Unele mame vor primi flori pentru altele vor arde lumânări. Poate ne amintim prea rar de această ființă, nu-i rău nici acum. Nu vreau să vă întristez cu povestea mea, deși mi-au plăcut și-mi plac acele experiențe reale și relatate cu simplitate.
Nu știu care a fost primul cuvânt pe care l-am pronunțat, e oarecum nesemnificativ. Nu i-am oferit niciodată un cadou mameni mele. Intr-o perioadă am fost constrâns să-i spun unei străine acest cuvânt, iar când m-am obișnuit m-a abandonat și ea, la fel cum o făcuse și mama naturală. Am auzit odată expresia: “mama care își abandonează copiii nu este mamă”. Sunt recunoscător aceleia care mi-a dat viață chiar dacă pe urmă a plecat departe.
Uneori am judecat-o, acum sunt împăcat cu propria istorie, acum o înțeleg mai mult. Uneori îmi doresc să simt ceea ce ar trebui să simtă un fiu, însă nu pot decât să-mi imaginez. Nu m-a ținut niciodată de mână, nu mi-a făcut pachețel când am mers la școală, nu m-a încurajat. Nu m-a sărutat niciodată înainte de a merge la culcare, nu m-a întrebat dacă mai sunt bolnav, dacă mai am nevoie de ceva. Nu am găsit pe nimeni care să o înlocuiască și care să mă înțeleagă. Vorbesc nu doar în numele meu ci al tuturor care au avut aceiași istorie ca și a mea. Intr-o zi am auzit doar atât că nu mai este.
Când eram copil mi se părea totul normal, când am crescut am început să mă revolt.
Iubiți-vă mamele (părinții) așa cum sunt și dați-le un sărut recunoscător (filial și sfânt) și din partea mea. Mie mi-au rămas doar lacrimile.
Ma simt foarte norocos acum. Ce-i drept nici nu stiu ce as face sa nu o mai am pe mama. A fost stalpul meu de rezistenta toata viata. E pacat ca nu fiecare copil se poate desfata cu dragostea de mama.
Iti multumesc din toata inima pentru aceste cuvinte.
De cele mai multe ori uitam cat de binecuvantati spunem noi cei avem parintii. Si nu apreciem ce avem.
Iti multumesc.:-*
Esti o binecuvantare pentru noi toti Avocatus!
Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Nu am cuvinte, pot doar sa-ti spun ca acum in acest moment sunt cu inima mult mai aproape de tine. Intradevar Alexander are dreptate, esti uneori o binecuvantare.
Multumesc Cristy si Alexander!
Anul asta, ca niciodata, am uitat de ziua de nastere a mamei mele si a prietenului meu! Prima a fost in ianuarie, a doua in februarie, iar a mea vine acum in martie … partea buna e ca ei nu au uitat niciodata de ziua mea, ma cunosc si stiu ca sunt cam zapacit si concentrat pe alte lucruri …
… nu stiu ce am vrut sa spun cu asta, insa cred ca m-am gandit la un fel de dragoste neconditionata si la modul in care suntem apreciati, iubiti sau in mintea celorlalti, chiar daca eu am fost un uituc.
🙂
Ma impresionat poveste ta si mai ales atitudinea si transparenta cu care ai reusit sa sensibilezi.Foarte frumos din partea