Eu și cu mine

Eu și cu  mine, vă salutăm pe toți cititorii de pe acest site. Eu sunt trecut de 20 de ani, cu puțin, sunt în zodia focului, deși numai prin foc nu ai zice că fusei trecut. Cât despre mine ce aș putea spune, e fratele meu neștiut, tăcut, lăuntric, liber-cugetător, nederanjat de exterior, dar luptând cu realitatea nu prea prietenoasă. Eu fac la fel, dar fără a etala prea multe. În mine zace cunoașterea a ceea ce eu simt cu adevărat.

Eu și cu mine suntem uniți, dar arătăm diferit; cu mine lucrurile sunt puțin complicate pentru că nu se vede (mine) ci se simte. Eu, în schimb sunt alter-ego-ul cunoașterii din mine. Eu sunt fața pe care o văd toți, sunt poarta de nepătruns către mine. Eu încerc să mă ajut pe mine, iar din mine vin răspunsurile nerostite despre… cine sunt eu. Chiar cine sunt eu ca apoi să se poată vorbi și despre mine? Eu văd, respir, vorbesc, mănânc, gândesc, dar nu le-aș putea face fără un imbold, o călăuzire din mine. Ați putea zice că e vorba de dualitate, dar în mine, eu simt unitatea singularitatea și unicitatea mea.

Eu sunt în mine și din mine mă arăt eu așa cum sunt văzut. Iar eu și cu mine creăm tot ce mă reprezintă, ce este al m(ine)eu –> meu.

O.k.! Sunt gay, sau științific vorbind… homosexual. Prin alte exprimări: am înclinație homosexuală. De ce? Cui mă înclin? În fine, faptul că sunt as I said, că mă înclin sau că mă bate vântul, oricum ar fi, cam nimeni nu știe. Nu sunt pregătit să știe. Cred, că noi gay-ii, deci și eu prin excenelnță, trăim într-o dualitate chinuitoare (o dualitate completă sau parțială). Veți sări și veți spune: eu nu trăiesc așa! O.k. No offence, dar (un mare dar), cei din jurul vostru știu, toți despre micul (v)/(n)ostru secret ? Șeful, unii / toți colegii, nu mai zic de părinți, frați, surori. Și iar mi se va spune că mă destăinui cui doresc, când și cum doresc. Da! Nimic mai adevărat. Avem această libertate de exprimare. Dar nu uitați! N-a rămas dualitatea undeva în spate, rătăcită în gândurile noastre ? Oare? Cum e ? Ceea ce “respirăm” secundă de secundă prin porii gândirii, lait-motivul gândurilor noastre, le știu chiar toți ? Chiar toți ?

Hai să fiu și mai concret. În sufletul meu (al nostru, de ce nu?) știu/știm că sunt(em) gay nu ? Dar ce văd ceilalți la mine / noi rezonează cu ce-i în mine / noi (fratele din interior, fratele nevăzut…) ? Așadar ? Cugetați liber … !!!