Praga, noapte, într-un bar drăguț din centrul vechi al orașului, puțin obosit. Mi se face deja dor de București. Colegul de cameră a plecat în Italia să își viziteze părinții.
Începe încet, încet să mi se face dor de Bucureștiul meu gri și murdar. Praga e minunată, arhitectura habsburgică e extrem de interesantă, iar eclectismul dintre vechi, nou și comunist pe care îl găsești în cartierele mai mărginașe îți aduce aminte de diversitate și meleagurile natale. Praga e superbă și ziua și noaptea, doar că e încă frig, puțin prea frig pentru firea mea cam refractară la temeraturi sub 15 grade celsius.
Încerc încet să ies din bar și să mă plimb pe străzile singuratice și întunecate ale capitalei Boemiei, orașul de pe Vltava. Se aude una din cele 100 de clopotnițe ale orașului. Îmi zic că sunt cam multe biserici în capitala celei mai non-religioase și atee țări din Europa și din lume. Îmi plac cehii, chiar dacă limba lor e aproape imposibil de învățat, nici nu o să mă chinuiesc să învăț mai mult de 2-3 cuvinte, cele de toate zilele.
Îmi place independența pe care mi-o oferă Praga, relativa anonimitate, aici nu am șanse să mă întâlnesc în centru cu un coleg sau prieten, sunt printre puținii români din orașul de aur, dar încep să îmi fac prieteni printre colegii de facultate. Ăsta e unul din avantajul Pragăi, diversitatea mult mai mare. Nu e atât de diversă ca Berlin sau Viena, Paris sau Londra, dar mult mai diversă ca Bucureștiul meu gri. Cea mai mare comunitate de vietnamezi din Europa trăiește în Praga, iar orașul este asaltat anual de zeci și sute de mii de turiști care vin să vadă vestigiile Sf. Imperiu Roman și ale celui Habsburgic.
Dar să revin la gândurile mele. Adevărul este că nu mă simt singur, zilele astea au fost pline și am cunoscut o grămadă de noi oameni, plus că globalizarea și tehnologia zilelor noastre face distanța de casă să fie la doar un click distanță. Am cunoscut aici un tip super simpatic, care și-a dat seama de ce și cum fără niciun fel de efort, e atât de amuzant. Sper să reușim să dezvoltăm ce pare că am început.
Praga nu mă obosește așa cum o făcea Bucureștiul, aici par a fi mereu energetic și plin de vitalitate. Ah, era să uit. Opera din Praga e fenomentală, aș compara-o chiar cu cea din Viena, dar mie că m-ar face unii eretic.
Cam atât, m-am descărcat și eu puțin de gânduri și idei. Poate continui și cu articole mai personale, că prea am dat-o în socio-politice în ultima vreme.
Şedere plăcută la Praga! Aş fi vrut să deschid subiectul cu agnosticismul cehilor, dar mi-am dat seama că iar am merge în zona socio-politică, aşa că mai bine ne povesteşti ce se întâmplă cu tipul simpatic!
Practic, Estonia este cea mai atee și seculară țară din Europa[0].
Dacă nu ne limităm doar la țări, atunci fosta Germanie de Est depășește chiar și Estonia.
[0] – http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Europe
Lasă că povestește MarioG de tipu, dacă se leagă ceva.
Măi MarioG ne-ai lăsat cu ochii în soare, ce ai făcut cu – un tip super simpatic, care și-a dat seama de ce și cum fără niciun fel de efort, e atât de amuzant. ?