Stăteam întins în pat. Mă gândeam că a mai trecut o zi fără să fi făcut vreun pas înspre destinația spre care consider că ar trebui să ma îndrept. Băusem și o jumătate de pahar de vin și butonam telecomanda în speranța că voi găsi ceva care să țină locul unei povești.
Țârâie telefonul și văd un număr internațional. Nu răspund. Sună din nou. Răspund. Ei bine, am avut o surpriză. Era… el. Ultimul la care m-am gândit adesea și ale cărui pași prin zăpadă le priveam cum se pierd – odată, demult. Era tot Ianuarie. Am stat o perioadă ca și adolescenții care sunt la început de drum și nu știu cum se procedează și-am povestit despre diverse lucruri. Apoi, dintr-o dată, s-a facut dimineață și am decis că ar trebui să dormim puțin. N-am reușit.
Cred că este omul cu care am trăit unele dintre cele mai intense momente, din mai multe puncte de vedere. În plus, a existat și o potrivire ciudată a ideilor, a cuvintelor. Un curs firesc și lin. Ne-am auzit destul de rar de-atunci, dar de fiecare dată când acest lucru s-a întâmplat, ningea cu fulgi mari printre aburii de motor și pașii ce se îndepărtau grăbit spre altceva. Ultima oară doar luna strălucea, astfel că ne auzeam doar vocile și respirul, dar nu ne vedeam deloc.
Am povestit mult aseară, ba chiar am râs, cu poftă. Apoi am stat așa… cu ochii în tavan, mă gândeam că a mai trecut o zi.
Cert este că unele suflete miros a mosc și-a grâu prospăt udat de ploaie.
Povestirea este frumoasa, cred ca ai readus stilul in care obisnuiai sa scrii pe la inceputurile blogului (am avut curiozitatea de a-ti citi si postari de prin 2008,9,10). Nu stiu de ce dar imi plac astfel de articole, simple, dar scrise sincer si din suflet.
Din cate am inteles ai petercut Revelionul cam singur, desi nu inteleg de ce, imi facusem impresia ca ai o manuta de prieteni buni. Probabil ii ai, doar ca ei au avut avlte planuri, sau tu ai vrut sa nu faci nimic de Revelion, tu stii. Nu stiu de ce, dar simt la tine o urma de stare de “nu am chef azi”, probabil putin mai mult accentuata de acel telefon care ti-a creat probabil o stare de melancolie si care macar putin, a si zdruncinat-o.
Sigur te intrebi “cum ar fi fost daca eu si cu el, si azi”. Asta e viata. Dar a fost dragut din partea lui ca te-a apelat, chit ca ti-a trezit mai intens anumite anmintiri care iar nu stiu, te pot intrista putin.
Ps. nu cred ca stiu cum miroase moscul…
Randurile tale mi-au amintit de un interludiu
Keter by Olivia Newton-John Keter (Interlude)
@Adi, de sărbătorile care ticmai au trecut chiar n-am avut chef de mare lucru, am lenevit, m-am jucat, ceva filme etc. Prieteni am puțini ce-i drept și m-au tot chemat să facem una, alta dar avusesem și programul pe invers și nicicum nu ne-am potrivit. Apoi, poți să nu te simți singur când ești singur sau să te simți singur când nu ești singur, așadar treaba îi relativă.
Iar de scris… depinde, trebuie să fie ceva care să mă inspire… niciodată când mă apuc numa’ așa… nu iese nimic de care să fiu mulțumit. Și de aceea îi mișto că suntem mai mulți. 🙂
@Rhade, mișto!
Eu stiu pe cineva cu numele “moscu” si nu as vrea sa stiu cum miroase 🙂
“În plus, a existat și o potrivire ciudată a ideilor, a cuvintelor. Un curs firesc și lin.”
Ador momentele astea! Intr-un fel, pentru mine, astea sunt cele mai intense experiente, cand nu mai stiu cat timp a trecut, care sunt ideile mele si care ale lui (ei). Atunci simt ca am un sens pentru care exist.
moscul miroase a barbat.
parfumurile “grele” au aceast …cum dracu sa-i spun?buchet?
RobertG,
nota 9 ptr art.nu ptr calitate am furat un punt.ci ptr…”scurtime”.
🙂
nu ştiu ce să spun karl , mai degrabă bărbatul miroase a mosc …
Moscul este un mamifer
masculii au undeva pe abdomen ( nu mi-e clar unde anume ,dar mă tem să cercetez…) o glandă care secretă moscul. Se diluează mult şi se pune în parfumuri.Se zice că nediluat miroase respingător…
Robert, scuze dacă ţi-am distrus visul…
Nu stiu daca sa te scuz sau nu. Ma mai gandesc.
Pentru necunoscatori:
Moscul este o substanta secretată de o glandă abdominală a unei specii de antilopă din Tibet (Moschus moschiferus). Această glandă, care se găseste numai la masculul speciei, secretă o substanță de culoare maron roșcat, consistentă, al cărei miros puternic exercită o puternică atracție sexuală pentru femela speciei. Extracția acestei substanțe pentru a fi folosită în produsele cosmetice a avut ca rezultat aducerea speciei pe care de dispariție. Acest lucru și prețul foarte ridicat al moscului natural, au dus la realizarea unor versiuni artificiale, mai puțin costisitoare și la fel de eficiente, sau la folosirea unor uleiuri din plante asemănătoare moscului ca miros (uleiuri folosite și în produsele TOBS care folosesc generic denumirea de mosc).
Moscul folosit în parfumuri este mult diluat, în concentrație foarte mare având chiar un miros respingător. Diluarea într-o proporție potrivită are însă un efect extraordinar – un miros dulceag dar nu apăsator sau agresiv, irezistibil, voluptos. Parfumurile a caror notă predominantă este cea de mosc sunt unele care emană caldură, greutate, sugerează pasiune, senzualitate și sunt potivite în special anotimpului rece.
Le Male (J.P.Gaultier)
mosc.
minunat.