Filmele porno gay cred că sunt o componentă a vieții fiecăruia, nu cred că sens să ne ascundem după perdea. Ne plac, unele dintre ele, măcar așa, din timp în timp. Demult, în România nu existau filme porno, de nici un fel, nici măcar reviste. Dar, din fericire, democrația a dat frâu liber industriei pornografice, ba chiar s-a categorizat cu timpul. Există în ziua de azi filme pentru toate gusturile.
Acum, întrebarea pe care mi-am pus-o adesea este: pot afecta pornoșagurile în vreun fel percepția noastră asupra modului în care privim componenta sexuală care ne poate lega (cel puțin uneori) de cei de lângă noi? Mai concret, oare ceea ce vedem că fac ăia acolo, nu ne crează un soi de așteptări un pic bolnavicioase?
Eu, spre exemplu, am o gamă extrem de restrânsă de pornoșaguri care îmi plac. Din ce în ce mai restrânsă de fapt. Majoritatea filmelor sunt prea… nu știu… false? O să vă dau câteva exemple pe care le detest.
- Merge unu’ pe stradă, îl iau unii cu duba și îi fac felul. El la început nu vrea dar pe parcurs îi place și are grijă să satisfacă pe fiecare “răufăcător”. Deci… LOL.
- Unu’ i-o suge la altu’ și în timp ce o face se uită fix în ochii lui. C’mon… cu toții știm că nu se întâmplă așa în realitate.
- Merge unu’ la medic că-l doare gamba și medicul face ce face și fac sex nebun, acolo ‘șa în cabinet. Oare mai așteaptă cineva afară? Da’ asistenta unde îi?
Exemplele pot continua.
Ei, în condițiile date, ce anume, din punctul vostru de vedere face un film porno gay să fie… bun? Că-i HD, că respectă totuși realitatea? Că e ceva mai deochiat? Mi-ar plăcea să citesc niște răspunsuri și la întrebările de mai sus. Chiar sunt curios.
Pentru a accesa o gamă variată de filmulețe, intrați ici ‘șa. 😎
HD & RAW rulllzz!! 😀
Acum pe bune, un film porno e bun doar dupa actori, ce conteaza ca se uita nu-stiu-cum si ca sunt in nu-stiu-ce situatie imposibila, totul se limiteaza la avea cu ce. Dar conteaza si codec-ul cu care au fost comprimate, si pentru ca sunt putine HD trebuie sa-mi restrang si eu numarul de filme care imi plac.
Io le aștept pe alea 3D. Cred că și sunt deja. Sau cu 4D… să te și stropească cineva cu un pistol cu apă…)
Am recunoscut site-ul despre care vorbesti in primul punct… Baitbus, nu-i asa? De fapt, e pe bune, si eu am crezut ca e teatru, pana cand am vazut ca nu e chiar asa. Nici nu va dati seama ce surpriza am avut, de-atunci nu mai vreau sa ma uit la asa ceva.
Al doilea punct… hm, eu chiar am incercat sa ma uit in ochii lui in timp ce i-o sugeam… Uneori mi-a mers, alteori nu.
Ai dreptate cu al treilea punct, asa ceva e total nerealist, dar sa fim sinceri, filmele porno arata fantezii, nu partide reale de sex, mai ales ca sunt turnate in studiouri special amenajate.
Mie imi place o anumita categorie restransa de astfel de filme, aici recunosc si eu, dar…
Am citit undeva, nu mai stiu unde, ca vizionarea filmelor porno poate avea impact asupra perceptiei sexualitatii. Deci cumva ai nimerit-o pe-acolo. S-au facut studii pe tema asta, care au aratat(si aici vorbim doar de barbati hetero, ca pe ei s-au facut acele studii) ca barbatii, inaintea studiului (in care li se cere sa vada filme porno in care femeile sunt f****e strasnic), nu prea erau de acord cu violul, lucru constatat in urma analizarii chestionarelor anonime. Dupa vizionarea acelor filme, un procent semnificativ (intre 20 si 30 la suta) din esantion a inceput sa fie de acord cu violul. Cu alte cuvinte, cu cat mai hardcore e un pornosag si cu cat mai mult sau des il vezi (chit ca sunt mai multe filme care sunt in aceeasi categorie), cu atat mai mult risti sa fii de acord cu violul. Iar de la acord la practica nu e prea mult…
Ideea e sa fim moderati cand ne uitam la asa ceva, dar si sa fim atenti, sa nu ne lasam influentati de ceea ce se intampla acolo. Ar trebui sa avem mereu in vedere faptul ca aproape nimic din ceea ce e filmat acolo nu e prea real. Erectiile pot fi reale, ejacularile la fel, dar compatibilitatea s-ar putea sa fie simulata. Cei doi actori porno pot parea mari iubiti, dar de fapt sunt numai … actori care joaca cu raceala ceea ce parea sa fie o pasiune de zile mari. E ceva chilling in aceasta revelatie, pe care am vazut-o in cateva ocazii.
Sa nu mai zic ca unul din acei gay porn-stars a avut suficienta cruzime sa-si chinuie animalul de casa (un caine schiop) pana cand acesta a murit din cauza durerii. Cum intamplarea a avut loc intr-un stat american, nu a fost greu ca respectivul sa fie acuzat de “animal cruelty” (martori fiind cativa din prietenii lui, care au vazut ce facea el) si bagat in zdup. Dupa ce am citit acel articol, unul a comentat: “Sa stiti ca majoritatea celor din industria pornografiei gay sunt dusi cu pluta, traumatizati sau obsedati. Nimic bun nu iese daca esti star porno.” I-as fi zis ca Brent Corrigan a reusit sa devina actor de filme gay non-porn, dar cred ca el mi-ar fi replicat ca e mai degraba o exceptie si i-as fi dat dreptate.
In concluzie: uitati-va daca vreti sa va faceti laba, dar nu va inchipuiti ca merita sa aplicati in relatia voastra (fie si aceasta o aventura de o noapte) ceea ce vedeti acolo. Realitatea poate fi mult mai buna (si mai accesibila) decat fantezia.
3D sunt de vreo 2 ani dar nu prea se potrivesc acestui tip de film. Iar pentru 4D cred ca se rezolva daca pui ceva care bazaie pe pat 😛
@Q, da, cam asa cred si eu. Faza e ca prea putina lume cred ca se gandeste la efectele secundare, sa le numesc asa, ale filmelor gay.
@Rhade, de ce nu se potrivesc?
ăvaaaaai și eu care mă abțineam să comentez ca să nu isc vreun circ. Halal, bă, DarkQ. :)))
@Fireman,
un 69, ceva?
Pornografia ne invită să-i vedem pe altii doar ca pe niste bucati de carne, niste obiecte de exploatare de dragul proprilor noastre senzatii de placere.
Aici este pericolul pronografie dacă nu avem grija.
Cele mai multe filmele xxx nu au nici cea mai mică urmă senibiltate și de iubire adevarata.
Orice plăcere fizică trebuie să conducă la exprimarea supremă a iubirii față de partener.
Dacă exageram si ne uitam constant la filme xxx de doi lei, majoritatea sunt asta. Vom ajunge să vedem pe altii doar ca pe niste bucati de carne si cand am ajuns aici atunci ii bai mare.
Este bine să le evităm pe toate, pentru binele nostru.
Multi ajung sa fie dependenti de ele si greu se mai pot lasa.
Mai bine ne uităm la filme gay mai putin explicite, sunt multe avem de unde alege, aici pe blog sunt o groaza de recomandari.
Contează ce citim, ce ascultam si ce vedem.
Să avem grijă de sufletul nostru si sa-l hranim cât putem cu lucruri bune.
Dacă nu ne ancoram foarte tare de ele o sa fim ok, dacă cădem atunci ajunge la ce am zis.
“Watch your thoughts, for they become words.
Watch your words, for they become actions.
Watch your actions, for they become habits.
Watch your habits, for they become character.
Watch your character, for it becomes your destiny.”
Imi place foarte mult acest saying, are foarte mult adevar in el.
Să fim intelepti si sa avem grija.
Totul vă este permis, dar nu totul vă este de folos.
Alexander
@Robert
nu, Robert, mie nu îmi place așa ceva. De ce? Tu îți dai seama cum e să te chinui în 69 să te uiți cu partenerul unul în ochii celuilalt? Cât chin! Cu trompețica agățată de dinți și cu ochii bolovăniți la ochii bolovăniți ai partenerului… Ce romantic! Dar se poate! Nu zic nu. Poate trompețîca e puțin strâmbă și o dai mai cotită (privirea).
Al treilea punct. Oare cum o fi cu studiourile astea în care se toarnă priviri în ochi? O fi ca la operă? Cu decor, măști și alte cele? Nici nu vreau să mi-l închipui pe Ștefănel Pop (că e mai prospătură puțin) chinuindu-se să toarne privirea în ochii lui Placido Domingo… Uite ce fantezie am io, na!
Cum eu nu cred că violul este o cheastie bună, oare dacă apăs acolo la o țâr dă chinchi mai des așa (o dată pe zi), o să devin violator?? Îîîîîu.
actorul meu porno preferat: Brent Everett (ca să fiu și eu puțin porno)
@Q
Eu cred că dacă aș fi fost în locul prietenului în ochii căruia te-ai uitat, m-aș fi roșit tăt de romantism. Eu tot nu înțeleg cum e cu compatibilitatea aia disimulată.
Robert…nu stiu chiar imi plac inrebarile care ti le pui. Adica nu ai de unde sa sti ca anumite lucruri din filmele porno nu se intampla si in realitate. Bine cel cu vizita la doctor poate sansele sunt nule dar banuiesc ca alte zeci de scene care apar in filmele porno nu se pot transpune in real life, poate asta depinde si de imaginatia fiecaruia sau de noroc, de ce nu. Si ca bine zici “sa nu ne ascundem dupa perdea” eu tind sa cred ca orice persoana indiferent de orientare sexuala a avut la un moment dat curiozitatea de a vedea o un porno. Totusi fiecare vizulare de acest gen de film se termina intr-un anume fel nu cred ca trebuie exagerat, adica DA din cand in cand putina distractie nu strica dar de aici si pana a deveni un porn addict…nu e cale lunga.
😀 cel mai fain la filme porno e ca nu tre sa te protejezi 🙂
Alexander, cu tot respectul, cred ca exagerezi. Foarte putin ce-i drept dar exagerezi.
Ma refer aici la “Orice plăcere fizică trebuie să conducă la exprimarea supremă a iubirii față de partener.”
Banuiesc ca ai vrut sa spui ca placerea fizica trebuie sa fie rezultatul iubirii suprepe fata de partener.
Stii… exista si DOAR placere, nu mereu trebuie sa fie rezultatul iubirii supreme. E ca si cum ai manca o inghetata… o mananci pentru ca… iti place, iti creeaza o stare de bine mancand-o.
In plus, cred ca e un pic periculos sa conditionam asa de puternic placerea (dar si fericirea) de existenta unui partener cu care sa ai una din iubirile astea supreme. Viata reala spune o alta poveste… si cred ca e ok pe undeva sa facem priza si cu realitatea.
Mai mult, si aceste imagini creionate conform carora placerea se naste doar in urma iubirii supreme, tot un fel de pornosaguri sunt… care, la randul lor lasa niste amprente.
In viata de zi cu zi vedem boschetari care cotrobaie prin gunoaie, batrani pe care i-au uitat copiii, oameni bolnavi, oameni care abia se mai tarasc… si astea “hranesc” sufletul nostru, asa, cu forta. Nu poti face o selectie si sa separi ce intra in suflet asa… ca pe boabele de fasole.
Da Robert asta am vrut sa zic placerea fizica trebuie sa fie rezultatul iubirii suprepe fata de partener.
@Fireman, il stiu pe Brent, e ok. Mie altu’ imi place.
Da stiu, e umflat cu pastile… sigur o sa faca blocaj renal… da’ nici nu ma uitam la cum arata.
E inteligent si are un suflet bun (asa am citit), si e mai timid asa. de aia imi place.
RobertG Nu se potrivesc pentru ca iti inhiba si mai mult imaginatia 🙂
Si 3D-ul nu e accesibil tuturor, unora le da dureri de cap (cum sunt eu). In ce hal a ajuns tipul asta de care iti place, imi amintesc si acum cum arata in primul lui film. Si cu blocaj renal, tot e mai bine decat alegerea lui FireMan. :))
@floryn, da, poate ca sunt nebun ca ma gandesc la ce-o fi in spatele camerei. Dar, nu ma pot abtine. Nu ma atrage deloc ceea ce simt eu ca e fake.
Ceea ce ma straneste la un film porno este tocmai ce scapa camerei… e greu de explicat.
@Alexander,
Suferinta fizica, atunci, al cui rezultat trebuie sa fie?
@Rhade, cred ca tipul e roman. Ca l-am auzit intr-un film vorbind cu un coleg. La cealalta parte ce sa zic… decat un sincer HAHAHA… multi zic de un tip lucrat la sala ca nici nu-i bun ca e umflat cu pastile, ca are ficatu’ praf, ca e doar o imagine… dar… acu’ sa lasam ipocrizia la o parte… who the fuck cares??
Alexander, nu vreau sa ma intelegi gresit, teoretic ar fi minunat sa fie cum zici tu. dar uite, un lucru… cum iti explici ca si pe acest blog, sunt atatatia oameni minunati care isi doresc relatii in care sa pice petalele de roze din cer, rasarituri si apusuri de soare, ape cristaline si aripi de inger… cum se explica ca daca atata lume vrea asa ceva… fiecare in fapt e singur cuc?
Io ma mai intreb asa, una-alta, din cand in cand si incerc sa-mi ofer raspunsuri care sa stea in picioare.
Sunt de acord cu tine Robert in viata reala este greu să algei ce intră si ce nu intra in suflet. Dar trebuie să avem grijă cât putem și unde putem.
Iar referitor la placere si la iubire/fericire, eu zic că ar fi bine daca placerea fizica ar fi rezultatul iubirii suprepe fata de partener.
Dacă este numai placere fară iubire atunci in majoritatea relatiilor unde ajung ? intreb
La Relatii scurte, sau Open relations sau mai simplu only fuck buddies.
Eu nu am experienta sincer si acest aspect al comunitati gay ma sperie. Poate ma ajuti tu sa inteleg.
Trebuie sa arunc la cos niste valori pentru a putea sa trăiesc o astfle de viata. Nu stiu dacă pot.
Pls give me advice?
Alexnder
Alexander, evident ca nu exista doar fuck buddies, dar nu exista nici doar iubire eterna. Vei creste si vei vedea, io iti doresc sa ai parte numai de iubire eterna, dar nu vei avea parte din pacate numai de asa ceva.
Viata e un mix de fructe, ca in computurile alea exotice cu o gramada de fructe in ele pe care la un moment dat nici nu mai ai cum le identifica.
Trebuie sa acceptam ca oamenii sunt diferiti… si eu o vreme am tot visat cai versi pe pereti, sufeream de fiecare data cand viata ma zgaltaia din somnul meu adanc (si indus de mine) pana ce am acceptat oarecum ca de fapt nu am nevoie de cineva sa ma faca sa simt placerea in toate formele ei. primul om cu care trebuie sa ai o relatie de iubire esti chiar tu… daca tu nu iti poti oferi clipe frumoase, nimeni, niciodata nu cred ca va reusi.
Sincer, visarea este periculoasa mai ales daca se perpetueaza… visul e vis, viata e viata. Eu nu zic acum sa nu astepti printul pe cal alb cu care sa ai placeri nascute din dragostea eterna… dar toate au o limita… daca vezi ca nu vine si nu vine… io cred ca ar trebui sa iti pui cateva intrebari acolo… ca totusi, viata nu e o rapire din serai.
Vezi tu, cu cat ai mai multe asteptari cu atat distanta de la care vei cadea e mai mare. E mai bine, zic eu, sa nu ai asteptari prea multe si astfel poti gusta cu adevarat ce iti scoate viata in cale. Si cu tine, soarta a fost darnica, din cate mi-ai povestit. 🙂
Lol, Robert, nu stiam ca e roman. Cred ca de-aia nu mi-a placut de la inceput. Oricum majoritatea actorilor porno mi se par urati si nu-i sufar (o fi si invidie 😛 ).
Cei care spera la “petale roz din cer” nu sunt singuri cuc pentru ca nu ar putea gasi pe cineva similar, ci pentru ca majoritatea celor care viseaza astfel au dificultati in a-si exprima dorintele fata de ceilalti: asteapta sa vina cineva si sa fie totul perfect fara ca ei sa fie nevoiti sa spuna ceva.
Alexander E bine cum gandesti, problema e sa gasesti o modalitate ca “iubirea ta suprema” sa aiba un corespondent si in viata reala, sa nu ramana la stadiul de ideal.
Observ acest lucru Robert si atunci ce este de facut.
Trebuie să accept si eu relatiile de genul acesta si sa zic ca asta este viata si sa ma conformez.
Atunci ajung la subiectul articolului meu care l-am inceput: Care este viata care merită trăită cu adevarat?
Vorbesc des cu mama mea pe acest subiect,unde ajung să fiu un an cu unul după aceea 2 cu altul si tot asa… Asta nu este viata.
Unde ajunge pana la urma? singuri iara fără nimeni langă noi.
Acestea sunt ganduri care ma macina mult.
Alexander
Multumesc pentru sfaturi Robert! chiar am avut nevoie de ele.
Eu sunt greu de cap, greu inteleg. Eu sunt oaia cea mai prostuta din turma asta.
Esti o binecuvantare in viata mea.
Acum cativa ani cand nu aveam prieteni am cerut lui Dumnezeu să imi dea prieteni adevarati, si uite că anul 2011 mi-a adus 3 prieteni extraordinari. unul dintre ei esti Tu.
Iti multumesc din toată inima.
Big Hugs,
Alexander
Eh, nu spune mai nimeni ca trebuie sa accepti relatiile care nu te implinesc. Spun doar ca nu poti exclude din start un om doar pentru ca nu gandeste exact ca tine. La fel, daca la un moment dat intalnesti pe cineva care te place mult si invers… dar el e din barcelona si tu nu poti pleca din Romania… i-ai da cu piciorul unei nopti in care te poti simti bine cu el doar pentru ca nu prevezi iubirea eterna dupa care tanjesti? Asta incerc sa iti spun…
Viata care merita traita cu adevarat este aceea care ti se asterne in fata zi de zi.
Nu are sens sa pleci de la premisa ca stai cu unu un an si gata… nu e chiar asa… dar nici nu-ti imagina ca vei trai iubiri eterne cu cineva pentru ca viata asta e un film porno super prost regizat.
Nu vorbi prostii… cum poti spune ca esti oaia prostuta? Fiecare e un un suflet… si doar acest lucru si deja suntem toti pe picior egal. De aceea urasc categorisirile… si testele psihologice. 😛
Good choise Robert, actualmemte clipurile si baietii de la Corbin Fisher sunt my number 1 😀
Asa este Robert, eu visez cai verzi pe pereti. Chiar cred că tot ce zboară de mâncă. Imi fac idei si vise aprosta si după accea sufar la greu.
De ajung să nu mai pot să mănânc şi să dorm. Nu degeaba zic că sunt oaia cea mai prostuta.Pentru că de multe ori aşa simt că sunt.
Iti multumesc pentru sfaturi cu ajutorul lui Dumnezeu și a prienilor dragi ca tine sper sa ajung să cresc și să mă maturizez. Sa numai visez cai verzi pe pereti.
Iti multumesc, you are a great friend!
Alexander
@floryn, asta al tau nu imi place in primul rand ca ii blond. Dar e ok…
@Alexander, ia zi, tu ai vreun actor de porn preferat? 🙂
Robert raule, de ce ma provoci. 🙂
Eu m-am lasat de acest sport extrem.
Dar sa nu zici ca sunt rau uite ai aici.
CONNOR de Corbin Fisher este preferatul meu.
Thuamne, Robert, eu nici nu stiam ca in filmele porno se mai si joaca altceva decat sex, pe site-urile free nici nu apar scenele de umplutura ;))
Referitor la intrebarea ta: cred ca este foarte bine ca exista filme porno, cred ca reprezinta una din cele mai bune surse de educatie sexuala.
@Non_lose, arta ma nenicule, arta… 🙂
@fireman .. subscriu la preferinta
restul comentariilor le-am scrolluit fiindca reclama asta agresiva la gaylizer sau cum ii zice …incepe sa ma agaseze
apropo te rog spune-i celui care il gestioneaza, ca reclama dinspre site spre produsele promovate acolo e agresiva prin design..
nu poti da un fastforward decat daca potrivesti cursorul la milimetru.. ceea ce daca te uiti la pornografie nu doar pentru invatarea de pozitii noi… e de-a dreptul iritant.. parca fostul gaynet nu era atat de ..’cumpara vrei nu vrei’
e ca aia de te parfumeaza in mall cu ceva prostii ca sa le testezi produsul cand treci pe langa ei… iti place nu iti place nu poti sa ii traznesti coar e mocca, si oricum e prea tarziu ca mirosi a portocale si crini deja
adica ori il adaugi la bookmarks fara sa vrei ori te bagi pe reclama cu satisface-ti partenere cu marirea penisului.. tot fara sa vrei.
in general imi displace sa fiu fortat sa fac chestii sau sa fiu luat de cobai….
Filmele porno mi se par foarte triste. Că devenim pe zi ce trece amatori și consumatori de tristețe este chiar mai trist, deși această atracție este întrucâtva explicabilă prin similaritatea cu preferința omului pentru dramă. Atunci când acumulează tensiuni de care nu se poate elibera altfel decât privind la ceva care să-i răscolească străfundurile, omul recurge la dramă ca la un panaceu pentru suflet. E ca și când am apela la producerea artificială a unui cutremur pentru a ne elibera de inerția în care am intrat, cu sau fără voia noastră.
Ceea ce deosebește însă accesul la o dramă bună de consumul de imagini ieftine este felul în care detensionarea scontată se produce. În primul caz, aportul suplimentar de tristețe folosește omului pentru a-l scoate de pe orbita propriei tristeți, obligându-l să devină un spectator al nefericirii sale și, prin aceasta, să facă ceva pentru a se schimba. Prin contrast, dramele de proastă factură (cum e și cazul filmelor porno, care sunt echivalentul telenovelelor în raport cu o dramatizare de calitate, sau al manelelor în lumea muzicii) recurg la un subterfugiu pentru a provoca starea de catharsis: superficializează trăirea, aducând emoțiile în plan pur fizic.
Lacrimile ajung, în acest mod, să nu mai fie expresia unei emoții autentice ci – provocate fiind – să suplinească nevoia de emoție reală. Orgasmul nu mai reprezintă (în acest caz) energia de fuziune eliberată ca urmare a unirii fizice a doi oameni, ci o energie de fisiune generată de scindarea fiecăruia în raport cu sine însuși. Nivelul metafizic al trăirii umane devine o simplă imagine, speculată mai apoi și asimilată unei realități fizice.
Principala resursă de tristețe a pornografiei este faptul că oferă fanteziei o proteză – cu cât mai ieftină, cu atât mai dorită și mai periculoasă. Această protezare a fanteziei pare cu atât mai sublimă cu cât, imaterială fiind, se materializează și oferă toate avantajele materialității. Faptul că imaginarul nostru are nevoie de o proteză pentru a funcționa demonstrează în mod dureros cât de suferindă e fantezia sexuală, cât de bolnavă e sexualitatea (care ar trebui să fie purtătoarea de stindard a sănătății) și ce handicap enorm ascunde viața sexuală modernă, în ciuda aparenței de activitate intensă, frenetică și diversificată.
Cea de-a doua valență tristă a sexualității trăite în stil porno este fetișizarea imaginilor. Într-un fel, e rezultatul primei surse de tristețe, numai că aderența la imagini (imprimarea lor pe retină și gravarea lor în minte) duce fenomenul superficializării mult dincolo de “superficial” – înspre hiper-superficial și grotesc. Obsesia imaginii devine devastatoare. Prim-planul surclasează ansamblul. Sexualitatea devine un fapt pur scopic (chiar micro-scopic), iar intromisiunea capătă un caracter aproape endoscopic. Suprafețele examinate în detaliu nu mai dau satisfacție, pielea în sine nu mai ajunge ca suprafață și atunci apare ca necesară explorarea mucoaselor.
Astfel, interiorul omului devine noua “suprafață” de exploatat. Atunci când pielea a doi oameni care se ating nu mai contează ca o atingere reală (pentru că nici unul nu și-o dorește de fapt, fiecare recurgând la atingere nu pentru a se livra misterului atingerii, ci doar ca mijloc de a se [auto]satisface prin suprimarea nevoii sale de mister) ea devine insuficientă și necesită automat o extensie.
Așa se naște pornografia – din obscen. Primul model cunoscut de obscenitate a fost episodul porno din Grădina Raiului, când Dumnezeu a trebuit să devină – din Creator – croitor. Filmul pornografic antrenează și sexualitatea privitorului în domeniul obscenității. Ecranul creează emuli. Ceea ce este supra-expus devine în scurt timp insuficient, pentru că ochiul (ca prelungire a sufletului) nu este interesat de imaginile care se predau, sărind singure în ochi. Imaginea care se oferă privirii e o imagine slabă, bolnavă. Sănătatea unei imagini constă în puterea sa de captare a atenției, în abilitatea sa de a se cere descoperită. Asta lipsește pornografiei, transformând-o într-o proteză: faptul că imaginile devin simple cârje pentru simțuri, iar simțurile devin căruciorul rulant al simțirii.
Satisfacția astfel câștigată nu este o satifacție reală, dovadă că nicio eliberare de energie (și niciun orgasm) nu o poate astâmpăra. Dimpotrivă, fiecare juisare adâncește nevoia de satisfacție, ducând la un fel de satiriazis emoțional pe care lăcomia simțurilor nu îl mai poate dovedi. Rezultatul e fie o bulimie sexuală și o apatie treptată a libido-ului, fie la o prăbușire prin epuizare a întregului organism.
😎
Ai dreptate grid. Dar atunci, cum a ajuns o asa… “putere” (porn-ul lu’ peste).
Pe mine ma plictiseste mare parte din pornografie. De ce? Pentru ca e abordat modulul “twink” sau “barbatu de afaceri”.
cacat e un batz si un rect, nu e formula pentru h1n1.
Personal mi se pare normal sa te uiti in ochi cand ehm, esti pe scena. ala e tot farmecul, nu ?
Nu stiu, mie nu… daca cineva s-ar uita in ochii mei in timp ce… lucreaza…mi-ar da impresia ca e ingrijorat ca nu isi face treaba cum trebuie… Ceea ce mie nu imi place atunci cand lucrez pentru ca mie imi place sa conlucrez si nu sa fiu… sefu aprobator.
Nu. E misto. Doar asa vezi ce crede si invers.
Dar cu filmele porno ce aveti bre?!
Da, e drept, majoritatea mi se pare asa fake, plastice (as in “de plastic”), dar uneori prind bine. Cum oferta e vasta, fiecare isi poate satisface fetisul lui. Başca mai prinzi una alta: o pozitie, o fantezie, vreo tehnica, etc.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ne “bucuram” doar cu filme porno. Imi aduc aminte de un banc:
Care e avantajul sexului cu partener in defavoarea labei?
Mai cunosti lume!
Damn, ce subiect sensibilos ai ales :))
Here’s my favourite ;;)
Un_tip, din asta isi castiga painea un webmaster… n-ai ce face… nu dai clicku’… te ajutam noi s-l dai! 🙂
Nick H, lasa ca e bine sa auzim cateva pareri despre porn si efectele lui. E foarte… “handy” uneori, ca sa zic asa :)))
Rauss, da, foarte mumos. Asta da.
RobertG~ (re: # 32)
Păi are aceeași putere pe care tehnica o are. Oamenii sunt ahtiați după artificii tehnice și instrumente.
Protezele fizice au avut un succes nebun, fie că au protezat un corp bolnav (de exemplu, piciorul de lemn sau mâna bionică), fie că a fost vorba de protezarea copului sănătos (e.g., automobilul). Au existat, apoi, proteze mentale (abacul, numărătoarea, calculatorul), iar mai recent au apărut dispozitive de protezare bazate pe detectare neurosenzorială (comandă vocală, optică, etc).
Pornografia e o proteză emoțională. Protezarea emoțională nu e un lucru tocmai nou. Albumul de fotografii în special, dar și colecția de scrisori sau de obiecte aparținând cuiva drag îndeplinesc aceeași funcție.
Pericolul vine din faptul că o dată învățată o tehnică a extazului, care dispune de instrumentele necesare (individualizate pentru toate tipurile de utilizatori) e greu să mai recurgi la mersul pe jos. Toată lumea alege drumul cel mai rapid. Or, particularitatea emoțiilor (și a experiențelor sexuale în general) este tocmai faptul că scopul lor nu este atingerea satisfacției – aceasta este doar un efect secundar, colateral rațiunii lor de a fi.
Emoția sexuală se justifică nu prin atingerea extazului final, ci prin intensitatea progresivă care conduce la orgasm. Gradarea aceasta a intensității (care e o expresie a febrilității căutării și a descoperirii) se pierde aproape complet atunci când intervin tehnicile extazului. O stimulare gratuită aduce cu sine și o gratificație pe măsură – la fel de gratuită. Un întreg univers al revoluției interioare este scurtcircuitat de dragul eficienței și al siguranței rezultatului.
😎
Deci … până aici. Să nu vă luați de prietenul meu Brent Everett, că jar mâncați! :))) Vă sparg botu. Eeeee! ,Nu s-o uita el prea romantic în ochii partenerului în diferite momente, însă are o compatibilitate nedisimultă cu acela… (ca să citez pe cineva) Poate că static nu este el cel mai cel, dar dinamic…
eu spun că înainte de a spune ceva despre prietenul meu, mai bine îi studiați mișcările și privirile pe scena unde se toarnă privirile … Că e cu foc… 🙂
Ah, fireman, ce m-ai nimerit cu Brent E!.. Trebuie sa ne intalnim candva sa facem schimb de casete :))
Ioooi, ma miram eu de ce nu-mi apar comentariile la art asta… pt ca se duc in spam, doooh! [commentul asta nu vreau sa apara]
La naiba! Fix ala a aparut. Deci era ceva gresit in commenturi
Pentru mine aceste filme sunt ca un surogat. Nu stiu cat mi-au facut bine. Nu sunt dependent de ele, as fi mincinos daca as spune ca nu am gustat asa ceva.
1. Un factor negativ e acela ca totul se reduce la satisfacerea instinctelor, departe de a fi într-adevar un film partenerii vorbesc de obicei foarte putin între ei.
2. Actori care îsi schimba partenerii ca pe soseste îți dă impresia că sentimentele nu sunt importante.
3. Realatia cu mai multi parteneri, desi dă bine la imagine reduce omul la un simplu obiect.
Din punct de vedere psihologic au o anumita influență negativă deoarece îl impiedică pe om să-și manifeste afectivitatetea catre o altă persoană.
Pe mine m-au influentat în mod negativ, pot spune cu toate acestea eram ispitit și incă sunt să le privesc, cu toate că sunt constient de faptul că nu-mi fac bine. Ideea lui Alexandru e bună, asta pentru a descoperii afectivitatea si sentimentele între două persoane și e evita de a reduce totul la un joc sexual.
Statul social joaca și el un rol important. Probabil dacă aveam alt statut un lucru negativ era de fapt pozitiv. Constiința joaca un rol extrem de important în evaluarea realitații.
Pornografia e o binecuvântare prin faptul că îți reprezinta anumite persoane care au nevoie de afectivitate dar care nu mai au pudoare, care sunt goale în interior și exterior. Sunt un blestem prin faptul ca te conduce la o anumită betie, joc de imaginații și valori cu care nu suntem de acord dacă stăm și reflectăm.
Cocluzia pe care pot să o trag e ca uneori ma aflu in fata unei contradictii: ma fascinează ceea ce consider ca ar trebui să evit.
Tot un Brent am și eu Fireman. Brent Corrigan. Alții nu mă mișcă cu nimic.
Pana la urma pornografia este doar o alta industrie care e interesata de un singur lucru – bani!
@smog, normal…
Pai.. sa ne plateasca ca ne uitam la ei! 🙂
Tocmai, ca nu te obliga nimeni sa te uiti…
Hai sa fim seriosi. Pornografia e chiar si divertisemnt. Gen o tipa fute un tip in cur cu un picior de lemn. Sau, one man one jar. Sau desigur one man one horse :)) – de parca nu se astepta sa aiba traume interne si sa moara daca se lasa futut de un CAL!
Mare procentaj e patetica. Restu, e imaginatia oamenilor singuri mulsa si reinterpretata pusa pe dvd-uri si vanduta la 99.99 / box set. La fel ca si filmele alea cremoase cu blonda care se muta in orasul mare. Buhuhu.. .cate pericole.
Legea banilor.
Dintre toate comentariile, care mai de care mai picante, cel mai hilar, desi sigur nu asta a fost intentia lui, este comentariul lui gridu.
Nu stiu cum cititi voi pe grid, insa eu il devorez pana la ultima picatura de samanta si se intampla cateodata, ca la acest comentariu al lui, sa rad pe burta.
Mai arunca gridu cate un cuvant pe care eu in nebunia mea ii dau exact atatea intelesuri cate poate avea, insa aleg varianta cea mai hazlie, pentru simplul motiv, ca imi place sa rad.
Pun pariu cu oricare din voi ca nu veti gasi acea propozitie care scoate din context ce spune grid si poate transforma un lucru serios intr-un-ul hazliu, gasit de mintea mea creata.
Dar poate mai sunt si alti creti pe blog. Chiar nu mi-ar place sa fiu singurul.
As fi in maxiiminoritate la cretz, o specie cu urma de extinctie, sucombat cu ochii larg deschisi, transmitand sentimentul profund de dragoste intensa, in timp ce sug pula iubitului, pentru ca asa am vazut eu intr-un film porno gay si mi-a placut asa de mult incat am vrut sa violez placerea tactila cu cea vizuala fara sa realizez ca la un viol de gen, te poti trezi si cu samanta-n ochi.
Asa ca sunt periculoase filmele astea deocheate ca sigur te duc la viol si la indepartarea de gasirea iubirii supreme + psoriazis bulimic cu juisare precoce, ducand la dereglari mentale de insatisfactia lipsei priapismului.
Concluzia?
Ai gasit umorul din comentul lui grid? Spune-l … altfel, taci dracului din gura, ca nu ai mintea creatza, cauta-ti un flamboiant si incearca sa te uiti cu pasiune in timp ce-ti trage flamboaianta pe gat la omuletz.
ps.
interzis credinciosilor citirea acestui comentariu, fara acordul superiorului ierarhic bisericesc.
ps. la ps.
ai citit? Zat, ce sa-ti fac daca intri la pornosage?
Haoleooooooooo… cristy, io zic sa scrii mai simplu, ca esti tare complecs azi… si nu-i bine, ca e de-adreptul hilar deja.
Cat despre ce scrie grid, sunt convins ca ai inteles tot, tot, tot… ma bucura acest lucru. Imi aduc aminte ca acum cateva luni il rugai sa nu mai scrie asa filozofic ca nu intelegi. Dar e bine…
Gaybriel, înseamnă că îți este cunoscută scena dintre Corrigan și Everett. My favourite! Amin
Apăi nu știu cine era cu Brent al meu, eu am ochii fixați pe el când mă uit. yeah yeah, o stiu
PS: Apropos de Corrigan, Acum imi dau seama de ce nu mai am spațiu pe calculator :)))))) Hai că-i mut filmografia pe un stick / hard extern. vin imediat
ptr mine un film porno bun e unu care se apropie de realitate .
e chiar naspa sa vezi ca 45-50 de minute unu i-o suge aluia in toate chipurile , apoi i-o trege in toate pozitiile posibile ca apoi fiecare isa isi faca lui insusi laba ca sa ajunga la finalizare :(.
e cea mai artificiala chestie posibila .daca nu esti instare sa ii provoci orgasm partenerului ..de ce te mai f**i cu el ?
intrebam si eu.
@aquarius,
pai filmele sunt facute astfel incat sa gadile cumva mintea… normal ca in realitate nu se intampla asa ceva… dar deh, tre sa umple cu ceva “sesiunea”, 🙂
Alex P, da curioasa treaba… nu stiu de ce s-a bagat la spam. Te-am marcat io amu ca fiind de incredere… n-ar mai trebui sa fie probleme.
Daca mai e ceva, da-mi de stire.
CUM sa nu se intample si-n realitate? Nu ti-a supt-o juma de oara unu si nici macar nu simti ca te apropii de ejaculare? Sau i-o tragi la ochiul maro pana simti ca ti se-n roseste si nu mai poti de usturime?
Si devii furios ca vrei sa ejaculezi si nu-ti vine?
Se intamplka si-n realitate doar ca destul de rar.
@Cristymaykei nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca sunt gay! Cand am vorbit de gust m-am referit la filme si nu la altceva. Chiar mi-as dori o explicatie din partea ta.
Multumesc pentru compliment.
Se pare ca am ramas in urma… Toata lumea are un favorit, numai eu nu gasesc vreunul sa-mi placa.
Asta pentru ca iti plac prea multi si esti indecis. Poti sa pui o poza cu adunarea de la revolutie, nu-i stress! 😛
Avocatus a mai fost discutia asta, dar inca nu-mi aduc aminte la ce concluzie s-a ajuns.
Insa chiar daca doar mental te dai la baieti si simti placere numai la vederea lor, poate TU nu esti gay ci doar mintea ta.
Acum serios nu trebuie sa faci sex cu baiati ca sa te consideri gay, la fel cum si unii hetero acctivi nu se considera bi ci hetero virili.
@Cristy ce mama ciorilor ori e ori nu e?
Ma uit cu uimire si vad cum fiecare are un preferat al lui. Desigur că o poză poate părea cool, însă dacă stau și mă gandesc câți au trecut prin patul respectivului și ce viață personală a avut parcă dispare orice gând de apreciere.
Dar gandeste-te cati au trecut prin canapea, prin podea, prin blatul dulapului de la bucatarie!.. Ca sa nu mai zic de hamac si de alte extravagante! Cata pasiune, cata daruire!..
Vai, m-a luat cu calduri! Uite ca-ai facut Avocatus, numai din cauza ta 😛
@RobertG Chiar nu imi place niciunul in mod deosebit, motivul probabil l-a nimerit mai bine Avocatus sa-l spuna.
@FireMan Inseamna ca ai o imaginatie slaba 😛
Dacă ar fi să judec pornografia din punctul meu de vedere, aș spune că este o metodă bună (și sănătoasă) de a-mi „potoli” clocotul sângelui. De ce spun asta? Nu știu medical dacă vorbele mele pot fi „acoperite”, însă eu cred că un nivel ridicat de testosteron îmi provoacă probleme la nivel perceptiv, în sensul că atunci când nu îmi consum energia … prin vizionarea pornăciunilor sau prin activitate fizică (muncă, sport sau sex), mai mult timp, cred că sunt mai ușor iritabil. Și cred că această caracteristică nu-mi este specifică doar mie. Deci, mă ajută să mă liniștesc… și nu vreau să fiu mai explicit de-atât.
Problema se pune atunci când această „liniștire” devine un drog, devine o dependență. Ca mai toate dependențele, pornografia (și „descărcările de energie” de unul singur) tinde să înlocuiască încetul cu încetul realitatea, sub mai multe aspecte: viața sexuală (aia live), sportul – care cred că este cea mai sănătoasă metodă de relaxare (de descărcare de energie) sau munca. Sedentarismul este cel mai periculos al omului de toate vârstele. Din toate punctele de vedere. Deci… excesul nu este indicat.
Atât timp cât ne păstrăm proporțiile în celelalte activități despre care am mai vorbit, nici nu cred că mai avem nevoie de vizionări de filme porno și lăbăreala (degetuiala) aferentă. Și acest lucru stă în puterea noastră.
Anumiți oameni nu cred că simt această plăcere pentru că ori au o viață socială și sexuală activă, ori pur și simplu organismul lor nu simte această nevoie, privind ciudat către cei care „păcătuiesc”. Din păcate, eu cred că am un nivel al testosteronului destul de greu de „stăpânit”, lucru care mi-a atras și îmi va atrage mereu neplăceri de ordin interior sau exterior.
Pentru Gaybriel:
grid, poate e adevarat ca filmele acestea sunt niste triste proteze ale fanteziei. Insa trebuie sa intelegi ca, in chestiuni erotice, nu toata lumea poseda agilitatea fanteziei tale – uite, eu incerc sa fiu intelegator si, celor care au nevoie de o carja mica-mica, le ofer filmuletul de mai jos.
http://www.dailymotion.com/video/x15pob_dieuxdestade2007_sexy#rel-page-9
Awww … Rhade … e chiar trist ca ai ramas in urma si nu ai nici unul care sa iti placa … Dar hei 😉 Fruntea sus 😉 te-o impinge unu de la spate sa il gasesti pe acel care te va face sa vibrezi atunci cand il zaresti ;;) .
Pune si tu si cauta acuma … ca sa nu mai fi in urma 😛 si sa poti fi la moda, chic, trendy frendy … etc.
Baaa se vede ca nul cunosti pe FireMan … Are o imaginatie ff bogata maa 😛
Rhade, nici nu doresc să îți demonstrez contrariul… și nici nu doresc să se petreacă totul în imaginația mea. 🙂
@Alex P, scuze de neplăceri, eu doar reflectam cu voce “tare”.
Tocmai de aceea nu vreau sa fiu redus la un obiect.
@Mary Asta e, nu e vina mea ca niciunul nu e perfect pentru mine. Si cand am postat eu comentariul era mult mai scurt.
@FireMan Nu am nevoie sa-mi demonstrezi contrariul pentru ca am… imaginatie. 😛 Si legat de comentariul de mai sus, cred ca ai gasit explicatia pentru o “problema” mai veche. Sunt o persoana linistita (si nu din cauza excesului de filme, ci genetic probabil) si acum am inteles ca raspunsul organismului la aceasta “linistire” pe care i-o impun este orgasmul prin stimulare exclusiv psihica pentru a putea fi “linistit” in continuare. De aceea filmele porno sunt bune pentru ca mintea sa-si poata face de cap cu organismul, dar cand organismul isi face de cap cu mintea nu mai au acelasi efect. 🙂
Aoleu, voi aveți fantezii numai cu din ăștia care sunt întruchiparea puștiului de 16-18 ani…
În general nu-mi plac actorii ultrafini, superepilați. Parcă sunt scoși în serie. Nu au nimic special.
Mie-mi plac ăia care se apropie cat mai mult de bărbatul din realitate. Adică să mai lase pe ei 2-3 fire de păr, să poarte barbă, să nu fie foarte inocenți, îngerași, sau mai știu eu ce căcat de drăgălășenie. Oricum, imaginea twink-ului, nu mă atrage…mai bine mă gândesc eu la altceva.:P
@Rhade, Dar intrebarea este : Tu esti perfect pentru cineva 🙂 ?
Oi fi, nu am testat prea multe variante 😛
@Rhade
Din păcate pentru mine nu am ajuns încă să îmi pot provoca orgasm pe cale exclusiv psihologică, însă … poate o să am și eu norocul de a ajunge pe astfel de culmi, dacă nu am dispus și de norocul genetic atașat. Însă cred că mai mult experiența m-a făcut să îmi dau seama de cele scrise mai sus, și nu imaginația. Iarăși o spun, îmi pare rău că nu dispun de o imaginație chiar atât de bogată.
Și mai cred că atâta vreme cât nu ajungi să și experimentezi și altceva decât imaginația, nu rămâi decât un băiat cu o imaginație bogată.
Omg, deci jur ca nu am avut rabdare sa citesc tot acest roman creeat de voi. X_X Anyway…eu unul nu sunt chiar asa un impatimip. (cum eram odata, dar perioada aia mi-a ajuns cat pentru toata viata 😀 (Cred)). Acum am lasat-o mai moale…am alte chestii mai bune de facut care imi musca cu lacomie din timp. (cica)
Vad ca aproape fiecare are un preferat (aproape). Eu unul inca nu m-am decis. Poate ca ar fi trebuit sa ma decid atunci. As mai avea chestii de zis daca as fi mai pus la punct cu tema in cauza. 😛
@grid, (re: 39)
Da. înțeleg și nu pot decât să îți dau dreptate. Îmi aduc aminte pe vremuri, când eram copil că nu existau materiale pornografice, poate decât niște ziare alb-negru (“Erotica” se numea unul din ele, dacă nu mă înșel). Pe-atunci nu trebuia să existe dita’ camionu’ cu organe genitale trântite pe monitor ca să fie… “bine”. De exemplu, amintirea unui coleg era arhisuficient. Adică mai puțin. O floare dăruită unei domnișoare era ceva… azi poți să dai 777 de trandafiri și to nu-i bine fără două-trei cristale Scaraosky. 🙂
Proteză emoțională creată de indistria pornografică cred totuși că a avut un teren favorabil din cauza deteriorării valorilor sentimentale, uneori am impresia ca mare parte a trăirilor de azi (emoționale) sunt un balast, o umplutură cantitativă, nu calitativă. Și-atunci, presupun că… dacă n-am dinți în gură, e mai bine cu o proteză decât fără. Adică a avut unde să se impună.
Teamă mi-e că tocmai într-acolo ne și îndreptăm, spre tărâmul vitezei, accesării imediate. Am văzut că acum sunt și un soi de vagine artificiale care dacă le conectezi nuștiucum, se rasucerste singură și imită diverse chestii, exact cu face duduia (sau duduiul) crăcit pe monitorl de câți mai mulți inci.
Tehnologia 3D își face loc încer dar sigur… practic simțurile nu prea mai au cum să aibă libertate. De fapt, vorbim deja de un prizonierat al simțurilor.
Și-apoi cred că tocmai neputința, foamea după ceva de calitate, negăsirea acelui lucru, fuga asta continuă, țipetele rătăcite sub zâmbelete de plastic… favorizează asemeni îngrășământului nevoia de… o fărâmă de umanitate, până la urmă.
Îs multe de disecat și cu sigurață ar da pe dinafară, asemeni cafelei uitate pe foc într-o dimineață răcoroasă de iarnă.
RobertG~
Emoțiile se deosebesc de celelalte caracteristici umane prin faptul că sunt cam de capul lor… În emoții rămâne păstrată acea fărâmă inalterabilă de umanitate de care nu putem scăpa nici măcar în ceasul celor mai cumplite orori. Prin emoții, chiar și cel mai teribil criminal își păstrează natura de om. Simțurile se mai tocesc cu vremea, sensibilitatea poate fi îngădită și atenuată de variate bariere mentale, iar sentimentele (simțămintele) pot suferi grav de pe urma resentimentelor apărute în urma investirii sentimentelor contra propriilor emoții. Atunci când emoțiile sunt neglijate în ecuația sentimentelor noastre, ele găsesc întotdeauna un mod de a ne surprinde răsărind când ne așteptăm mai puțin. Dacă sunt nu ignorate sau neglijate ci combătute (printr-un artificiu nepotrivit de investiție sentimentală), atunci ele se pot chiar răzbuna.
Simțurile au fiecare câte un nume și un rol bine determinat (pipăit, miros, gust, auz, văz), sensibilitatea e o caracteristică ce exprimă ascuțimea simțurilor și starea lor de sănătate, iar sentimentele sunt și ele împărțite pe categorii (frică, bucurie, tristețe, iritare, supărare, milă, compasiune, iubire sau ură). Numai emoțiilor nu le putem găsi un nume, un loc și o utilitate. Nu le putem nici educa, nici stârpi, nici antrena în vreun fel (așa cum ne putem întări mușchii, îmbunătăți aspectul fizic sau ascuți simțurile prin mijloace tehnice). Adevărul e că emoțiile ne domină. Și atunci încercăm să le controlăm. Inutil să mai spun că asta e o aventură periculoasă, pentru că e un joc cu focul. Emoția e ca un tsunami căruia nu-i poți rezista, iar dacă totuși reușești să găsești o cale de a te blinda în fața emoțiilor devii un zombie viu, un om care își trăiește propria moarte cu ochii deschiși.
Însă omului nu-i place cutremurul emoțional, pentru că îi dă impresia de instabilitate și nesiguranță. Omul n-ar recunoaște în ruptul capului că există ceva deasupra sa (sau adânc îngropat în interiorul său) care-l domină și-l răscolește atunci când se așteaptă mai puțin.
Protezarea emoțională are loc nu pentru că emoțiile ne-ar fi defecte sau insuficiente, ci pentru că noi le considerăm astfel și căutăm să înlocuim ceea ce avem sentimentul că ne ține în loc. Însă emoțiile nu ne țin în loc decât atâta vreme cât le combatem sau câtă vreme dorim să le controlăm. În alte condiții, dimpotrivă, emoțiile ne pot da – la fel de bine – aripi. Protezele emoționale au funcția pe care o are împământarea unei rețele – aduce toți utilizatorii la un numitor comun.
Trebuie să înțelegem că nimic din toate astea nu e un lucru nou. Oamenii, de când se știu ca ființe sociale au avut tot soiul de fetișuri. Toate lucrurile care le-au plăcut și care i-au făcut, la un moment dat, fericiți i-au făcut pe oameni să le pună în ramă, să le ipostazieze, să le transforme în idoli și să înceapă să li se închine, căutându-le în mod nevricos zi după zi, sau inventându-le atunci când nu le găseau. Singura diferență față de situația zilelor noastre era că atunci trebuia să pedalezi după fericire, pe când acum poți lua avionul în căutarea ei. N-am făcut de ieri, de azi cunoștință cu protezele emoționale, doar că acum ele sunt mai accesibile, mai diversificate și mult,mult mai performante.
Cu toate astea, n-ar fi o idee bună să pornim acum o cruciadă a emoțiilor. Idolii dărâmați cu mare zarvă nu fac decât să răsară din nou, sub alte forme. Tendința cea mai comună (și oarecum de înțeles, în lumina celor spuse) ar fi să considerăm emoțiile ca o (nouă) potențială resursă de fericire și să pornim în căutarea lor. Ar fi cel mai mare injuriu pe care l-am putea aduce atu-ului nostru cel mai important.
Probabil că nici n-ar fi trebuit să aduc vorba despre ele, însă încerc să fiu cât se poate de discret deplângând ceva ce nu are nevoie nici de compasiune, nici de înțelegere. Însă stau în fața ecranului gol, ca în fața unei căi spre nicăieri, așteptând ca din spatele vreunui click pe câte un cuvânt selectat, dar fără link, să-mi răspundă cineva. Nu se întâmplă însă, și-atunci răspund eu eterului cum pot mai bine, deși fără ecou. Ecoul îl aud totuși într-un târziu, mai mult ca o amintire stinsă, atunci când mă uit mai apoi la câte un film care-mi provoacă la rebeliune câte-o emoție… două. Sunt doar emoții blânde și epuizate, stârnite doar de pocnetul biciului gândirii și provocate să iasă din cușca în care le-am ferecat de prea multă vreme. Sau poate că nu-s deloc emoții… ar putea fi doar plăsmuirea bolnavă a unei imaginații avide de ceva care s-o miște. Cine știe?
😎
Pentru mine de exemplu, sexul, este o necesitate și o modalitate de relaxare. Este foarte greu să găsești pe cineva cu care să trăiești un sincron perfect ( sex, dragoste, relație, comunicare etc.) și până când dai de persoana respectivă eu cred că trebuie să încercăm să astupăm acel gol.
Și uneori nu putem găsii nici măcar o persoană potrivită care să corespundă cerințelor noastre sexuale sau chiar ne este mai comod din diferite motive urmărim un film porno cu ”happy-ending”. Nu cred că dăunează deloc.
Mi-a fost dor de DarkQ și mă bucur că mi-am făcut timp să mai citesc căteva articole!
Fiecare are gusturi și standarde diferite. Cred că un film ”porno” , oricum ar fi el, bun sau rău, dacă te face să te simți bine, este un film reușit. Pentru că filmele porno au diferite genuri tocmai pentru că există oameni cu diferite gusturi. Totul ține de fiecare persoană în parte. Filmele,clipurile porno sunt la fel ca și filmele artistice din acest punct de vedere. Cum unora le plac comediile și detestă filmele horor, la fel unora le plac orgiile și detestă sexul în doi. Mie îmi plac ambele 😛
Nici mie nu imi plac scenele alea regizate cu medici, soferi, etc, ma plictisesc. Tre sa fie ceva mai simplu si bine filmat ca sa ma atraga. Cat despre targetul meu de filme… cel mai mult imi place Colt Studio, dar nu ma dau in laturi nici de la Falcon Studios sau Pantheon (numai bears buni, nu d-aia cu sunci pe ei).
Preferatul meu- Tom Chase.
(Ps- nu sunt obsedat de filme porno, ma uit la unul odata la cateva zile 🙂 si niciodata nu am incercat sa practic ce fac ei, ei cu tehnica lor, eu cu a mea 🙂 )
http://1.bp.blogspot.com/-pgPfuYCqcKU/TdwTycsgs7I/AAAAAAAAAMM/LJNMD_hi9VM/s1600/TomChase124.jpg
Adi, dar alea cu pompieri iti plac?
Da, atata timp cat nu au salopeta pe ei, e suficienta palaria 🙂 . Lol. Nu-mi plac filmele in care actorii au tot felul de zorzoane si acesorii pe ei, leather, incaltaminte, jocks, etc. 😛
@Rhade, mai testeaza frate 😉 ca esti departe rau de tot 😛 hehehe
Titan Men, Falcon ( Francois Sagat)
Mi-ai luat vorbă din gură 1AfterEightTeen, da Fracois Sagat, imi place şi mie. L-am văzut în “Homme ou bain” făcut de Christophe Honoré în 2010, cu Chiara Mastroianni.
A fost şi în competiţia de la Locarno în acelaşi an.
Incearcă şi “Un Chant d’Amour” (Jean Genet, 1950). Este mai vechi dar merită.
@ Alexander
Citez din comentariul tău:
“Watch your thoughts, for they become words.
Watch your words, for they become actions.
Watch your actions, for they become habits.
Watch your habits, for they become character.
Watch your character, for it becomes your destiny.”
Iartă-mă Alexander dar asta sună ca o litanie puritanică menită să ne țină pe drumul cel drept prin auto-spălarea creierului.
OK, poatte că e bine să practicăm o formă de higienă mentală pe cât e ea posibilă, dar hai s-o cuplăm cu ceva tot așa de esențial: curiozitatea. Și dacă tot suntem la capitolul citate ce zici de astea:
“Curiosity is one of the most permanent and certain characteristics of a vigorous intellect.”
Samuel Johnson
Cuplată cu asta:
“Integrity without knowledge is weak and useless, and knowledge without integrity is dangerous and dreadful.”
Samuel Johnson
Pericolul nu e în a gândi, a vedea, a explora. Nu este nici măcar în a spune. Pericolul este în a-ți neglija datoria morală față de semeni. Regula de aur este simplă, aproape banală:
Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!
Greutatea este să o aplici, să ai imaginația să-ți dai seama cum te-ai simți tu în locul celor asupra cărora se resfrâng consecințele acțiunilor tale.
Ei, toate astea par cam bombastice în contextul unei discuții despre pornografie dar sunt relevante. Relevanța lor constă în faptul că nu trebuie să ridicăm o așa zisă puritate sufletească sau trupească la nivelul de percept moral.
Asta cu puritatea este o idee veche de când lumea și, observ eu, foarte mult îndrăgită de participanții la acest blog. Dar este sursa unei morale derizorii. Ai să vezi, ai să mai trăiești și ai să constați cu timpul că realitatea, viața sunt dezordonate, ”messy”. Nu vei rămâne neîntinat decât dacă nu trăiești cu adevărat. Și nu mă refer numai la sex.
Ce poți să faci este să câștigi înțelepciune. Iar asta o câștigi încercând să faci ce trebuie și văzând cum eforturile tale deseori au consecințe dezastruoase.
Și vezi tu, în lumea reală nu are nici o importanță cât de curat stai tu la gând și vorbă.
Eu, în ce mă privește sunt cu totul pentru ca să fim ”polymorphously perverse” atâta timp cât nu călcăm perceptul ”Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”.
Și vă sfidez pe toți găiuleții puri de pe aicea să vă displacă clip-ul ăsta care nici măcar porno nu se poate numi ci un fel de sfântă delectare a simțurilor:
http://interracialgaymen.tumblr.com/post/5210286323/video-oh-lord-this-is-hot-blackspark
Eu cred ca putem mai mult decat ‘ce tie nu’ti place altuia nu-i face’. Dar daca lui ii displac lucruri care tie iti plac- ar trebui sa i le facem? Si daca lui ii plac alte lucruri decat noua- ar trebui sa i le refuzam doar pentru ca noua nu ne plac? Vorba asta e un inceput ok, dar nu cred ca ar trebui sa ne multumim cu atat.
Cat despre citatul lui Alexander, poate o sustine si agenda puritanilor, dar mi se pare ca ilustreaza destul de bine unele procese psihologice.
@ Alex P
Bravo AlexP, așa-mi trebuie, mă bag în chestii grele și iată că o și iau la popou (iau bătăiță, nu altceva ;-)) Dar vorba lu ăla de-acum 2500 de ani,”Viața neexaminată nu merită trăită”. Așa că o să-ncerc să-mi mai dau un pic cu părerea.
Zicala asta ”Ce ție nu-ți place altuia nu-i face” este cum spui tu, un început, un principiu de bază. Ca toate zicalele laconice dar adevărate ea pare la prima vedere anostă și evidentă. La a doua examinare îi găsim limitările precum le-ai găsit și tu. Seamănă un pic cu perceptele alea ale lui Sun Țu în ”Arta Războiului” în care zice chestii de genul: Vremea înseamnă anotimpurile. (Serios? Ăsta e unul dintre cei mai mari strategi ai antichității?)
Mi se pare însă că dacă ne gândim un pic mai mult la zicala noastră găsim soluții și la obiecțiile tale.
1. Dacă lui îi displac lucruri care mie îmi plac ar trebui oare să i le impun? Trebuie numai să mă gândesc cum m-aș simți în locul lui. Mi-ar place mie să-mi facă cineva lucrul care-mi displace? Nu. Aș vrea să se abțină. Deci să nu-i fac ce-i displace (chiar dacă mie îmi place).
2. Dacă lui îi plac lucruri care nouă ne displac ar trebui oare să i le refuzăm? Aici e treaba un pic mai complicată dar simplificând un pic iarăși ne punem în pielea lui. Ne-ar place oare să ni se refuze lucrul pe care îl dorim și care stă în puterea celuilalt să ni-l acorde? Nu. Am dori ca acela să fie generos și să ni-l acorde. Deci să-i acordăm și noi lucrurile care stau în puterea noastră să i le acordăm (chiar dacă nouă nu ne plac).
Din primul exemplu decurge că trebuie să-i respectăm pe alții așa cum sunt și că trebuie să avem control asupra noastră în relațiile cu alții.
Din al doilea exemplu decurge că trebuie să fim generoși cu alții așa cum ne dorim ca și ei să fie generoși cu noi. Precum spuneam, e un pic mai complicat, de aceea calific spunând ”dacă stă în puterile noastre”.
Dar la baza concluziilor de mai sus și a virtuților care decurg din ele stă tot zicala noastră ”Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Folosim doar un pic de judecată și un pic de imaginație, precum spuneam și în comentariul inițial.
În ce privește citatul lui AlexanderUK explicația reacției mele e simplă. Mi-a sugerat ideea de năzuință către puritate care la mine e un pic ca o zdreanță roșie scuturată în fața unui taur.
Nu am nimic cu AlexanderUK, din contră, îmi place foarte tare de el pentru că își pune problemele astea. Ba chiar m-am simțit cam prost după ce am postat comentariul, să spună Robert, i-am sugerat să-l șteargă ca să nu-l supăr.
În privința adevărului psihologic, să ne spună cineva care se pricepe, poate sunt și psihologi pe aicea. Eu unul cred că trebuie să gândești de toate, și că poți să spui cam de toate. Trebuie un pic mai multă grijă la ce faci, acolo merită cel mai mult să pui mintea la contribuție deși sunt primul care recunosc că nu e ușor.
Acuma de exemplu îți răspund ție și cred că e bine. Dacă greșesc în ce spun sper să fiu corectat și să mi se explice și de ce. Altfel cum naiba să ne examinăm viața, de unii singuri?
Mersi pentru raspunsuri, Schwep. In mintea mea, raspunsurile erau destul de evident astea, deci intrebarile erau retorice. Insa nu e un lucru rau ca ai clarificat lucrurile.
Departe de mine gandul sa trag de urechi 😉 Intentia mea era doar sa aduc niste completari si o nota de moderatie. In mare imi plac si raspunsul de acum si interventia ta initiala.