Sunt intr-un concediu perpetuu si e nesimtitor de placut. Pentru ce atatea cuvinte? Oricum arenele sufletelor majoritatii au fost inundate de urletele nimicului.
Urla toata lumea. Vorbe fara noima, voma de cuvinte. Se burdusesc si inghit lacom din nimicul din jur pentru ca mai apoi sa ragaie a idei statute, invelite in staniol auriu si scuipate pe strada, pe terase si la telefon. Uneori mi-e teama ca am ajuns fara voie int-un sanatoriu. Parca din ce in ce mai mult trebuie sa aprobi, sa clatini usor din cap si sa spui: “Da, asa este!” chiar daca nu esti de acord, din simplul motiv ca e pacat sa iti irosesti energia pe cretini si ca uneori asa este cel mai simplu.
Toata lumea are ceva de spus. Toata lumea stie bine cum stau lucrurile. Toata lumea comenteaza, acuza si se hazardeaza in vorbe fara sa gandeasca. Arunca toti cu mii de bumerange care-si schimba traiectoriile din mers, asa ca, sa nu te mire daca te pomenesti cu ideile altuia, merge si-asa in baltoaca asta de cuvinte fara sens care ne inconjoara. Refuz sa fiu un “aidi” de Yahoo Messenger intr-o lume in care daca nu ai “aidi” nu existi sau daca nu ai 429 de “prieteni” pe Hi5 nu ai o viata sociala.
Nu au mai ramas multe lucruri care sa declanseze acel magnetism, acel “tic-tac” care te face sa vrei, sa sari, sa arzi. Si-atunci e normal sa te incapsulezi ca sa nu iti manjeasca maidanezii sufletul cu voma lor de cuvinte. Cred ca modul SILENTIOS la telefoanele mobile este cea mai buna inventie de la bec incoace.
Cred ca vreun magician a transformat toate non-valorile intr-un soi de boala, virus (whatever…) care culmea (!) nu ucide gazda ci pe cei care nu sunt contaminati. Lasati sa se auda zgomotele oamenilor ADEVARATI care sa se recunoasca astfel unii pe altii nestingheriti de zidul de ceata pe care l-ati ridicat intre ei.
