No menu items!

Miscari si comunitate

Acelasi autor

Ajutor, sprijin, comunitate

Miscarile din ultima vreme mi-au readus in minte tema mea cu a fi sau a nu fi o comunitate. Mi-am dat seama ca nu...
Mihai_Ionescu
Mihai_Ionescu
early 30's, stong will and character

Zilele trecute am vazut un afis din partea celor care ‘sustin’ familia. Un desen: mama, tata si copiii. M-am gandit apoi cat de mult reflecta el realitatile de astazi si cate familii mai fac copii si, mai ales, cate familii au mai mult de 1 (UN) copil. Sigur, propaganda asta tinde sa devina mai mult homofoba decat pro-familie, ca urmare a reactiilor aparute in presa, in spatiile online de socializare si nu numai. M-am gandit sa vad ce se intmpla de fapt si cum se apara lumea LGBT de acest atac, fara precedent si, pare-se, fara un scop anume, altul decat pierdere de timp si bani, atata vreme cat lumea LGBT de la noi nu e un ceva extrem de evident, in afara de anumite cercuri cultural-artistice…

Lumea gay, teoretic, ar trebui, in aceste clipe, sa stranga randurile. Asa ar fi ideal. Dar asta ma duce cu gandul la ce a spus odata RuPaul la a sa Drag Race: “we’re a family, girl”. Stiu din experienta ca taman cu cei din familie te intelegi cel mai putin. E drept, legaturile de sange nu le alegi, ti-s date prin nastere, cele de suflet le legi si le construiesti in timp. Ce avem noi in familia gay romaneasca: site-uri de gay dating (lesbienele nu stiu cum se agata intre ele, probabil pe Tinder…),  asociatii (Accept, MozaiQ, Transform…), ceva cluburi, cateva locatii aparent gay-friendly,  niste activisti out, LGBT out  – dar extrem de putini, se pot numara pe degete – cativa oameni care lasa impresia ca sunt LGBT fara sa confirme asta si… o mare de oameni in the closet.

Am aflat de existenta celei de-a doua asociatii abia prin decembrie, mi s-a parut chiar extraordinar ca apare cineva care poate face sa se miste ceva din lunga tacere de peste timp, colorata doar cu un Mars al diversitatii anual si vagi comunicate sforaitoare… Am aflat ca se fac intalniri comunitare (ce-or fi alea…  de fapt…), ca se vrea o noua strategie.

Si totusi, ce se face? Intalniri, discutii, dezbateri, proiecte, proiectii de film si… iar o luam de la capat. Ma astept si la clipa in care voi vedea oameni care ies public si declara ca sunt gay sau la clipa in care cineva ii va sustine sa o faca. Multi nu o fac de teama socialului, pierderii locului de munca sau a altor factori extrem de intimi si personali.

Siguranta personala a LGBT la noi, in special dincolo de capitala tarii, este minima. Eu asa cred. Daca nici in Bucuresti nu prea te poti tine de mana cu iubitul, ma gandesc ca nici prin Vaslui sau Strehaia nu o poti face in public fara sa te observe cineva si fara sa te astepte cineva la colt sa te ia la cafteala. Romanii nu sunt toleranti. Si asta pentru ca nu sunt educati sa fie. Sigur, toleranta nu trebuie sa insemne lipsa de atitudine civica sau o scadere a valorilor personale. Aici e inca mult de lucru in societatea romaneasca, adanc macinata de coruptie, barfa si scandal. A fi LGBT in Romania inca poate fi prilej de scandal. Si da, asta in Romania lui 2016.

Mai e un aspect, am vaga impresie ca “oferta” de pe piata activismului LGBT nu tenteaza pe prea multi. In ceea ce ma priveste observ ca ies in fata aceiasi si aceiasi oameni de ani si ani, fara sa se schimbe mare lucru iar la activitatile LGBT apar aceleasi si aceleasi persoane, rareori chipuri noi, care adesea si dispar dupa o prima aparitie, tocmai pentru ca nu se simt integrati in zona aceea extrem de ‘colorata’ si totusi inchisa a grupurilor de activisti gay si a prietenilor lor.

Ce se face concret pentru oamenii LGBT? Nu m-am prins inca. Stiu doar ca se fac dezbateri, discutii, ceva pe la Accept (psiholog, biblioteca si comunicate) si iar discutii si dezbateri. Oamenii cu principii si idei cred ca stau departe. Si daca o fac, au motivele lor sa o faca: discretia. Tocmai pentru a nu lasa loc de interpretari, intr-o Romanie in care a fi gay sau lesbiana poate fi un stigmat care te poate urmari pana la groapa, fara ca macar oamenii care te-au aratat cu degetul sa fie constienti de drama interioara sau de trairile, opiniile si sperantele tale.

Resursa umana a asociatiilor gay pare extrem de restransa, probabil si fondurile. Din pacate, fara resurse umane vom vedea acelasi tip de propaganda gay ca si pana acum si acelasi tip de de-motivare a LGBT vor duce tot spre o noapte a tacerii…

Lumea LGBT trebuie sa stranga randurile, dar cum o va face? Tot prin proiectii de film si dezbateri? Nu cred ca vom vedea prea curand manifestatii gay, avand in vedere ca oamenii LGBT inca nu au motive sa o faca, in special din cauza stigmatului social. Trebuie ceva sa ii motiveze, dar ce este acel ceva ? Nu stiu, dar trebuie aflat in special de catre cei care vor sa reprezinte pe LGBT, activistii.

Nu sunt out pentru ca eu consider ca asa cum arata societatea romaneasca acum, nu putem fi toti out. Cei care sunt out, de obicei nu mai au nimic de pierdut si tocmai de aceea au facut pasul spre a spune public ca sunt homosexuali sau lesbiene. Poate daca lumea romaneasca ar vedea mai multi LGBT out, s-ar mai schimba parerile, dar asa cum arata societatea aici si acum si, mai ales asa cum e lumea gay de la noi, lume a promiscuului si a tainei, optiunea de a nu fi out ramane una valabila. Mi-as fi dorit sa fiu activist, admit asta.

Lumea gay se rezuma cel mai adesea la un sex discret, nu prea exista locuri in care sa te cunosti cu cineva, sa socializezi si sa il cunosti in real life dincolo de paginile cinice ale internetului. Aici e domeniul cel mai trist, totul graviteaza in jurul sexului. Poate si de asta nu suntem uniti, pentru ca nu exista o realitate gay vie, reala. Daca am privi putin etimologia cuvantului comunitate , am privi ca are multe cuvinte inrudite, unul din ele fiind comunicarea. Or tocmai ea lipseste cel mai adesea in lumea LGBT…

Singuratatea unui gay e ceva concret. Ma ingrozeste perspectiva singuratatii la batranete, mai ales ca a gasi un partener stabil devine parca din ce in ce mai dificil. Si nu cu varsta, ci din cauza vremurilor atat de homofobe pe care le traim in Romania. Sunt inca multi oameni hetero care ar dori starpirea LGBT. Poate si de aceea inca visez la o comunitate gay, semn al prieteniei si sustinerii reciproce si nu una a barfei si a concurentei pentru sex. Sunt idealist, prea visator, stiu!

Sper ca acest text va da de gandit activistilor si nu vor arata cu degetul si vor invata ceva de aici. Faptul ca ar trebui ca ei insisi sa devina modele pentru ceea ce vor ei sa construiasca si sa gaseasca resorturile necesare de a lega relatii cu oamenii gay care nu sunt out, care inca se tem si care vor si ei, la randul lor, sa se intample ceva.

Dar revin la spusele lui RuPaul… “We’re a family, girl”. Chiar suntem?! La momentul scrierii acestor randuri in mod sigur NU

 

Previous article
Next article

4 COMMENTS

  1. Subscriu! Imi place enorm de mult cum ai pus punctul pe i in antepenultimul paragraf! Sigur, a fi out e un lux pe care putini si-l permit, si cu toate astea, personal, imi displace total ideea de iesit din dulap. Adica de ce sa facem atata fas pentru o chestie care e normala pana la urma?

    Eu am iesit din dulap doar fata de cateva persoane. Consider ca decat sa fly my flag up high, mai bine sa stie doar cei care chiar tin la mine – cei care conteaza, in rest, nu vad motiul pentru care tanti Gina de la 5 sa trebuie informata.

    Orisicum, da, we are family (si deja imi canta in cap melodia)- numai ca, suntem o familia din aia ca in Big Love (sic!). Poate ca, daca in comunitatea am fi mai putin promiscui lucrurile ar sta altfel. Zic, nu stiu…

    Have a stunning week! and always use your Charisma, Uniqueness, Nerve, and Talent!

  2. Ma bucur mult ca ai scris acest text, cred ca pune punctul pe i in legatura cu multe probleme. Mie imi place, totusi, sa vad partea plina a paharului, anume ca vedem din ce in ce mai multi oameni care se implica, care vor sa faca activism, fiecare dupa posibilitati, multa lume are job-uri si nu se poate dedica full time.

    Avem, totusi, oameni care sunt dedicati. Iti pot spune din experienta MozaiQ, care a reusit, in ultimele luni, cu resurse extrem de putine, sa adune si 50 de oameni si 30 de oameni la discutii. Da, ai dreptate, avem discutii multe si poate actiune mai putina, insa sa ne gandim la miscarea LGBT ca la un adolescent de 15 ani, care abia descopera lumea, abia descopera ca are o voce care conteaza, abia descopera ca poate face ceva.

    Cum spuneam, sunt increzator, vad oameni noi mereu. Asta pe de o parte. Cealalta parte a paharului e faptul ca avem saracie multa in comunitate, datorata si discriminarii sistemice. Cand nu ai bani de mancare, de haine, de medicamente, etc, e mai greu sa faci activism.

    Oricum, eu sunt deschis, te astept la evenimentele noastre, sper sa existe un dialog, cred ca avem nevoie de dezbateri reale, care sa determine directiile pe care mergem, pentur ca sunt viziuni diferite si asta e un lucru bun, arata ca suntem o comunitate vie.

    • Vlad, nu sunt asa de convins ca ai inteles pe de-a-ntregul ceea ce am vrut sa spun in textul meu. O comunitate care are la baza un singur aspect comun e bazata pe interese, nu pe comuniune. Pe noi nu ne uneste altceva decat ca suntem LGBT. Ce avem in comun de fapt? Cred ca nu mare lucru in afara de chestiunile sexuale.

      Eu astept de la voi activistii sa va apropiati mai mult oamenii, sunt destui oameni valorosi care ar misca mult lucrurile dar care nu o fac pentru ca simt ca nimic nu-i atrage ca de altfel si atitudinea distanta pe care voi o practicati.

      Eu m-as bucura sa chemati oamenii din jur care comunica cu voi la o discutie fata-n fata, la o bere, in care puneti cu totii pe tapet problemele arzatoare ale ‘comunitatii’. Dar pentru asta e nevoie sa fiti deschisi si sa fiti egalii celor cu care discutati. O masa rotunda! Si nu, nu o discutie ‘comunitara’, o masa rotunda unde intr-adevar sa se spuna ce ne doare pe fiecare-n parte, ca o terapie. Trebuie sa intelegeti ca nu sunteti singurii care aveti solutiile, doar pentru ca v-ati asumat sa fiti activisti. Nu suntem o familie pentru ca nu putem deveni o familie stand departe de marea masa a comunitatii si de oamenii care intr-adevar vor sa spuna ceva.

      Prima discriminare impotriva careia trebuie sa luptati e in sanul ‘comunitatii’: separarea dintre lideri si restul… LGBT sesizeaza usor cand sunt o masa de manevra, tocmai din cauza faptului ca se ascund sub obroc.

  3. Problema lipsei de comuniune e generală la noi indiferent de comunitatea despre care vorbim, inclusiv la credincioşi. Însă, pentru LGBT cum bine aţi observat în textul dvs, accentul pe sexualitate înstrăinează şi mai mult, e anticoagulant comunitar. Nu pot extrapola actul sexual la nivelul unei trăiri colective fără a cădea în orgiastică, ceea ce e orice, dar nu comuniune. Observând din exteriorul comunităţii dvs, LGBT românesc se manifestă pe trei paliere, toate străine de spiritul comunitar despre care (cred) că vorbiţi dvs: 1. cultura gay, cu dispersiune mainstream, în principal importată din vest (şi conţinut, şi format) ; 2. sexualitate ; 3. activism politic. Masa rotundă de care vorbiţi nu pare să aibă loc în acest perimetru triunghiular. Iertaţi-mi intervenţia nesolicitată. Toate cele bune! Doamne, ajută!

Comments are closed.

Vezi si...

Băiatul cu o singură fată

O fată trăia odată într-un băiat. Când era mic, ea se hotărî să-l ocupe în totalitate pe acesta. Băiatul părea băiat la exterior. Avea de pildă puță. Dar în interior era o fată. Îi plăceau lucrurile care plac în general fetelor. Să se îmbrace cu hainele mamei sau să-i...

Articole din aceeasi categorie