac tâmpit nu înseamnă că faci un compromis. Eşti pur şi simplu de partea binelui. Eu asta urmăresc în viaţă, să fiu on the good side, şi cu răbdare schimb oamenii din imediata mea proximitate, le ascult curiozităţile şi le răspund.
Simetria pe care o sugerează articolul este de fapt asimetrică. Homosexualul dorește să-și trăiască viața atît de bine cît poate el, fără a le impune altora ceva. În schimb homofobul (de exemplu cel care e habotnic creștin) nu se mulțumește să-și trăiască viața cum dorește el, ci încearcă să le impună tuturor valorile sale și stilul său de viață.
De aceea în disputele cu homofobii apare adesea replica asta: dacă tu nu vrei căsătorie între persoane de același sex, foarte bine, nu te căsători cu o persoană de același sex. Dar nu-mi limita mie drepturile. La fel și în disputele cu habotnicii religioși: dacă tu crezi în Dumnezeu sau în alte personaje imaginare, foarte bine, închină-te la ele și trăiește-ți viața după placul lor. Dar nu-mi impune și mie aceleași reguli.
Eu sînt gay și ateu, dar nu încerc să-i impun nimănui să fie nici gay și nici ateu. M-aș bucura să mi se dea și mie tot atîta libertate cîtă le dau eu celorlalți. Abia atunci lucrurile ar fi simetrice.
Pe mine a ajuns deja sa ma amuze cand vad ca multa lume asociaza notinunea de persoana credincioasa, crestina, in discutia de fata cu homofobia, intoleranta si asa mai departe.
Credinta profunda si reala este incompatibila cu orice fel de intoleranta pentru ca presupune lumina, iubire, pace si echilibru interior…chestiuni pe care in mod cert nu le simte cineva care este rasist, homofob etc.
Cat despre concedierea cuiva care isi exprima parerile persoanle la job este mult de discutat…tin niste cursuri la o universitate din US si acolo, de exemplu, nu poti spune Craciun fericit in perioada sarbatorilor de iarna pentru ca ai putea jigni sentimentele unui ateu sau al unei persoane de alta religie….personal mi se pare o exagerare…nu mi-ar placea sa vad neaparat ceva similar si la noi.
Mă tu cu cine ții? Te crezi în pădure să te dai cu ursu?!
OOO, domnul blogger, vă citesc dar nu comentez, îmi place mult cum scrieţi!
În legătură cu întrebarea: s-ar putea spune că am făcut-o de dragul dezbaterii şi am avut câteva surprize plăcute. ..
Auch, m-ai prins!
Mai cum se ajunge din nou la religie, bine ca veni pederanger cu propunerea s-o faci cu ursul, dar daca ursul nu e gay? Sau mai grav, daca este gay superactiv? Mortal este daca e ursul gay pasiv convins si nu ai p..a sa i-o tragi.
Serios acum TudorTM, cred ca ai devenit cel mai bataios militant pentru drepturile homosexualilor de pe blog.
Urmaresc cu placere evolutia ta si sper sa nu te opresti asa cum am facut-o eu.
Insa doresc sa-ti reamintesc ca interzicerea “inamicului” nu este metoda cea mai eficace, ci discutia cu argumente solide, chiar daca este fara sfarsit, iar la un moment dat pare inutil si fara speranta, discutia trebuie sa continue cel putin pana cand “inamicul” nu mai are munitie de argumente si o da pe injurii etalandu-si … prostia, sau mai elegant spus incapcitatea gandirii.
Cred ca mai ai de mers pana sa ajungi sa procedezi asa, dar esti la inceput si ai tot timpul din lume sa devi un bun ganditor cu argumente solide.
A interzice opinia cuiva, indiferent cine este acea persoana, nu face decat sa demonstreze un anumit grad de incapacitate, iar apoi cum mai poti sa schimbi mentalitati daca nu se poate da sansa unei discutii bazata pe argumente?
Nu se poate schimba un mod de gandire daca nu vi cu ceva, iar cuvintele potivite sunt singurele care pot schimba o mentalitate, oricare alta metoda de constrangere mu poate si chiar daca omul se adapteaza repede la acea constrangere, convingerea peronala ramane si explodeaza la porima ocazie potrivita.
Aceste randuri sunt valabile pentru toti cei care scriu pe acest blog, lasati liberul drept la exprimare, cu atat mai mult daca este contrar convingerilor voastre si cautati argumente viabile cu care sa continuati discutia, fix exact pana la momentul cand interlocutorul nu mai are cu ce argumenta si ori incepe sa inteleaga, ori recurge la injurii, momnet in care desi ai castigat razboiul, ai pierdut un posibil adept. Insa este posibil sa constati ca interlocutorul tau are dreptate, iar atunci este un moment de mare curaj sa admiti ca ai avut o convingere gresita si sa procedezi in consencinta.
Nu intodeauna avem dreptate, insa conteaza enorm de mult sa privesti viata si din alt unghi si s-o faci din convingere si nu fortat.
Cu umorul nu mă prea pricep aşa că nu ştiu ce să-ţi zic în legătură cu ursul…:-??
Sunt aproape singurul bătăios @cristymaykei. Sunt aşa supărat că nu mai scrieţi şi nu mai propuneţi subiecte interesante!!! Ce e cu voi??? Nu crezi că ai renunţat prea uşor, tu şi ceilalţi…..??? Aşa dor îmi să citesc aici o poveste, ceva pentru coracon, nu pentru minte….
Cum am promis, revin la jumătatea lunii cu articole, după ce-mi dau licenţa.
Nu ştiu dacă sunt de acord cu tine în legătură cu “inamicul”. E adevărat, uneori pur şi simplu ai chef să râzi de cineva, să-l ridiculizezi, să-l prinzi exact în momentul când trece de la argumente la păreri, şi o faci pentru amorul propriu, dar uneori poţi fi mai zen şi atunci nu mai reacţionezi la fel. Dar noi oamenii trecem mereu graniţe pe care am jurat că nu o să le mai trecem. Nu-i aşa?