Acasă Povestiri Basm de toamna

Basm de toamna

1
10

    Probabil ca multi dintre nIMG_0447oi au simtit uneori nevoia de a ne exprima tumultul de cuvinte, de emotii, de sentimente, de trairi, cel mai adesea prin scris. Cu totii vrem sa fim niste mici scriitori ce asteapta sa fie descoperiti, insa bariera propriei noastre cenzuri ne impiedica.
Nu vreau sa fac o introducere siropoasa, de parca sensibilitatea mea interioara s-ar cuantifica prin lirismul artificial al unor incipituri gen „privesc nostalgic la ploaia violeta ce curge peste sufletul meu”; am admirat mereu simplitatea si claritatea in defavoarea luxuriantului baroc al zorzoanelor eclectice.

   L-am cunoscut pe un site de socializare tipic la inceputul toamnei. Printul alb calare pe un zmeu rosu, idealul fatal cautat de noi toti. Fluturi in stomac, atractie, obsesie, timp oprit in loc, minciuni acasa pentru intalnirile cu El. Visuri naive, transformate mai apoi in sperante si asteptari, pana cand intr-o zi tot acest castel din carti de joc a inceput sa se clatine si intr-o fractiune de secunda sa se darame. Cauza? Acea componenta a umanitatii noastre, si anume minciuna. Rautatea, exagerarea laturii animalice, a instinctului primar de reproducere, printul alb era de fapt zmeul cel rosu, fluturii din stomac erau de fapt niste molii, visele transformate in sperante si asteptari erau niste clisee imprumutate din romanele proaste de dragoste gen Sandra Brown. Am fost o simpla fleica, buna de consumat la cateva mici dejunuri de weekend. Copil fiind, nu am cutreierat paduri si evident am facut greseli, care m-au urmarit mult timp. Minciuna, tradarea, lipsa de respect, au dat nastere in interiorul meu demonilor neincrederii, a indoielilor, a Fricii in forma ei cea mai pura. A existat suspiciunea ca are HIV. Din clipa in care am constientizat greselile facute de mine, existenta mea s-a transformat radical. Serile in care visam la printul alb disparusera, iar in locul lor existau serile in care tremuram pentru viata mea. Moliile din stomac muscau violent, provocandu-mi crampe de spaima. Am plans, si nu de dragoste, ci de ciuda ca m-am indragostit.

   Mi-aduc si acum aminte de dimineata in care am fost sa imi fac analizele, ma simteam ca un condamnat la moarte, ce se apropia cu fiecare pas de locul executiei. Normal, trebuia sa fie o zi urata de februarie. Rezultatul primit care ar fi trebuit sa ma bucure nu a insemnat decat o prelungire a agoniei, de parca condamnatului la moarte i s-ar fi spus „nu te executam acum, doar mai tarziu, nu stim exact cand”. Lunile care au urmat au fost cele mai negre din scurta mea existenta. Ajunsesem treptat sa ma resemnez cu o anumita varianta, frica devenise o parte fireasca a personalitatii mele, si cu toate astea cautam cu disperare sa ma agat de o bruma de speranta: speranta ca al doilea test ma va elibera. In dimineata zilei in care am repetat testul m-am indreptat la fel ca un condamnat mergand prin culoarul mortii; iar rezultatul a fost intr-adevar gratierea pe care Dumnezeu mi-a acordat-o.

   Cineva spunea ca experienta este cel mai prost educator, mai intai ne da testul si abia apoi ne invata. Intr-adevar, am avut o experienta din care am invatat. Pretul platit a fost acela ca o parte din mine a murit. Nu stiu daca voi mai simti vreodata fluturi in stomac, nu stiu daca voi mai crede vreodata in printi albi calare pe zmei. Nu stiu daca vreodata indoiala va disparea din inima mea, si ma refer la acea indoiala legata de oameni. Caut ceva inefabil; vreau sa fiu iubit dar nu stiu daca pot sa mai rostesc vreodata „te iubesc”, vreau sa fiu mangaiat si tinut in brate, dar nu stiu daca pot raspunde la fel. Mai mult decat dorinta de a fi acceptat de prieteni, familie, societate, cel mai mult imi doresc sa ma regasesc pe mine insumi, sa scap de aceasta trauma, sa gasesc acel om, nu print, care sa imi arate ca lumea in doi e mai frumoasa decat lumea in unu, care sa puna mai mult pret pe un mic dejun vegetarian; nu cer de la el decat sa aiba curajul de a fi sincer…

   Sunt gay si consider ca am depasit acea perioada a „pubertatii acceptarii”;  am trecut cu bine peste prima experienta care intotdeauna trebuie sa fie traumatizanta si plina de invataturi, am cunoscut Raiul si Infernul in plan afectiv si concluzia, probabil prematura, este ca suntem unici, dar cautam tipare, suflete pereche, asemenari; este greu sa nu observi artificialul, notele discordante, contradictiile intre gandire si fapte, propria noastra ipocrizie. Ne cramponam mereu de ideea ca suntem „speciali”, ne plangem adesea de statutul nostru indezirabil, facem din a fi gay realizarea suprema a existentei noastre si uitam ca suntem oameni. Mai presus decat a fi acceptati, de a marturisi familiei, marea „tragedie” de a cauta aprobarea publica a modului nostru de a fi, ar trebui sa cautam mai degraba acele virtuti care stau la temelia oricarei relatii, in esenta chiar a fericirii noastre, si anume sinceritatea, respectul, bunatatea, intrucat daca gasesti pe cel care sa te iubeasca cu adevarat el va fi pentru tine lumea intreaga, iar restul nu mai conteaza, pentru ca poti trai si fara acceptarea familiei, si fara sprijinul prietenilor si fara aprobarea publica.

10 COMENTARII

  1. Salut Alex, si eu ma numesc la fel… In primul rand vreau sa salut toti utilizatorii, caci sunt nou aici. In al doilea rand vreau sa-ti spun ca mai devreme sau mai tarziu toti vom trece peste situatii grele… foarte grele… Eu am 18 ani si nu am avut niciodata un iubit sau o relatie cu un baiat. Am fost cu 3 fete pana acum, chiar daca sunt gay. Am vrut, in primul rand sa nu fiu „fraierul grupului”, bine ca, fratele meu, practic si nepractic, ma bagat pe ele cu „forta”. Nimeni nu stie ca sunt gay, nici macar prietenul meu cel mai bun. Fereasca Dzeu. ca prima mea relatie cu un baiat sa ma nenoroceasca pe viata. Iti urez tot binele din lume, tie si tuturor persoanelor din comunitatea LGBT, si dumnezeu sa ne ajute ca niciodata sa nu trecem prin asta. Mult noroc tuturor!!

  2. Salut Alex,multumesc! Si eu am incercat de-a lungul timpului sa am relatii cu fete dar mai mult de fatada,ca s anu trezesc suspiciuni in fata cunoscutilor.Sunt de parere ca nimeni nu trebuie sa stie cum suntem de fapt,pentru ca ne judeca gresit,suntem pusi intr-o lumina extrem de proasta doar pentru ca ei au impresia ca a fi gay inseamna ca ti-o tragi cu tot cartierul si esti o curva..Trist.Nu avem ce face,asa gandesc multi.Iti doresc si eu sa ai parte de bine!

  3. Multumesc… Ai foarte mare dreptate, lumea este cum este si… ce sa mai zic. Mai bine pastrezi secretul si nu patesti nimic… Ca daca ai spune cuiva, vrea nu vrea persoana aia, tot se scapa la un moment dat… si o sa fie rau. Stiu ca uneori vrem sa spunem cuiva tot ce ne framanta dar, in ziua d azi, nu poti sa ai incredere in nimeni.

    • @Alexander95 Clar,cel mai mai bine este sa pastrezi pentru tine informatia asta.Oamenii sunt imprevizibili,oricand te pot trada.

  4. Foarte frumos articolul tau, plin de intesitate.,, am o intrebare pentru tine si ceilalti: Cum oare sa te feresti sa iei HIV ? Va trebui sa ma intalnesc saptamana viitoare cu un tip cu care am vorbit pe net din strainatate, imi place de el si lui de mine, insa nu am facut-o niciodata cu un tip si nu stiu cum sa ma feresc de o anumita boala. Stiu, clar raportul sexual va fi protejat dar daca voi face oral ce sa fac.. sa accept sa fac oral fara prezervativ sau cu ? Stiu, poate parea ciudata, amuzanta intrebarea.. dar am nevoie de sfaturi. Multumesc !

    • Salut Daniel! HIV-ul se ia prin contact sexual neprotejat,mai ales prin sex anal,unde se produc microfisuri.La sexul oral poti fi infectat numai daca ai rani la nivelul gurii,la contactul sangelui tau cu sperma partenerului iar infectia se produce.Dar hai sa nu vorbim despre lucruri atat de urate,nu toti sunt purtatori de boli,te protejezi si inlaturi orice suspiciune.E important sa folosesti prezervativ pentru linistea ta psihica.Si eu am fost speriat cand am realizat prostia facuta,dar multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos si nu am contactat acest virus.

  5. Mulțumesc pentru răspunsuri.. E cam ciudat. Cea mai bună formă de protejare este abstinență.. dar nu suntem toți călugări sau sfinți. Așa ca vreau să îmi trăiesc viața dar cu cap… unii n-au cap și tocmai de aceea îmi este frică. E ciudat, nu pot să ți cer cuiva înainte de a face sex să mergem la laboratorul de analize și să ne asigurăm că totul e în ordine. Dacă aș avea o relație voi fi foarte fidel, serios.. dar oare cealaltă persoană va fi la fel ?!… Știu.. întrebări filozofale despre viață… Mai aștept sfaturi din partea voastră… Mulțtumesc.

  6. @Daniel Da,abstinenta te tine departe de orice boala.Eu cel putin,nu fac sex cu cineva pe care l-am cunoscut in cateva zile..Nu pot,mi se pare prea din scurt,si l-as intreba despre contactele sexuale neprotejate ce parere are si chiar as merge cu el sa fac un set de analize :)) Stiu,suna aiurea dar pana la urma e corpul meu si sanatatea mea,nu e de glumit cu bolile ce se transmit sexual.

  7. Ma bucur ca povestea ta poate fi considerata basm si are un final fericit.
    Cea mai sanatoasa atitudine pe care o putem adopta este aceea de a ne asuma greselile si de a invata din ele.Nu trebuie sa avem o viata pline de regrete pentru ca asta ne-ar frustra si ne-ar face viata un adevarat „travaliu” al trecutului.

    Sper ca iti vei gasi persoana potrivita,alaturi de care sa te simti iubit,protejat si respectat.

    Toate cele bune.

  8. @Sadlove Multumesc! Cine stie,poate ca lucrurile frumoase din viata unui om au loc atunci cand ne asteptam cel mai putin.Am invatat din greselile comise,si asta e de bine,numai bine iti doresc si tie !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here