Căldură este de vină

Recent am cunoscut un tip: simpatic, hazliu, glumeţ, agitat, subtil, frumos, învăţat – pe scurt – heterosexual.  Ne-am împrietenit destul de natural – discutat, congregat, plimbat – şi testat. Sigur, eu cu ale mele, el cu ale lui – totul până într-o dimineaţă când la o băută vine şi-mi spune “îmi aduci aminte de un tip x care este gay”.

Preţ de câteva secunde m-am gândit temeinic să mă eschivez. Măcar să escalez, orice! Însă aş fi fost lipsit de respect când omul m-a diclit iar eu îl găsesc un tip desăvârşit. Aşa că am aprobat.

Desigur au urmat celebrele discuţii despre cum megre, şi aşa, şi pe dincolo şi colo şi dincolo. Mi-a povestit cum a observat el sfera asta de “activitate”, ba chiar a zis că m-ar cupla cu un tip. Desigur, i-am zâmbit însă nu mi-am permis să îi spun “nu-i spune unui tip gay, care este oarecum atras de tine, când tu eşti hetero… că-l cuplezi cu vreun bamburit de prieten de-al tău”. Sau să il trimiţi in Marea Britanie. Genu’ ala de om săritor.

Finalmente, suntem prieteni: discutăm râdem, ba chair prietenia care o pot numii surpriza verii – şi încă una plăcută. Mai ales că din cauza unei conjuncturi ne vedem aproape zilnic.

Însă în seara/dimineaţa asta… “gândurile” au ajuns să fie escalate de mintea mea (aparent din ce în ce mai) bolnavă. Stând în pat precum un gato leşinat de arşiţă mi-am amintit că pe vremea WW2 când era “canicular” (camere mici la un etaj cu smoală pe post de izolare) soldaţii dormeau în cearceafuri umede. Aşa că am luat un cearceaf curat, l-am băgat pe programul ăla de îmbălsămare rapidă cu multe RPM, l-am pus pe mine şi am zis să dorm.

Nu ştiu ce s-a întâmplat. Să fie diferenţele de căldura sau obiceiurile mele… mai mult sau mai puţin contoversate de a exista însă… în aia nici o oră cât am dormit am călătorit în cele mai îndepărtate sfere. Sunt un om destul de raţional însă ce ma posedat în această călătorie m-a lăsat îngrozit. Bliţuri de sentimente şi emoţii, energii, sex, m-au trezit în decompresia tipică – cu un ţipăt şi mai ud că în ziua când m-am născut. Şi e comic că erotismul cel mai înalt experimentat subconştient încă generează aşa numitele “vise umede”.  Simţământul este că acest nou prieten este pretudindeni în mintea mea, fără voia mea – insă nu-mi displace ideea.

Şi acum, “futut” bine de tot, oarecum speriat  să mă uit în spate, cu pulsul încă nesigur sunt pierdut în gânduri. Nici o briză de somn, cu atât mai puţin ploaie de binecuvântare – şi un singur gând – este iubirea o formă a purităţii sau cea mai înaltă formă de “satanism?”.

Momentan sunt mai Euphoria decât Calvin Klein.

Smog